Anul asta am mers la mare mai devreme decat de obicei, undeva la inceputul lui iulie. Canicula si sesiunea ne-au scos din minti si astfel am fugit spre Vama Veche. In timpul saptamanii, pana sa navaleasca turistii barbari de weekend, VV este fermecator de pustie. Ai timp sa trandavesti in liniste, sa te tarasti spre plaja in diminetile racoroase si albe, sa dormi fiecare pranz dupa borsul pescaresc, doua portii pe zi, si seara sa iesi la apus la o tigara de foi pe nisipul inca fierbinte. Nu ai cu cine sa bei o tarie pe terase si daca o bei doar in doi nu obtii efectul scontat. Eu am incercat cu o suta de ml de whiskey care abia m-au ametit.
In weekend, cand vin barbarii, totul se transforma, din rau, in mai rau, in mai rau, pana cand simti ca ori iti tragi pumni in cap, ori iti juri ca nu mai vii niciodata in VV. Lucrurile incep sa se prefigureze de vineri, cand locul tau de cearsaf de pe plaja curata si libera alteori a nudistilor, dispare sub fesele altor ocupanti. La restaurantul tau preferat nu mai gasesti locuri, pentru ca ori e inchis (seful de sala spala pe jos podeaua de lemn cu un furtun cu apa, astea se cheama pregatiri pentru concertul din weekend), ori nu servesc preparatele tale preferate, borsul pescaresc sau hamsiile dispar brusc, fiind inlocuite de lucruri mai scumpe. Pe principiul:" Hamsii avem doar la platoul cu scoici, amibe si ventuze, care costa 350.000 lei vechi portia". Mboon, nu-i nimic, iti zici, in timp ce mesteci din ciorba de vacuta...
In timpul celor 5 zile aproape idilice, ti-ai propus sa mananci eventual in fiecare zi in alt local, ca sa vezi unde e mai bun, sa faci astfel un top pentru la anul. Din loc in loc, treci prin bistro-ul lui Bibi, evident pe la Frontera, dai pe la Mitocanu' si prin alte cateva terase din care fugi insa repede, dupa ce apuci sa arunci o privire prin gemuletul ce separa bucataria de meseni si te sperii. La Shoni nu mai calci o viata dupa ce ai fost cu an inainte, cand, in timp ce tu mancai o presupusa ciorba de vacuta (o zeama perfect chioara si clara, menu-ul scris pe un caiet dictando de mana ospataritei care are un vers preferat de cate ori te incumeti sa ceri ceva: "NU mai avem, nu mai avem...), Shoni facea calculele contabile pe o banca la masa din fata ta. Banuiesc pe sistemul simplu "intrari/iesiri". Atunci in timp ce duceai lingura cu supa chioara la buzele tale fragede, ti-a fost dat sa vezi cel mai socant lucru din viata ta. Din Shoni-ul de 180 de kg, cam la atat l-am apreciat eu, cu tot cu carcasa, mai precis din unul din cracul shortului sau minuscul si intins la maxim, cobora atras de forta fireasca o gravitatiei un testicol, al celui de mai sus. Asta a dus masa de pranz la paroxism si nu poti sa iti stergi din memorie cu nimic, astfel incat e clar prohibitie pentru intratul in curtea lui.
La Mitocanu' mergi pentru prima oara. Vezi ca e bataie pe mese si o iei ca pe un semn bun. Te gandesti ca trebuie sa fie mancare buna + servire onorabila, nu? Ei bine e gresit!
Dupa un timp respectabil de lung, un baiat in tricou si blugi evident, vine sa iti ia comanda: ti-e pofta de omleta-e dimineata-, cu cartofi prajiti, salata si carnati oltenesti, va dau aici denumirile exacte din menu. Pentru ceea ce urmeaza, simt nevoia sa o repet pe ultima: CARNATI OLTENESTi, da?
Bun. In timp ce astepti mancarea ai ocazia sa vezi niste tineri teribilisti la aceeasi fatidica masa din fata ta, cum isi toarna bere in cap. Oricum mai toti sunt beti si put naturelment a alcool. Ce mai conteaza un dus in licoarea lui Bachus? In sfarsit apare baiatul cu platourile scumpe, albe, din portelan fin, pe care le aseaza dupa ce ne intreaba: Omleta? Eu raspund aici. Salata? Coloshea. In final, momentul de spaima pe care l-ai anticipat cand ai simtit acea strangere de inima combinata cu foamea mare din stomac, vine ultima intrebare: "OLTENESCUL?". Te miri ce vrea sa insemne si asta, dar cand privesti la farfuria pe care o tine in mana te prinzi ca, Oltenestii sunt un singur carnat, lung, asezat pe mijlocul farfuriei, care trece de marginile ei, de o parte si de alta, cam cu 8 cm. El e lung si subtire, dar luceste si promite sa iti gadile papilele gustative, asa incat inchizi ochii si il accepti. Eu n-am gustat, i-am lasat toata placerea iubitului meu.
Dintre persoajele cu care ti-ai petrecut intins orele pe plaja, colegii tai de vacanta cum ar veni, ii amintim pe :
1. Mosul si Baba, doi batrani, literalmente la vreo 68-72 de ani, probabil fara casa, care stau cat e lumina pe plaja, in nud. Ei au un caine roscat, mic si nevricos, dar foarte ascultator, un pseudo-cort de care isi leaga fasii de plastic adunate cine stie de pe unde, care fac legatura intre "cort" si patru crengi infipte in pamant, ce delimiteaza un perimetru dreptunghiular. E un fel de arta contamporana, monumentul plasticului sau asa ceva. Mosii sunt grozavi. El e pus pe activitati spartane. Face sport si o terorizeaza si pe ea sa faca. Mosul alearga, prinde baba de maini si i le smuceste sus jos, apoi o intinde pe spate si ii face un pretins masaj. Dar culmea distractiei e atunci cand tot el desigur-acest cap al rautatilor-vrea sa ii demonstreze ei, ca poate sta in cap. Fenomenul e de-a dreptul spectaculos. Mosul se aseaza si incepe sa isi arunce picioarele naravase in sus. Babei i se face mila si il ajuta. Ii tine ea picioarele cu mainile. Imaginea e dincolo de orice iti poti inchipui. Un soi de 69 pe verticala, cu diferenta ca mosului ii atarna din pricina aceleiasi gravitatii, bat-o vina, organele genitale.
2. Mitocanul si femeia sa, Mitocondria. Doi tineri, cred eu in jur de 28-30 de ani, plus minus 2, care sunt probabil pentru prima oara la nudism, altfel nu-mi explic bucuria de a se infatisa goi, pe care nu se sfiesc sa o arate tuturor. El se freaca de femeia lui pana cand obtine o erectie valabila, apoi sare in picioare sprinten, pune mainile in sold, pentru acel "extra-push" de care avem nevoie cu totii, nu-i asa? si o afiseaza mandru nevoie mare, facand intoarceri laterale suave, pentru a asigura vizibilitate pentru toti.
3. Cei trei purcelusi, fara conotatie peiorativa, denumiti asa pentru ca erau nespus de jucausi. Acestia sunt trei homosexuali, care fac plaja pe acelasi cearsaf, se ung unul pe altul cu ulei, cam ca la lapte gros, formand un lant uman cleios, se bat cu nisip, isi trag palme la fund si se arunca sincron in valurile marii. Altminteri cei trei sunt foarte chic si metrosexuali, au ochelarii de soare ai sezonului si o multime de alte gadgeturi, nu ma indoiesc.
4. Britanicul si infanta pornomaniaca. El-undeva la 65 de ani dar arata de 205, stilul chitaristului de la Rolling Stones, la fata aduce cu Eroll Flynn, are mustata, parul lung pana sub fund si scalciat, ca o lana netoarsa, urechile acoperite de piercuri, doua belciuge enorme in sfarcuri, un slip negru rasucit pe laterale, pe solduri-nush de ce, probabil ii sunt mari si ii cadeau-, pielea flasca curge de pe el, in timp ce parul ii falfaie lent in bataia vantului. Cu tot cu par si belciuge, are cam 55 de kg. Sta la cort si e insotit de o minora, romanca, genul plasata la punctul fix si descurcareata, care stie ce sa comande la masa, ce sa ii spuna sa ii cumpere etc.. Despre Infanta nimic de zis. In schimb britanicul, poreclit drept "alga marii", intrucat pare ceva adus de apa pe tarm, e foarte incantat de VV si ii telefoneaza unui amic, de pe terasa de la Frontera, descriindu-i situatia. Incepe cu fraza:"I'm at a small inn". Ce "small inn", neamule? Esti pe terasa in VV, NU in country side GB. In tot cazul conversatia lor decurge lent, cum altfel, si e de genul: el vorbeste, ea asculta si rar incuviinteaza cuminte:"yes, yes, I understand". De retinut sfatul privind bautul. El catre ea, mai mult parinteste: traducerea imi apartine: "E bine sa te imbeti, dar nu cu lume, ca se pot intampla tot felul de lucruri pe care sa le regreti mai apoi."
Aceasta fraza cheie lasa loc de multe interpretari....de la care ma abtin.
Tot ce stiu sigur este ca la anul mergem la munte.
In weekend, cand vin barbarii, totul se transforma, din rau, in mai rau, in mai rau, pana cand simti ca ori iti tragi pumni in cap, ori iti juri ca nu mai vii niciodata in VV. Lucrurile incep sa se prefigureze de vineri, cand locul tau de cearsaf de pe plaja curata si libera alteori a nudistilor, dispare sub fesele altor ocupanti. La restaurantul tau preferat nu mai gasesti locuri, pentru ca ori e inchis (seful de sala spala pe jos podeaua de lemn cu un furtun cu apa, astea se cheama pregatiri pentru concertul din weekend), ori nu servesc preparatele tale preferate, borsul pescaresc sau hamsiile dispar brusc, fiind inlocuite de lucruri mai scumpe. Pe principiul:" Hamsii avem doar la platoul cu scoici, amibe si ventuze, care costa 350.000 lei vechi portia". Mboon, nu-i nimic, iti zici, in timp ce mesteci din ciorba de vacuta...
In timpul celor 5 zile aproape idilice, ti-ai propus sa mananci eventual in fiecare zi in alt local, ca sa vezi unde e mai bun, sa faci astfel un top pentru la anul. Din loc in loc, treci prin bistro-ul lui Bibi, evident pe la Frontera, dai pe la Mitocanu' si prin alte cateva terase din care fugi insa repede, dupa ce apuci sa arunci o privire prin gemuletul ce separa bucataria de meseni si te sperii. La Shoni nu mai calci o viata dupa ce ai fost cu an inainte, cand, in timp ce tu mancai o presupusa ciorba de vacuta (o zeama perfect chioara si clara, menu-ul scris pe un caiet dictando de mana ospataritei care are un vers preferat de cate ori te incumeti sa ceri ceva: "NU mai avem, nu mai avem...), Shoni facea calculele contabile pe o banca la masa din fata ta. Banuiesc pe sistemul simplu "intrari/iesiri". Atunci in timp ce duceai lingura cu supa chioara la buzele tale fragede, ti-a fost dat sa vezi cel mai socant lucru din viata ta. Din Shoni-ul de 180 de kg, cam la atat l-am apreciat eu, cu tot cu carcasa, mai precis din unul din cracul shortului sau minuscul si intins la maxim, cobora atras de forta fireasca o gravitatiei un testicol, al celui de mai sus. Asta a dus masa de pranz la paroxism si nu poti sa iti stergi din memorie cu nimic, astfel incat e clar prohibitie pentru intratul in curtea lui.
La Mitocanu' mergi pentru prima oara. Vezi ca e bataie pe mese si o iei ca pe un semn bun. Te gandesti ca trebuie sa fie mancare buna + servire onorabila, nu? Ei bine e gresit!
Dupa un timp respectabil de lung, un baiat in tricou si blugi evident, vine sa iti ia comanda: ti-e pofta de omleta-e dimineata-, cu cartofi prajiti, salata si carnati oltenesti, va dau aici denumirile exacte din menu. Pentru ceea ce urmeaza, simt nevoia sa o repet pe ultima: CARNATI OLTENESTi, da?
Bun. In timp ce astepti mancarea ai ocazia sa vezi niste tineri teribilisti la aceeasi fatidica masa din fata ta, cum isi toarna bere in cap. Oricum mai toti sunt beti si put naturelment a alcool. Ce mai conteaza un dus in licoarea lui Bachus? In sfarsit apare baiatul cu platourile scumpe, albe, din portelan fin, pe care le aseaza dupa ce ne intreaba: Omleta? Eu raspund aici. Salata? Coloshea. In final, momentul de spaima pe care l-ai anticipat cand ai simtit acea strangere de inima combinata cu foamea mare din stomac, vine ultima intrebare: "OLTENESCUL?". Te miri ce vrea sa insemne si asta, dar cand privesti la farfuria pe care o tine in mana te prinzi ca, Oltenestii sunt un singur carnat, lung, asezat pe mijlocul farfuriei, care trece de marginile ei, de o parte si de alta, cam cu 8 cm. El e lung si subtire, dar luceste si promite sa iti gadile papilele gustative, asa incat inchizi ochii si il accepti. Eu n-am gustat, i-am lasat toata placerea iubitului meu.
Dintre persoajele cu care ti-ai petrecut intins orele pe plaja, colegii tai de vacanta cum ar veni, ii amintim pe :
1. Mosul si Baba, doi batrani, literalmente la vreo 68-72 de ani, probabil fara casa, care stau cat e lumina pe plaja, in nud. Ei au un caine roscat, mic si nevricos, dar foarte ascultator, un pseudo-cort de care isi leaga fasii de plastic adunate cine stie de pe unde, care fac legatura intre "cort" si patru crengi infipte in pamant, ce delimiteaza un perimetru dreptunghiular. E un fel de arta contamporana, monumentul plasticului sau asa ceva. Mosii sunt grozavi. El e pus pe activitati spartane. Face sport si o terorizeaza si pe ea sa faca. Mosul alearga, prinde baba de maini si i le smuceste sus jos, apoi o intinde pe spate si ii face un pretins masaj. Dar culmea distractiei e atunci cand tot el desigur-acest cap al rautatilor-vrea sa ii demonstreze ei, ca poate sta in cap. Fenomenul e de-a dreptul spectaculos. Mosul se aseaza si incepe sa isi arunce picioarele naravase in sus. Babei i se face mila si il ajuta. Ii tine ea picioarele cu mainile. Imaginea e dincolo de orice iti poti inchipui. Un soi de 69 pe verticala, cu diferenta ca mosului ii atarna din pricina aceleiasi gravitatii, bat-o vina, organele genitale.
2. Mitocanul si femeia sa, Mitocondria. Doi tineri, cred eu in jur de 28-30 de ani, plus minus 2, care sunt probabil pentru prima oara la nudism, altfel nu-mi explic bucuria de a se infatisa goi, pe care nu se sfiesc sa o arate tuturor. El se freaca de femeia lui pana cand obtine o erectie valabila, apoi sare in picioare sprinten, pune mainile in sold, pentru acel "extra-push" de care avem nevoie cu totii, nu-i asa? si o afiseaza mandru nevoie mare, facand intoarceri laterale suave, pentru a asigura vizibilitate pentru toti.
3. Cei trei purcelusi, fara conotatie peiorativa, denumiti asa pentru ca erau nespus de jucausi. Acestia sunt trei homosexuali, care fac plaja pe acelasi cearsaf, se ung unul pe altul cu ulei, cam ca la lapte gros, formand un lant uman cleios, se bat cu nisip, isi trag palme la fund si se arunca sincron in valurile marii. Altminteri cei trei sunt foarte chic si metrosexuali, au ochelarii de soare ai sezonului si o multime de alte gadgeturi, nu ma indoiesc.
4. Britanicul si infanta pornomaniaca. El-undeva la 65 de ani dar arata de 205, stilul chitaristului de la Rolling Stones, la fata aduce cu Eroll Flynn, are mustata, parul lung pana sub fund si scalciat, ca o lana netoarsa, urechile acoperite de piercuri, doua belciuge enorme in sfarcuri, un slip negru rasucit pe laterale, pe solduri-nush de ce, probabil ii sunt mari si ii cadeau-, pielea flasca curge de pe el, in timp ce parul ii falfaie lent in bataia vantului. Cu tot cu par si belciuge, are cam 55 de kg. Sta la cort si e insotit de o minora, romanca, genul plasata la punctul fix si descurcareata, care stie ce sa comande la masa, ce sa ii spuna sa ii cumpere etc.. Despre Infanta nimic de zis. In schimb britanicul, poreclit drept "alga marii", intrucat pare ceva adus de apa pe tarm, e foarte incantat de VV si ii telefoneaza unui amic, de pe terasa de la Frontera, descriindu-i situatia. Incepe cu fraza:"I'm at a small inn". Ce "small inn", neamule? Esti pe terasa in VV, NU in country side GB. In tot cazul conversatia lor decurge lent, cum altfel, si e de genul: el vorbeste, ea asculta si rar incuviinteaza cuminte:"yes, yes, I understand". De retinut sfatul privind bautul. El catre ea, mai mult parinteste: traducerea imi apartine: "E bine sa te imbeti, dar nu cu lume, ca se pot intampla tot felul de lucruri pe care sa le regreti mai apoi."
Aceasta fraza cheie lasa loc de multe interpretari....de la care ma abtin.
Tot ce stiu sigur este ca la anul mergem la munte.
Un comentariu:
in Plaiul Foii.
Trimiteți un comentariu