sâmbătă, 31 octombrie 2009

Nervi de toamna

Am mers la dentist. Ooo da...Si e prima data in viata mea cand mi-a fost devitalizat un nerv. Ma simteam ca femeia bionica in timp ce mi se reconstruia un molar. Am vazut multe instrumente ciudate cu care medicul executa torturi nebanuite. Insa cabinetul, aparatura si personalul sunt de mare angajament si as putea sa mai indur si altadata. Simt eu asta:) Priviti aici.

Andra, nu te uit, baby, sa iti pastrez si tie 2 dinti pentru cand vei absolvi facultatea la anul. Kiss:) Vreau sa profit de ocazie sa ii multumesc dragului doctor Scutari pentru anestezicul tare. Marfa buna, nene. The shit. Am putut astfel, in ciuda operatiunilor de anvergura la care eram supusa, sa drift away in scenarii si picturi suprarealiste, in care eu aveam in gura o masinarie imensa, alcatuita din piese de metal:) Si cu asta, ma resemnez sa admit ca mersul la stomatolog la 5-6 luni este vital. Pentru nervii dumneavoastra dar si pentru service-ul masinariei:) Cornel, by the way, u did good:) Killed my nerve foreva':))))

miercuri, 28 octombrie 2009

natural e cel mai bine. partea a II-a

Ploaie torentiala insotita de vant, de ieri dupa-amiaza pana azi dimineata. Suna a vreme perfecta pentru un off road cu bicicleta. Pana acum pamantul trebuie sa fie suficient de uscat cat sa nu te impotmolesti. M-am imbracat "destept", acoperindu-ma pana la nas si pe cap purtand o sapca. Si am ajuns foarte repede in padurea Ciric. Traseul este foarte scurt. Nu cred sa fie mai mult de 3-4 kilometri, drumul este lin, prietenos, cea mai mare palpitatie o poti avea cand cobori 2-3 pante abrupte si pana in lac nu iti raman in lateral decat 10 cm de teren. Altminteri, soare din cand in cand, aer curat, padure aurita, toamna tarzie frumoasa. Un singur episod melodramatic cand mi-a sarit lantul de la bicicleta in intersectie. Da-i si alearga, Forest, ca soferii din Iasi nu sunt foarte obisnuiti sa intalneasca biciclisti in trafic. De aceea eu propun sa solicit o audienta la actualul primar. Tot reasfaltam, ce-ar fi sa dam si 2 dungi galbene pe trotuarele noi ca sa avem parte de piste de biciclete. Zic.

Biclutza e la uscat acum. Urmeaza o operatiune monstru. Curatarea de noroi. Se face cu peria uscata, frecand cat de bine pana inlaturam "grosul", urmand sa definitivam cu o carpa umeda. Mi-e groaza. Am spalat deja hainele, adidasii. Insa biclutza imi va lua macar o ora.:) Oricum a meritat.

marți, 27 octombrie 2009

natural e cel mai bine. partea I

Astazi zi lunga. Am inceput ciudat, cautand niste chei de la masina in perechile de pantofi si cizme de sub masuta pe care, in mod normal, ar fi trebuit sa fie cheile. Nu erau. Nici in pantofi, nicaieri. Asa o ora de criza si scenarii. Sa coboram sa vedem daca mai e masina. Poate a intrat unu in casa si le-a luat (hahahahaha, absurd). Nu domne, exclus, daca intra latra Beni la el. In fine, erau evident sub un teanc de haine, pe pat. Daca atunci cand pleci te vezi in oglinda si iti vine sa te imbraci cu altceva, schimbi 3-4 tinute pana sa pleci, inseamna ca te cheama Nicoleta si esti soramea. Sorry sis:)

In fine, m-am echipat de scandal, adica sport din cap pana-n picioare, am scos bicla din parcare (boxa) si am plecat in oras. Comisioanele mele au constat in achitarea unor rate. Cine nu are rate sa ridice o mana sus. :) Nimeni?

Si apoi am vizitat 3 muzee doamnelor si domnilor. Si as mai fi facut vreo 2, dar se inchidea. Primul in traseu a fost casa memoriala a Otiliei Cazimir. Acasa la Otilia era Dan Puric. Nu in carne si oase, dar la intrare dadeai cu ochii prima si prima oara de un afis cu Danut. Ce-i drept ar fi avut despre ce sa discute impreuna. Pe langa asta am mai vazut mare cochetarie si fineturi, cea mai buna utilizare a unui spatiu mic (in aceeasi camera incapeau si masa de scris, patul, o vritina, o masuta de toaleta, inca alte piese de mobilier, si ramanea si loc berechet sa te preumbli printre ele). Am facut cate poze am vrut, astept cablul de descarcat prin posta, caci a fost uitat in graba plecarii din Bucuresti, si vom putea sa salivam impreuna. A! Aproape am uitat sa zic ca de 3 ron am primit si o vedere cu Otilia din profil, alb-negru.

Pe drum am oprit la Casa Dosoftei. Dragilor, voi cei care suspinati dupa cronicarii romani (asta parca e materie de clasa a 9-a la romana, aia pe care am urat-o cel mai mult), si nu doar pentru voi, am reusit sa pozez semnaturile incarligate magistral ale lui Miron Costin si Ion Neculce. Oameni buni, manuscrisele alea sunt frumoase in sine, mi-as putea atarna o pagina fotocopiata in rama, pe peretele din dormitor, chit ca textul e adormitor si lent curgator. Cine spune ca alfabetul chirilic e urat se inseala. Iar migala cu care scriau acei oameni mii de pagini ma face sa ma rusinez cand ma plang de cate o sarcina indelungata si greu de terminat.

Apoi am facut o pauza de ceai, la No. 8 Caffe, cu prietena mea Iuliana care face cele mai frumoase si ingenioase bijuterii. Ia uitati aici mostre. Si ea mi-a daruit o brosa, un ceainic gras, cu ochi:))) Suna bizar nu? E foarte frumos. Albastru si dolofan. Dupa o conversatie cu talc si notite in agenda am urcat in sa-napoi si am mers doar foarte putin pana la Muzeul Stiintelor Naturale. Pentru ca era tarziu, ultimele 15 minute din program, doamna aceea draguta de la intrare nu mi-a mai luat banii.

La muzeu, daca treci peste faptul macabru ca e plin de animale moarte si impaiate, e minunat. Am ramas impietrita la sectiunea FLUTURI. Dar m-au fascinat in egala masura pasarile. Mai putin broastele, gandaceii si nici animalele mari (mistretul, leul etc.) pentru ca acestea din urma erau prost conservate. Leul avea niscaiva gauri in costum, ursului ii cadeau dintii, leul parca avea margele in loc de ochi. Too bad.
Inchei magistral, spunanadu-va ca nu lipsea din muzeu animalul de companie cel mai apropiat de om: TENIA:)))

De pe Independentei am rulat spre Tatarasi, pe Eternitate, la deal. Mai pe langa bicicleta, mai pe ea, am ajuns si la cimitir. Unde sfarsim toti, sau ma rog majoritatea astora cu ritualuri ortodoxe conservatoare. Cimitirul pentru mine are un feeling mai bun decat muzeul stiintelor naturale spre exemplu. Unu, pentru ca oamenii aia au trecut la viata vesnica, aici vad un lucru ok, compensatoriu. Si doi, pentru ca e liniste, plin de natura si chiar si de istorie. Personalitati uriase ale culturii romane isi au locul de veci in cimitirul Eternitatea. Este foarte frumos cavoul familiei Moruzi, din pacate statuia lui Mihail Kogalniceanu arata cam rau. N-ar strica niste munca de restaurare. Calatoria mea s-a incheiat acum o ora si am parcat biclutza la locul ei. Acum ma odihnesc si sper sa nu ploua maine. As mai da o raita, de data asta in Ticau. Cunoscatorii stiu de ce:)

stuck in Iasi

Ar fi trebuit sa fiu la Bucuresti, la un training pe tema dialogului intercultural insa am ramas in Iasi, din multiple motive, toate obiective:)Acum ma plimb cu bicicleta prin oras si fac comisioane, incercand sa ma fac utila, fac multe fotografii dar nu am cablul pentru a le descarca, si per ansamblu ma mentin foarte ocupata si interactionez social intr-un ritm frenetic. Asa ca we have lift off!:)

marți, 20 octombrie 2009

reporting back from GH

GH inseamna Gura Humorului. Ajunsa in Iasi vineri noapte, am facut o mica oprire la urgente sambata foarte de dimineata. Ma zbateam in chinurile unei enterocolite, ceva nou cu care nu m-am mai intalnit pana acum, deci am inovat si la capitolul maladii:)), in timp ce ma uitam cat entuziasm prezinta echipa de medici tineri ai Spitalului de Urgente din Iasi. Celebru prin aparitiile de la stiri, doctorul Tudor Ciuhodaru nu a cedat la insistentele mele in a ma diagnostica cu alergie alimentara si bine a facut. Toata treaba s-a rezolvat cu o perfuzie de scobutil versus algocalmin, si cateva zvarcoleli. :)

Apoi am decis ca in loc sa fiu bolnava la mine acasa, mai bine sa fiu bolnava la munte si am plecat la Gura Humorului la o petrecere. Acolo la 0 grade Celsius ne-am adunat vreo 30-35 de oameni bine intentionati, pusi pe petrecere si a iesit bine de tot. S-a lasat cu discoteca in aer liber, sub padurea de brazi, foc de tabara, gulas gatit in ceaun urias de fonta, direct deasupra focului, moment artistic cu coregrafie, costume si regie proprie, nu unul ci doua torturi (nu am gustat deloc deloc, sa-mi spuneti daca erau bune), si asa mai departe. Din pacate eu nu am rezistat decat pana la ora 21.00 cand m-am retras discret spre camera mea. Durerea si lipsa somnului din noaptea precedenta devenisera de nesuportat. Partea buna a fost ca am reusit totusi sa dansez, sa rad cu gura pana la urechi, sa cunosc 30 de oameni absolut bestiali si am si filmat totul:))))

Inapoi la Iasi, simtindu-ma mult mai bine, ma pregatesc pentru iesiri in oras la ceaiuri aromate, si colindat in orasul tomnatic. Dupa vreme, as spune ca locuiesc undeva intr-o zona de coasta a Marii Britanii. Este o ceata densa, cu ploaie abundenta si frig coplesitor. Asta insa nu ma va impiedica sa ma bucur sa plimbari. Tocmai ieri o bicicleta a fost cumparata si asteapta sa fie inaugurata:) In alta ordine de idei, nu mai tarziu de 25 oct trebuie sa raportez inapoi la unitatea din capitala, intrucat am fost acceptata la un training nou, pe o tema mult draga mie: cea a dialogului intercultural. Cu mai multe detalii, data viitoare cand ne intalnim.

Nu pot sa nu semnalez pentru impatimitii de lectura cartile absolut bestiale care sunt scoase acum la reducere prin librarii: asa am citit John Berendt, Miezul noptii in gradina binelui si a raului; Michael Moore, O treaba murdara; Will Self, Cucul si pupaza si sunt mult mai multe carti bestiale. Cautati sa cumparati Stephane Audeguy si a sa Teorie a norilor, o carte superba, sau Jonathan Franzen, Al 27-lea oras, am mai zarit si un Saul Bellow si mai departe va alegeti singuri:) Cert este ca oferta depaseste orice asteptare in momentul de fata. Deci spor la lectura!

p.s. Pe drum m-au captivat merii plini de fructe coapte, cu frunze uscate si ude de ploaie. Una din cele mai frumoase imagini. Toata zona e impanzita de flori, livezi, turme de animale care pasc libere si cultivatori de cartofi care isi vand marfa la drum. De altfel la pensiunea unde am stat, care era finantata printr-un program SAPARD, mancarea era extrem de buna si multe dintre produse erau de casa. Am si cumparat un borcan cu dulceata de visine, servita la micul dejun. Nu puteam rezista.:)

p.p.s. Pont pentru iubitorii de dulciuri si nu numai: in Gura Humorului exista un magazin, din sensul giratoriu din centru, cum mergi spre Suceava, prima la stanga (e patiserie, cofetarie, laborator propriu si autoservire pe deasupra). Inauntru miroase ca intr-o bucatarie de la tara:) Majoritatea oamenilor din zona sunt mari crescatori de animale si am inteles ca tot in GH este un magazin unde mezelurile sunt ca de casa. Dar la aceasta cofetarie/patiserie/all-in-one se gaseste o ciocolata de casa extraordinar de buna:) Deci, la atac!

miercuri, 14 octombrie 2009

Gee weez!!

Exact asa am simtit sa exclam astazi la G50, Meet the Thinkers, eveniment organizat de cei de la Publica, impreuna cu Fundatia Friends For Friends. Gala a fost sustinuta in cadrul Crowne Plaza si a constat intr-o serie de prezentari geniale, culminand cu dezvaluirea topului celor mai mari 50 de gaditori business pentru anul 2009. Topul se intocmeste o data la 2 ani si anul acest puteti afla cine este no. 1 aici.

Dintre cei care au conferentiat, cel mai spectaculos a fost de departe cuplul gigantic-nebunatic format din Kjell Nordström si Jonas Ridderstråle, autorii cartilor Funky Business, Karaoke Capitalism si Funky Business Forever. Dar eu am fost egal impresionata si de Michael Jarett. Henry Stewart ne-a facut sa ne miscam de colo-colo, prin speech-ul sau interactiv si amuzant, introducand tips & tricks in timp ce ne facea sa reflectam asupra alegerilor noastre in calitate de manageri sau angajati. Des Dearlove si Stuart Crainer au moderat excelent interludiile si au facut toata experienta si mai amuzanta si plina de interes si emotie.

Organizarea a fost fara cusur, de la inregistrare, cafea, pana la kit-ul de conferinta foarte generos (incluzand o geanta cross-over, ultima carte a suedezilor teribili Kjell si Jonas, un pix Lexon si alte printuri, pana la masa de pranz servita la timp, si foarte gustoasa. Obs! Mancarea e mai buna din p meu d v decat cea de la Mariott:), So, inca un plus pentru locul ales). Asadar adaugam oportunitate grozava de networking, in companie selecta, plus Knowledge si obtinem reteta perfecta pentru o zi grozava!

Nu uitati sa accesati site-ul editurii publica pentru multe din cartile celor mai tari 50 de ganditori, in traduceri bine facute si editate in conditii excelente, si fiti pe faza si pentru urmatoarele proiecte ale Fundatiei Friends For Friends.

marți, 13 octombrie 2009

de facut in Iasi, saptamanile care vin


Voi merge acasa in jur de 15 oct si m-am gandit sa-mi gasesc si cateva activitati de abordat, cat timp voi sta acolo. Asta pe langa obisnuitele iesiri cu prietenele mele iubite si dragi;)

Am gasit un festival de scurtmetraje care suna promitator.

Si un targ pretios unde trebuie sa ajung numaidecat:)

Pe langa asta sunt zilele orasului, sunt cateva intalniri asa zis musai, cu locuri dragi si oameni preferati.

Ce faceam acum 2 ani, fix pe vremea asta? Ma tocmeam la mesterii traditionali, pentru veste din lana si sosete frumoase si calduroase:) Si era un friiig afara...

new visual ID


Gratie si precizie:) Un logo deocamdata, pentru viitoarea identitate a blogului mieu. Arata frumos?

Zuper zongs


Cum credeti ca ar canta niste tipi care arata asa? Va spun eu ca muzica lor ma baga complet in transa. Din aceea in care visezi, fara sa fi contribuit vreo substanta. Ma bucur sa aud muzica buna si in timpurile noastre. Ce-i drept e asa frumoasa pentru ca pare inspirata din gloriosii ani '80. Parca simt ceva Eurithmics, Spandau Ballet, si mult mult Falco. Dar chiar si asa imi plac mult baietii.

Acum ascult continuu We are the people, On the shore si Without you. Oare va plac si voua? I wonder

Pentru sufletu mieu dar si pentru al vostru

Am vazut in ultima saptamana o multime de filme superbe. De aceea vin si recomand acum
1. Rumble Fish, genial regizat de F F Coppola, cu multi ani inainte sa fi existat Sin City, dar capabil de aceeasi imagine si atmosfera. Superb si jocul multor tineri actori faimosi acum, si mai putin atunci: Nicholas Cage,Mickey Rourke, Diane Lane, Chris Penn, Matt Dillon. Mai multe detalii aici.

2. O alta revelatie, de care auzisem demultisor dar nu se gasea de luat mai pe nicaieri, ar fi Big Fish. Stiu, tot cu pesti e, dar nu e aceeasi mancare. Film cu iz de mit subacvatic care mi-a starnit oarecari amintiri legate de Iona (un coleg de clasa a scris la teza dintr-a 12-a incontinuu despre monstrul Marin, cu m mare, ca el credea ca pe monstru il chema Marin:)))sau despre Lostrita lui V Voiculescu. In tot cazul, o capodopera in regia lui Tim Burton si care strange la un loc mai multi actori fabulosi si o poveste de basm n-are cum sa dea chix. E din seria "extra". Mai multe detalii aici

3. Si ca sa inchei magistral, Andreea baby, la recomandarea ta bunatate de film, The Boat that Rocked, un film din 2009 cu multa actiunea din anii 60', multa muzica buna, actori senza, rasete inteligente si poveste care te misca. Din categoria "frumos-frumos", puneti mana si descarcati-l de pe filelist sau urmariti cand apare in cinema. Pentru detalii mergeti aici.

De weekend


Am iesit sambata la o plimbare indelungata cu bicicleta mea cu nume de intelepciune (Sophia). E mov cu argintiu, are flori stilizate pe cadru, si cos:) Am primit-o in dar de ziua mea si sunt tare mandra de ea. La scurt timp dupa ce am pus manuta pe ea, am accesorizat-o cu un claxon haios. Mic si cochet. Si cum ne plimbam sambata cu bicicletele in Titan, trecand pe langa parc am zarit in gazonul verde-nou plantat cateva litere mari, albe. Ele spuneau:"te iubesc. vreau sa fii sotia mea". Am zis in sinea mea ca e kitch, dar apoi mi s-a parut dragut. Sa te duca omul tau la o plimbare prin parc si sa-ti zica. Auzi? Hai sa ne oprim un pic aici. Ia uite. Au pus astia gazon nou:P Sau asa ceva

Apoi pe o alee de langa literele mari si albe era o nunta propiu-zisa. In strada, in parcare stateau soferii si cine stie mai cine, mancand din prajiturile proaspetilor insuratei, cu cutiile de desert sprijinite de genunchi:)

Am oprit la o cafenea sa iau un espresso, era un frig de imi inghetasera urechile, si am stat la terasa cu ochii pe bicluta mea sprijinita de gard. Cand au aparut doi proaspat casatoriti, cu alaiul restran, pentru o sedinta foto inedita, la terasa. Si da, bineinteles ca i-am imprumutat mirelui bicicleta sa o foloseasca pe post de recuzita:) Nu stiu de ce a ales o bicicleta de fete totusi:)

sâmbătă, 3 octombrie 2009

Nimic din ce e simplu nu e usor*

Când vine vorba despre activitatea numită copywriting, nu e de ajuns să îţi placă să o faci. Scriitorii buni nu sunt în mod natural şi buni copywriteri. Mult timp am crezut în acest mit. Anume că dacă eşti pasionat de citit şi de scris, vei ajunge să scrii lucruri grozave. De când citesc cărţi despre dos and don’ts în copywriting am aflat o mulţime de lucruri importante, care te pot ajuta să faci dintr-un text o reclamă.

Pentru că adevărul este acesta: un copy extraordinar, de fapt, nu există. Această frază are o nuanţă ciudată. Sigur că avem multe exemple de autori geniali, ale căror lucrări sunt disponibile în arhive şi opuri de specialitate. Unul dintre aceştia este chiar autorul cărţii de faţă. El ne spune că vei realiza că ai ajuns să scrii extraordinar în momentul în care vocea ta, a celui care semnează textul, nu se mai aude. Iar acesta din urmă devine vehiculul perfect de comunicare, direct între client şi consumator. Un copywriter bun trebuie să găsească metoda de a scrie extraordinar fără să se simtă.

Am adunat în ultimul an o colecţie mare de reguli şi interdicţii din astfel de cărţi de teorie a publicităţii. Atât de multe încât am umplut cu succes un Moleskine de 200 de pagini cu citate şi notiţe. Unele cărţi erau atât de pline de informaţie valoroasă încât să iau notiţe ar fi însemnat să copiez întregul manuscris de mână. De aceea nu am privit cu ochi buni cărticica de 216 pagini a lui Gettins, mai ales că multe dintre aceste pagini sunt dedicate ilustraţiilor.

Nu ştiu de ce Gettins îşi numeşte cele 8 reguli din carte reguli “nescrise”. Se regăsesc în aproape toate cărţile cu subiectul Cum să...Sunt multe lucruri pe care poate le ştii deja. Sau pe care le poţi intui. Cum ar fi imperativul de a fi bine informat în privinţa publicului căruia de adresezi. Sau importanţa de a fi relevant, obiectiv şi de a simplifica. Pentru că mi se întâmplă foarte rar să mă înşel, mă bucur enorm când se dovedeşte că greşesc. Nimic mai bun decât o prejudecată demolată. În fond, cartea lui Gettins aduce la fel de multă valoare ca oricare alta. Cel mai important pentru mine a fost sa aflu că nicio regulă nu va face treaba pentru tine. Indiferent cât de mult te poate ajuta. În cele din urmă, trebuie să îţi asumi doza de masochism asociat acestei meserii. Şi să înţelegi că e nevoie de mult efort creativ risipit pentru a scrie acea reclamă bună, memorabilă.

Prea multe reclame proaste bântuie pe canalele de comunicare de la noi. A nu se lua prea în serios această afirmaţie. Ce este o reclamă bună, iată o dezbatere justă. Gettins răspunde că, finalmente, ceea ce nu trebuie să îi lipsească unei reclame pentru a putea trece în această categorie este originalitatea. In fapt, nu se poate ajunge la un consens general în privinţa mus have-urilor. E de dorit ca toată lumea să citească şi să îşi îmbunătăţească stilul. E de dorit să învăţăm să scriem foarte multe ciorne înainte de a ne hotărî la forma finală. E de dorit să fi apucat să citeşti această recenzie, pentru că mă gândesc să o modific.

*Dominic Gettins, Cum să scrii reclame de succes. Învaţă regulile nescrise ale copywritingului, Editura Publica, 2009
Traducător: Sorin Tofan
 

Blog Counter