vineri, 26 februarie 2010

La La La lansare








Aseara, la orele 19.30 (am intarziat, stiu), am dat buzna in mansarda Carturesti, la lansarea Cartii insemnate a editurii Vellant. A fost minunat la acest eveniment. Dintre cei 186 de autori mare parte au fost prezenti si la eveniment, asadar o multime pestrita si creativa s-a revarsat in masarda carturesciana, imbiata de vinul argentinian sublim (cat avea, Oana? 13,5%?:) si aperitive, in compania unor oameni de mare angajament. Dragilor, mare mi-a fost surpriza sa aflu ca am insemnat peste cartea lui GUillermo Arriaga, pe care il respectam pentru munca sa, si m-am rusinat caci l-am insemnat cu creionul rosu la multele repetitii de conjuctii (desigur intentionate), de pe pagina mea.

In tot cazul, ca sa rezum, eu m-am simtit foarte bine, m-am distrat si am cunoscut oameni frumosi. Asa cum anticipasem. Felicitari tuturor implicati in acest proiect si asteptam si partea a 2-a, a 3-a samd:) Va las in compania catorva fotografii de la lansare. Pana si puful a dat nota 10 evenimentului:)

joi, 25 februarie 2010

La Pufetarie




Mi-am descoperit o noua pasiune: pufii. Azi-noapte am deschis Pufetaria. Urmeaza proiecte noi si interesante pe aceasta filiera:)

miercuri, 24 februarie 2010

De la Editura Vellant citire. Dar si scriere:)










De la Editura Vellant a pornit un proiect extraordinar de inventiv si interactiv. Din peste 180 de pagini ale unui volum, cititorii au putut sa aleaga dupa placul inimii una dintre pagini pe care sa deseneze/scrie/insemneze orice le-a fost drag. Pagina mea am postat-o mai demult pe blog. Am descoperit insa ca umila mea creatie va imparti cotorul cu autori fabulos de talentati, si niste oameni foarte calzi, cum ar fi: Alexandru Andries, Ada Milea, Alexandrina Hristov, Ciubi(Pisica Patrata), Marius Chivu, Costi Rogozanu, Dumitru Gorzo, Matei Branea sau Marius Constantinescu.

Sunt deopotriva onorata si bucuroasa sa particip maine seara, 25 februarie, in mansarda Carturesti Verona, la lansarea Cartii insemnate. Pentru mine, si cred ca pentru toti cei implicati, este un proiect de suflet:)

Maine fotografii si povesti de la lansare:)

Britanicii stiu meserie

Am vazut ceremonia de decernare a premiilor BAFTA 2010. Britanicii se pricep la filme. Cele facute in UK si premiate suna fantastic. Dar si altele care au castigat si sunt facute peste Ocean. Asa mi-am intocmit lista cu viitoarele filme de vazut. Si iata, in paralel, pe langa numele lor, si ratingul intrunit pe IMDB. Promitator:)

1. The Young Victoria (2009), regia Jean-Marc Vallee - 7.2
2. Bright Star (2009), regia Jane Campion - 7.3
3. Nowhere Boy (2009), regia Sam Taylor Wood - 7.4
4. Fish Tank (2009), regia Andrea Arnold - 7.6
5. Precious (2009), regia Lee Daniels - 7.6
6. An Education (2009), regia Lone Sherfig - 7.7
7. A Single Man (2009), regia Tom Ford - 8.0
8. The Hurt Locker (2009), regia Kathryn Bigelow - 8.0

Sa ne si dixtram, zic

Saptamana viitoare, chiar la inceputul ei, voi initia primul sondaj de opinie pe care l-a vazut blogul asta.:) El se va adresa strict femeilor. Va rog nu votati daca nu aveti sani (ups, unii barbati se califica:P), nu. Vreau sa zic, si barbatii vor avea acelasi sondaj, dar separat. Sunt curioasa sa vad ce fel de mancare preferati. Mai intai fetele, apoi baietii. Felul de mancare insumand cele mai multe raspunsuri va fi reteta pe care o voi pregati si o voi pune in blog. Ce parere aveti?:)

Un fel destept de mancare






Te-ai intrebat vreodata de ce romanii nu au inventat de-a lungul istoriei culinare un fel de mancare extra hranitor, care sa poate fi facut repede si luat la pachet? Italienii s-au gandit la o pizza impaturita, ca sa nu iti cada ingredientele pe jos (calzone), sud-americanii se pare ca au inventat empanadas, o placinta cu de toate si asa mai departe.

Prima data cand am mancat empanadas erau facute chiar in casa unui chilian. Si erau foarte bune. Ca sa faci acest fel de mancare iti trebuie cam 1 kilogram de carne tocata (amestec de porc cu vita), chilli, boia iute, sare, piper, un ardei gras rosu, o ceapa, 2-3 catei de usturoi, o legatura de patrunjel, ulei de masline extravirgin. Asta e doar umplutura. Aluatul poate fi cel mai simplu pe care il poti face, de paine, de pizza, de orice fel. Conditia e sa contina faina, apa (eu am pus lapte), 2 linguri de smantana (poti folosi unt), 3 galbenusuri, sare, drojdie uscata, ulei. Si daca a crescut jumatate de ora la caldura, poti sa-l lasi la frigider dupa asta inca minim 2 ore. Va fi si mai fraged. Iar pentru finisare vom folosi un ou batut cu putin lapte, un strop de zahar, si un cub de unt topit, inainte de a le da la cuptor, preincalzit la 175 grade.

Ei bine, ca sa faci empanadas, practic calesti in tigaie umplutura, apoi rulezi foi din aluat, le imparti in patrate, le umpli cu carne, mai pui cate una-doua masline (fara samburi, daca nu vrei sa le faci vreo farsa cruda prietenilor:)), sau cate o boaba de strugure, o felie de ou fiert tare, impaturesti patratul pe diagonala (rezulta un triunghi), presezi marginile cu o furculita si coci bomba asta calorica. E gata cam in 15 minute. Nu uitati sa le acoperiti cu un prosop cand le scoateti. Daca se odihnesc astfel, aluatul se va fragezi suplimentar.

Sunt foarte bune si toti prietenii va vor iubi ca ati gatit ceva asa de gustos. Problema e ca va ia cam o jumatate de zi sa le coaceti. Incercati sa pregatiti aluatul si umplutura cu o zi inainte, pentru ca ele sunt mai bune dupa 24 de ore de stat la frigider. Si nu o sa mai para asa de time consuming procesul. Noi le mancam cu ketchup extrapicant, ni le luam la serviciu, mai ducem la pachet cand mergem in vizita. Foarte hranitor si delicios:)

P.S. Voua nu vi se pare ca foaia aia de aluat seamana cu harta Romaniei?:)))) Just kidding:)

marți, 23 februarie 2010

Nu pot in bucatarie fara...

Gandindu-ma la femeile care citesc acest blog, care probabil gatesc daca au macar varsta mea sau sunt mai mature si mai destepte, si deci tin la sanatate, ei bine, ma gandeam ca daca tot afisez retete, sa scriu un post despre ce ustensile imi sunt mie absolut indispensabile in bucatarie.

Asa mi-am dat seama cat de mult iubesc si cum nu pot fara ..... folia de plastic. Stupoare! Prima pe lista e folia miraculoasa, subtire ca o pelicula fina din plastic, pe care o intind peste orice merge in frigider si n-are capac. Farfuriile, castroanele, caserolele, orice vas poate fi imbracat in folie. Sunt un pic obsedata de cat de etans se izoleaza cu folie, si de regula infasor 2-3 straturi:) I tend to over do it.

Al doilea instrument (desi in limbajul meu uzual ii zic "scula", stiu ca nu e frumos pentru o domnisoara:) fara de care nu pot este telul. Eu obisnuiesc sa il folosesc aproape la orice necesita amestecare. Bat ouale pentru omleta, amestec dressingurile pentru salate,pana la un punct cand se ingroasa treaba amestec si coca cu telul, mai ales aluaturile moi pentru briose. Nu stiu ce mai fac cu telul, dar mai mereu il am prin preajma si ma folosesc cu spor de el. E mult mai rapid sa dai de 2-3 ori din tel, decat de 10 ori cu furculita.

Al treilea instrument pentru care am o pasiune este manusa de bucatarie. Imi este frica de arsurile din bucatarie, tin la mainile mele si la integritatea lor. Cred ca daca as gasi o manusa din sarma cum au cei care taie fileurile de peste, mi-as cumpara si din aceea, pentru cand tai zarzavatul:) Nu m-am taiat deloc pana acum, e drept. Insa insist pentru integritatea mainilor. Nu vreau sa am "maini de bucatar". Pline de cicatrici adica.

Al patrulea lucru dupa care ma innebunesc este hartia de copt. Doamnelor, va rog, renuntati sa coaceti dupa modelul clasic (ungem tava cu unt si o tapetam cu faina). Ca mai apoi sa se auda: mi s-a ars talpa. Nu-i nimic, draga, o taiem/radem, si mancam. Nimic nu se arunca. Oribil! Hartia de copt face totul mult mai simplu, mai curat si mai sanatos.

Al cincilea lucru dupa care tanjesc, pentru ca imi lipseste, si de care m-as folosi des si cu placere ar fi o masina de facut inghetata. Nu am vazut de cumparat, nu am idee cat costa, dar daca as primi una cadou, as face zilnic serbeturi si inghetata:) Serbetul, dragilor, se poate manca si intre felurile de mancare de la o masa, si este foarte bun digestiv. Asta este tot.

De regula, nu gatesc fara sa am alaturi un pahar plin pe jumatate de vin rosu sec. Asta este ultimul meu secret despre bucatareala. Care sunt uneltele, ustensilele, ajutoarele voastre cele mai de nadejde in bucatarie? Astept sa imi spuneti si mie! Sunt curioasa!

Din seria Coca munceste


Mie mi-au placut de mica doar liniile curbe. Nu stiu sa explic adversitatea pentru colturi sau unghiuri, cert e ca din atata dragoste de cercuri si ovale, am inceput sa fac cercei:) Evident ca mai toti imi ies cum altfel decat rotunzi:))) Rezultatul muncii mele il puteti vedea la vecina mea.

Si am fost la Talcioc urban sa ii targuiesc. Avem dovada aici:)

Reguli de scriitura de la Will Self

Un autor care imi place mult. Am citit deja 3 carti de-ale lui, si il iau serios in considerare pentru niste distinctii de notorietate in viitor. Mai departe ne spune succint ce sa facem atunci cand vrem sa scriem.

duminică, 21 februarie 2010

Poale'n brau si dor de drum



Reteta este simpla, dar procesul de preparare este de durata. Se face o coca moale si parfumata (faina, ulei, drojdie, coaja de lamaie, zahar, sare, 3 oua, lapte, smantana) care se framanta cat doreste ea:) Cand coca este elastica se pune la crescut. Umplutura e delicioasa (branza de vaci, smantana, 3 oua, zahar, zahar vanilinat, esenta de vanilie, stafide). Pentru uns poalele'n brau, inainte de a le trimite spre cuptor, am topit un cub de unt in 2 oua batute cu zahar, un varf de sare si lapte cald. Se taie patrate din coca, se aseaza in centru o lingura de umplutura, adunam poalele patratului si le unim sus, dupa care se aseaza in tava unde se mai lasa putin la crescut. Urmeaza sa le dichisim cu glazura si le dam la cuptor. Am incins bine furnalul, la 200 de grade celsius, in prealabil, iar de copt le-am copt la 175 grade. Rezultatul este foarte fraged, dulce si cremos. Si imi face pofta sa merg acasa, la Iasi:)Pofta mare!

vineri, 19 februarie 2010

Mic dejun pentru Batman si Catwoman


Reteta am furat-o de la prietena mea, si era menita doar pentru Batman. Asa ca simtind discriminarea plutind in aer, am hotarat sa primeasca si Catwoman partea ei. Pofta buna!

marți, 16 februarie 2010

Sa ne gatim si sa gatim:)


Ce nu se consuma indeajuns de mult in bucataria tipic romaneasca sunt evident ingredientele cu provenienta exotica. Cine isi aduce aminte cand a mancat ultima oara avocado? Eu incurajez diversificarea si fuziunea, si am gatit ieri o salata de pui cu avocado, masline, branza de burduf, un catel de usturoi, gogosar, rosii cherry, ulei de masline extravirgin si rezultatul a fost minunat. Mai puteti folosi avocado in guacamole, acel sos mexican pentru chipsuri si nu numai, dar si simplu, feliat in sandvisuri, shakeuri, deserturi, orice fel de salata, cu omleta etc. Ca argument pro va dau informatiile nutritionale ale acestui fruct:

Nutritional value per 100 g (3.5 oz)
Energy 670 kJ (160 kcal)
Carbohydrates 8.53 g
Sugars 0.66 g
Dietary fiber 6.7 g
Fat 14.66 g
saturated 2.13 g
monounsaturated 9.80 g
polyunsaturated 1.82 g
Protein 2 g
Thiamine (Vit. B1) 0.067 mg (5%)
Riboflavin (Vit. B2) 0.130 mg (9%)
Niacin (Vit. B3) 1.738 mg (12%)
Pantothenic acid (B5) 1.389 mg (28%)
Vitamin B6 0.257 mg (20%)
Folate (Vit. B9) 81 μg (20%)
Vitamin C 10 mg (17%)
Calcium 12 mg (1%)
Iron 0.55 mg (4%)
Magnesium 29 mg (8%)
Phosphorus 52 mg (7%)
Potassium 485 mg (10%)
Zinc 0.64 mg (6%)


Si ca fapt divers, o bucatica de informatie trivia interesanta: the word 'avocado' comes from the Nahuatl word ahuacatl ('testicle', a reference to the shape of the fruit)(via Wikipedia).

Pentru ca e un fruct ce provine din fascinanta America centrala, m-am gatit in cinstea acestui fel de mancare cu o pereche de cercei incendiari.


Asa ca va invit si pe voi sa va gatiti frumos si sa gatiti gustos. Pofta buna!

vineri, 12 februarie 2010

De dichis 3



Un sapun nou, pentru colectia mea, care miroase ametitor. De data aceasta cu un ingredient mai putin obisnuit:) Muscate:)

Moleskine paper cuts are great








De ce imi plac agendele Moleskine? Din cateva motive simple: hartia este galbuie, ceva ce nu se prea foloseste astazi pentru ca e mai scumpa, si oarecum neconventionala. Dar este cea mai buna pentru citit. Si cei de la Editura Vellant stiu asta si o folosesc la tiparirea cartilor lor. Apoi imi plac Moleskine pentru ca au colturile rotunjite. Pentru ca poti sa o legi cu elastic in nenumarate moduri, daca e inchisa ca sa ramana inchisa:) Daca e deschisa, ca sa nu iti ia vantul paginile, atunci cand scrii. Asadar, Moleskine rezista si pe vant puternic:)Imi plac cele groase, hard-cover, de 400 de pagini, daily planner. Poti scrie orice, oricand pe ele, sunt frumos liniate si suficient de incapatoare sa tina tot anul pe cineva obsedat de notat si de facut liste ca mine. Imi place cel mai mult cel cu coperta rosie-portocalie, nuanta mea preferata de rosu. Primul meu Moleskine a fost negru totusi. Acum este plin pana la refuz cu note, bugete, to do lists si briefuri schitate in fuga mare, sau indiciatii de la intalnirile cu clientii. Noul Moleskine este rosu. M-am gandit eu ca e special pentru fete, dar nu m-am convins pana cand nu am gasit in buzunarul ascuns o surpriza. Look mom, they gave us stickers!!! Am 4 coli de etichete marunte si frumoase. Pentru munca de birou sunt de culoare gri (sad, no? pe principiul cui ii place munca:):)) Pe ele scrie meeting, deadline, insurance, ai iconite cu un calculator, cu o masina etc. Etichetele pentru timp liber sunt verzi, si pe ele sunt indicatii mai prietenoase: seaside, mountains, party, cocktail, inimioare, cutii de cadouri. Iar cele personale sunt rosii si ne spun ca e bine : to remeber, to buy, birthday, si iconite cu tort, pahare de martini. Asa ca sunt foarte fericita cu noul meu Moleskine. Out with the old and in with the new!

P.S. Am avut noroc sa primesc acest Moleskine nou de Valentine's Day. Si pe langa stickere, am mai gasit in el si urmatoarea carte postala;)Sa spunem doar ca de 8 Martie nu voi fi langa calculator din motive bine intemeiate:)

joi, 11 februarie 2010

De dichis, targ deschis


Dragelor si dragilor, iata o initiativa distincta in piata organizarilor de evenimente, pe sistemul targ vintage. Talciocul de altadata, in care poate mai mergeati cu parintii duminica, ori cand era ziua de targ cu pricina, acest talcioc nu a murit. Sunt cativa oameni minunati care l-au resuscitat, si totul se intampla pe 20 februarie, in Verde Cafe. Super oameni, adunati laolalta intr-o super locatie, totul boem si primitor. Eu merg sigur si va astept si pe voi. Ne vedem acolo. Si da, am pregatit cateva surprize:)

luni, 8 februarie 2010

Coca's been busy


Coca a avut musafiri in weekend si pentru ca nu are o proper dinner table, nu a stiut sa gateasca altceva decat mancare care sa poata fi servita cu mana, fara tacamuri. Intr-un exces de zel legat de coca bineinteles, ce altceva, a preparat ceva mai mult aluat decat i-ar fi trebuit si astfel a copt vreme de cateva ore 5 sortimente diferite de pizza uriase (cu pui, broccoli, bacon, ciuperci, porumb, masline, mozzarela, smoked cheese, etc.). In plus, a mai pregatit o supa chinezeasca, iute-acra si rulourile din imagine, din piept de pui invelit in bacon si umplut cu ciuperci, morcov, cascaval afumat ras. La desert a facut o biata prajitura cu ciocolata amaruie si coca-cola, dar gustul de cola a fost estompat de puterea ciocolatei belgiene. Pentru metodele de preparare, ca sa nu mai lungesc postul, scrieti-mi un comentariu si va voi trimite retetele pe mail:)

vineri, 5 februarie 2010

Quick fix


Macaroane cu branza:) Pentru mine e un desert, pentru ca e dulce. In mod evident imi aduce aminte si de copilarie. Imi place sa mananc chestia asta pentru textura:) E gluey and sweet. Se face in 10 minute si mai sta 15 in cuptor. Fierbem macaroanele in apa cu sare, doar dupa ce a dat in clocot. Dupa ce la lasam sa intre in apa clocotita nu va fie lene sa amestecati de 2-3 ori prin ele, altfel s-ar putea sa va treziti ca se lipesc de oala, sau intre ele. Better be safe than sorry. Eu am luat macaroane de la Baneasa, mai stiti si alti producatori care fac asa ceva? Era sa nu gasesc deloc. Apoi am ras branza grasa (merge feta foarte bine) de oaie. Am amestecat 200 de grame de smanatana cu zahar brun si 3 oua intregi. Am uns peretii unei oale cu unt si am montat astfel. Ahh ce-mi place verbul asta in bucatarie: a monta:P Un strat de macaroane, unul de branza, unul de smantana. Al doilea strat de macaroane, al doilea de branza, al doilea de smantana. Si a intrat la cuptor timp de 15 minute. La 200 de grade, incalzit in prealabil. Rezultatul e clocotit si asteapta sa fie mancat:) Pofta mare.

marți, 2 februarie 2010

Abia astept primavara ...


...sa ma pot plimba cu bicicleta:)



*In foto, Mabel Normand, pe o motocicleta, la studiourile Goldwyn, in 1920. Sursa aici.

luni, 1 februarie 2010

"Fun is not overrated"



Replica din titlul postului ii apartine personajului jucat de Meryl Streep. Ok. Ea vrea doar sa se distreze facand filme usoare, amuzante, care nu iti dau prea multe batai de cap? Atunci asa sa fie! Meryl e fermecatoare in rolul lui Jane, femeia matura, mama a trei copii care au pornit fiecare pe drumul sau, inca plina de viata si de pasiune pura, care vrea sa isi traiasca la maxim cea de-a doua tinerete. Mi-a placut ca Jane nu este atat de fals suspendata intr-o lume care nu exista (cum sunt fetele din Sex and the City pe care nu le vedem mai niciodata la serviciu, ci toata ziua ba in cafenea, ba la shopping, ba la restaurant). Nu. Jane este o femeie de afaceri cu propria bakery, innebunita dupa gatit, care face fiecare masa pentru musafiri de la zero, si cand nu poate sa doarma noaptea pune masina de facut inghetata la treaba. Mai are si o trauma de depasit, divortul de Jake, interpretat de Alec Baldwin.

Jake este prototipul masculului american, dupa tiparul "cel mai dorit burlac in viata". Desi la fel de in varsta ca si Jane, are o sotie cu mult mai tanara si feroce, care il cam "piloteaza", el conduce doar masina sport cu 2 locuri. Parul grizonat, banii si puterea fac ca varsta sa fie de fapt justificarea acestui mod de viata, certificatul dobandirii statusului sau. Si asta nu il impiedica cu nimic, ba dimpotriva, il legitimeaza sa agate si sa insele. Asta a dus la finalul casniciei si imbarcarea lui Jane intr-o viata de singuratate (divortata de 10 ani) si a lui Jake intr-o noua casatorie.

Pana aici totul decurge tipic, nicio surpriza. Marea rasturare de situatie vine insa atunci cand, plecati la New York pentru petrecerea de absolvire a fiului cel mai mic, cei doi se trezesc singuri in restaurantul hotelului. Din aducere-aminte in aducere-aminte, si din pahar de vin in scoth si sampanie, cei doi se distreaza si se lasa dusi de val pana in patul camerei de hotel. Situatia inedita e ca Jane e amanta fostului ei sot. Prinsa la mijloc intre trecut (casatoria cu Jake, familia lor cu cei trei copii, tot ce au insemnat acei ani impreuna), prezent (posibili alti pretendenti-Steve Martin este Adam, un arhitect sensibil si amuzant care se apropie de Jane in timp ce ii face planurile pentru extinderea casei), si viitor (reconcilierea cu trecutul si mersul in sfarsit mai departe), Jane se complace o perioada in ipostaza de amanta. In cele din urma, ratiunea si binele inving, atat Jane cat si Jake realizeaza ca nu are niciun sens sa se mai complaca intr-o drama de dragul a ceea ce a fost, intrucat ei nu sunt compatibili pur si simplu. Ok. Nu vreau sa simplific foarte tare dar nici nu vreau sa ma apuc de povestit cadru cu cadru acest film.

Cert este ca It's complicated* este un film frumos, cald, amuzant, cu actori foarte talentati in roluri poate nu spectaculoase, dar in fond, mie imi lipsesc si aceste filme care sunt "ca in viata". Iar situatia din acest film te face sa te gandesti ca asa ceva ar putea sa se intample si in viata ta, sau a prietenei tale, and so on. Mai mult, ideea ca dragostea este posibila si la varsta a treia ma incanta in egala masura. Viata nu se termina nici la 30 de ani, nici la 40 si se pare ca nici la 50. Asta daca traiesti ca un om implinit. Mi-a placut cat de mult se aranja Jane, odata ajunsa in ipostaza de amanta, cum isi cumpara rochii rosii si purta pantofi cu toc la cina, faptul ca flirta cu multa gratie. Era seducatoarea perfecta. Sex-appeal-ul nu are varsta. E bine de stiut:) Daca nu ma credeti, priviti-o pe Meryl.

* It's complicated, 2009, in regia lui Nancy Meyers, cu Meryl Streep, Alex Baldwin, Steve Martin.
 

Blog Counter