16 iulie 2008

comfort sensation



Din seria Sunday's hobby, doua rezultate ale indeletnicirilor mele. Mai intai am uscat si dresat o levantica sa stea in picioare, legand-o aspru cu un fir de rafie. Apoi am albastrit o rama in nuanta mea preferata, si am decorat-o preventiv/idealistic cu un camp de inimi deschise.

Proiect nou

Ma ocup cu dezvoltarea unui nou brand. O munca nu atat de usoara pe cat poate parea. Incerc sa ma documentez vis-a-vis de "what makes people tick relative to brand". Va mai dura ceva pana cand sa pun link catre rezultatul final. Pana atunci insa, slogan pentru maccumac:

Unleash authenticity


08 iulie 2008

Baietii din amintirile mele. Poveste amuzanta in trei acte

Scoala generala, clasele I-IV. Desi stateam in banca intai, si eram mica, neagra, slaba, cu ochelari si aparat dentar, eram pasiunea baietilor din clasa mea. Ma escortau cate 5-6 spre casa (oricum stateau cam in acelasi cartier), imi aruncau ocheade si imi plasau biletele in usa. Pe mine ma speriau toate astea si i-am plictisit curand. Atentia lor s-a mutat pe Cristina Antochi, o blonda cu parul lung pana la fund, impletit in doua codite, ochi albastri si scris frumos. Lua cele mai mare note la caligrafie si invatatoarea m-a pedepsit pentru scrisul meu urat mutandu-ma in banca cu ea si punandu-ma sa o copiez pe Cristina.

Primul sarut, in spatele scolii. Impus fortat ca pedeapsa la un joc din timpul recreatiei. Baiatul: Radu Enache. Fetele spuneau ca avea un frate superb mult mai mare, pictor, dar pe care nu-l vazusem niciodata. El insusi avea un talent mare la desen. Mai avea si o gura foarte mare si tocmai mancase o napolitana Sultana si era murdar de ciocolata pe la gura. Pe scurt, il uram si nu mi-a placut ca m-a mozolit. Mai tarziu, in clasele V-VIII ma certam adesea cu el, iar inainte de sfarsitul clasei a 8-a, si de banchet implicit, ne-am batut. Eu i-am carat niste pumni in spate. El mi-a tras cu o matura peste picioare. Desi nu ma duruse, cat ca ma jicnise, am jucat rolul victimei si l-am incriminat. L-am mai vazut in timpul facultatii. Avea o barba foarte deasa, purta blugi si geaca de piele. Avea o prietena blonda, ca o zana din basme si pareau tare fericiti. Radu canta intr-o trupa rock, impreuna cu alti fosti colegi de-ai nostri de generala.

Mai tarziu am vazut un film frantuzesc, cu doi indragostiti. Pe baiat il chema Marius si ea il tot striga pe nume din 5 in 5 minute (pronuntia frantuzeasca). Asa m-am hotarat ca vreau ca prietenul meu sa se numeasca Marius. Aveam unul chiar in clasa. Se numea Bucur Marius Georgel. Noi radeam de prenumele lui diminutivat. Facea Karate. Imi placea. La un sfarsit de trimestru, la banchet, i-am cazut la tragerea la sorti pentru traditionala tombola cu cadouri. Mi-a luat un maimutoi care se prindea cu o ventuza. Eu nu am reactionat adecvat si mi-a spus sa mi-l agat pe capacul de la WC daca nu imi place. N-am zis nimic, dar mi-a parut rau. Mai incolo m-a invitat la dans pe November rain de la Guns'n'Roses. Spre sfarsitul piesei e o pauza muzicala, dupa care mai sunt vreo 2 minute din melodie. Eu nu stiam asa ca la momentul pauzei i-am multumit si m-am carat. El a ramas pe ring spunand:"Dar mai era..." Eu am intrebat:"Ce mai era? Din melodie?"Iar mi-a parut rau. Mai intimi am fost cand ne-am comparat noitele de la lipsa de calciu pe scari, intr-o recreatie din care ne intorceam tarziu, dupa ce sunase. El avea mai multe noite decat mine si i-am tinut un discurs despre riscurile lipsei de calciu:) Cu toate astea, la banchetul dintr-a 8-a am dansat un dans cu el. Iar mai tarziu, in liceu, cand eram colegi de palier (el era la alt profil), mi-a spus ceva foarte dragut. Era o zi dintr-a 11-a, cand eram de serviciu, si in timp ce eu framantam buretele in chiuveta, Marius care vorbea cu colegii lui s-a oprit si a spus:"Esti foarte frumoasa azi." Eu nu am avut nicio reactie pentru ca nu credeam ca vorbea cu mine. Apoi am dat-o pe gluma. El avea deja de cativa ani o prietena blonda ca o zana din basme.

Dezamagita de esecurile intalnite in clasa mea, mi-am indreptat atentia spre clasa a-8-a C. Acolo am gasit pe unul simpatic si atat. Pe unii dintre colegii lui ii bateam pentru ca incercau sa imi puna mana pe fund. El nu parea sa aiba ceva in cap. Deja la momentul asta imi doream sa incerce sa ma agate. Eram ultima din scoala care nu avusese pana la 14 ani niciun prieten, niciun sarut adevarat etc. Il chema Ionut cred. Nu imi placea nici numele lui. Imi placea ca era dragut. Ne vedeam la toneta scolii cand cumparam covrigi:) Ziceam doar "salut-salut" si plecam. Nu am vorbit niciodata mai mult de atat. Dar sunt convinsa ca n-ar fi mers niciodata. Nu l-am mai vazut deloc de atunci.

In vacanta de vara ce a urmat examenului de admitere la liceu, dupa ce intrasem la aceeasi scoala cu sora mea, am pus-o sa imi faca o lista cu cei mai draguti baieti mai mari cu an, maxim doi decat mine. Eram absolut hotarata sa marchez. Ea s-a conformat (era o lista scurta, de vreo 4 baieti) si eu mi-am urmat planul. Dar asta e o alta poveste.

La munca!!!


Pictez din nou, pictez cu spor, ca sa parafrazez un slogan publicitar. Mai multe din rezultatele muncii mele curand pe blog. Ca si alte lucrusoare frumoase. Intre timp, am aparut si pe Liternet, in sectiunea de Atelier, unde imi doream demult sa ajung. La mai mare!

19 iunie 2008

natura cotinua sa ne eclipseze

M-am trezit azi-noapte de zgomotul vantului. Eram infricosata. In plus amintirea geamului larg deschis de la bucatarie ma chinuia. Presimteam o furtuna de proportii, cu ruperi de nori si cantitati biblice de apa. Ma duc impleticindu-ma spre bucatarie, deschid geamul in pozitie verticala sa intre aer inmiresmat de ploaie. Vin in dormitor sa fac acelasi lucru.

Din cauza ca balconul meu are geamuri de jur imprejur, deci in forma de U, si pentru ca permanent stau cu jaluzelele inchise (vecini curiosi), imi ramane doar vederea prin geamurile laterale. Adica ceea ce eu numesc cerul din dreapta si cerul din stanga. Doua bucati distincte. Asadar cand ajung in balcon, pe cerul din dreapta lumina neon o luna nefiresc de plina. Nici un norisor prin preajma ei, nici stele. Doar lumina contagioasa. Sub ea, forfota mare. Coroane de copaci intr-o incurcatura cu cabluri nervoase, toate parca vrand sa se rupa in bataia vantului. Nedumerire in capul meu adormit. O vajaiala senina de o frumusete rara. Si sperantele mele de ploaie, risipite.

Intorc privirea spre cerul din stanga. Acolo, ca intr-un miraj periculos, fulgera distant si rar. Flashuri scurte albicioase si tot nici un nor. Dar ce vreme.....si ce atmosfera incarcata de o electricitate senzuala....vreme de facut amor sub o fereastra deschisa...

07 mai 2008

Dark chocolate and strawberry pie


Pentru ca ieri in piata am gasit niste capsuni frumoase, proaspete si foarte dulci m-am hotarat sa fac o prajitura dupa cum urmeaza:

Aluatul: 4 oua, 200 gr. unt, 2 cani de zahar, 2 cani de faina, o lingurita bicarbonat de sodiu, cacao. Se amesteca bine, pana se obtine un aluat ca o crema groasa. Se tapeteaza tava cu unt, si se aseaza peste o foaie de hartie de copt. Se lasa 20 de min in cuptorul incins, la foc mediu.

Capsunile: se curata, se spala, se taie in jumatati sau sferturi. Se pudreaza cu zahar si se lasa deoparte pana isi lasa cat mai multa zeama. Apoi se aseaza peste prajitura si se lasa 4-5 minute la cuptor sa se caramelizeze.

Glazura: 200 ml lapte, un cub de unt, 2 ciocolate amarui 75% . Se lasa pe foc mic pana se topesc. Apoi se toarna peste prajitura si se lasa la racit.

Se serveste cu placere:) Un regal de ciocolata, pentru cunoscatori;)

21 aprilie 2008

Muzeul sarmalelor



In weekendul Floriilor, mare targ mare la Muzeul Taranului Roman. Inghesuiala de oale si cani, mobila si ii, podoabe si unelte. Lumea a venit in numar foarte mare, pentru ca si vremea a fost ingaduitoare cu evenimentul si ne-a tinut in soare cu 28 de grade celsius. Era si mancare buna, sarmale de post si de frupt, cu paine de casa, placinte cu nuca si cu branza, kurtos colaci si piese pe gratar-de forma carnaciori de oaie sau ceafa de porcusor. Berea la dozator n-a facut rau nimanui daca e consumata moderat. Asa ca da-i si petrece. Unde mai pui ca seara in Clubul taranului a rasunat muzica buna, un pic de jazz vineri, un pic de Dj Vasile duminica. Lume boho chic, relaxata, in iarba neincapatoare din fata muzeului. Eu am achizitionat vreo 5 cani de korond-ceramica aceea albastra cu motive albe, foarte frumoasa dar si singura practica, nu se umezeste, rezista excelent etc. Am mai luat o farfurie de Vladesti-slabiciunea mea desigur-, in care am asezat 3 oua frumos incondeiate, specialitate bucovineana si un clopotel cera-mic, pictat vesel. Mi s-a mai lipit de mana nu stiu cum un castron din lemn, numa bun de tinut citrice in el. Si alte cadouri pentru lume. Frumos, sanatos si gustos!

Targuri au mai fost si prin alte parti ale orasului. Eu am mai dat o tura prin Muzeul satului, unde nu erau asa multi mesteri ca la MTR, dar atmosfera era foarte placuta si acolo. Nu m-am lipit decat la o inghetata servita cu mare pofta langa caruselul vechi din muzeu. Cu toate astea am impartit un colt de iarba cu carabusii de mai. Deci a meritat.
 

Blog Counter