Danger signs on Revolutionary Road

Revolutionary Road* este numele unei sosele care duce in suburbii. Este drumul pe care il fac zilnic oamenii de succes cu case in suburbii si job-uri bine platite in orase. A avea succes, a fi un om de succes, a duce o viata de succes, cateva probleme care se conjugau in America anilor '50-'60 dupa reguli sociale stricte: trebuia sa ai un job, o casa in suburbii, o sotie "de prima mana" care sa guverneze casa si copiii cat timp tu erai la munca, activitati sociale specifice cuplurilor casatorite etc. Sotul conta prin prisma rolului de "provider", slabe figuri paterne, mai mult absenti din viata copiilor lor, si lasand toata povara deciziilor familiale pe umerii sotiilor."Costumati pentru un trai de succes" (suited for successful living), barbatii sunt mase de navestisti mergand spre centrele oraselor mari si zgomotoase, la lucru. De regula, ei au o viata paralela la centru, unde intretin o amanta si socializeaza intens. Asadar o minunata dedublare, rezultand cu schizofrenie si nervi. Pare un scenariu absurd dar era reteta prescrisa social de a avea o viata ca la carte. Pare desprins dintr-o carte dar era real.

Conformism social la rang de arta. Trebuia sa fii in rand cu lumea. De bun gust insemna case care aratau la fel, rochii care aratau la fel, petreceri care aratau la fel si conversatii care sunau de fiecare data la fel. A fi diferit, a te remarca in multime era cosmarul de care se fereau toti. Not to stand out este pentru acea perioada norma . A te amesteca in visul american, a te dilua in creuzet aceasta este reteta succesului. Toata aceasta uniformitate mie imi face rau. Pe de o parte inteleg disperarea primelor generatii de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, marcate de experienta reconstructiei Americii ca lider mondial, obsedate de visul american si de filosofia de viata a unor self made men. Pe de alta parte insa, problemele infloreau. Noroc ca psihologia cucereste America, promitand sa o salveze. Sigur, oferindu-ti diagnostice puse gresit si tratamente pe masura. Femei insingurate, devenite alcoolice sau dependente de calmante. Barbati care nu isi mai gasesc locul, confruntati cu dilema de a continua intr-un job care ii face nefericiti dar care le pune mancarea pe masa ori cu decizia de a-si descoperi adevarata vocatie si a-si urma drumul catre fericire si autoimplinire. Fiecare Revolutionary Road din America era de fapt presarat cu semne de atentionare vis-a-vis de pericolele la care se expuneau acesti oameni, ducand aceste vieti. Insa aproape toti le-au ignorat. Pana la revolutia anilor '60, cand totul s-a prabusit. Iar ce a urmat dupa a fost complet diferit.

Despre cum a esuat visul american de dupa al Doilea Razboi Mondial, despre istorii individuale pline de pasiune si sagetate de drame a scris Richard Yates in miezul acelor ani. Nu lipsesc nici flash-back-urile nostalgice, in perioada primilor ani de cuplu a familiei Wheeler (personajul central al cartii), pe vremea cand totul parea posibil. Chiar si ca o femeie de prima mana ca April sa se indragosteasca sincer de Frank. Cand au luat-o lucrurile razna? Cum de s-a intamplat asa ceva? Regretele sunt futile desigur pentru ca ele nu mai pot repara nimic. Si este lipsit de sens sa privesti inapoi, atat timp cat nimeni nu a gasit o modalitate de a se intoarce acolo si de a schimba traiectoria unui destin. Pare curios ca un autor atat de putin recunoscut la vremea lui a scris ceva atat de curajos, dar este de remarcat ca, incet-incet, meritele sale ii sunt recunoscute. Chiar prin ecranizarea recenta a romanului, in regia lui Sam Mendes. Filmul are meritele sale, in special as zice pentru performantele actoricesti ale cuplului Kate Winslet-Leo di Caprio. In tot cazul, cartea este mult mai bogata in intamplari si detalii si din acest motiv o recomand, inainte de film. Scriitura lui Yates -acum unul dintre cei mai mari prozatori americani-, are un flow foarte placut, de o maniera clasica. Daca v-a placut sa cititi F. Scott Fitzgerald, atunci garantez ca va veti delecta bine si cu Yates.


*Revolutionary Road de Richard Yates, Editura Vellant, 2009, traducere de Bogdan Perdivara

C'e ta-ra de agr-amati a-vem

Un site absolut inofensiv, care promoveaza comunicarea in exces, si te imbie cu sms-uri gratuite, si asa traim intr-o era a inflatiei de informatie, ei bine, am vizitat acest site si ce am gasit acolo......m-a bagat in depresie. Cateva mostre aici:

Cerere expres:
"Domnule am acest nr.de telefon de la Uticà Marian si mi-a spus cà v-à ocupati cu montarea anten-elor Dolce Tv. Asi dori sà-mi montati si mie o antenà tv."


Repetita e mama invataturii pentru cineva. Serios:
"SUNT UN BAIAT SERIOS SI AS DORI SA CUNOSC O FATA SERIOASA PENTRU O RELATIE SERIOASA SI BAZATA PE INCREDERE.ASTEPT FETE CU CARE POT VORBI SERIOS."


Avem o tara de agramati. Ce facem cu ei?

Initiativa privata la sate si orase

Un proiect interesant despre care am aflat de-abia de dimineata. Un domn planuieste sa imprastie, in generozitatea sa, cultura cu tractorul:) Puteti afla mai multe accesand pagina lui. Il sustin in demersul sau si astept sa ma anunte cum altfel pot sa fiu de folos la brazdat tara-n lung si-n lat:)

Up in the air

Primul zbor cu avionul pentru mine a fost foarte lin si frumos:) Ziua in amiaza-mare, pe un soare care te orbea:) Pentru o persoana cu rau de inaltime si frica de avion, zic ca a fost destul de bine:) In plus, am vazut marea Adriatica dar si Alpii:) Mi-a placut si promit sa mai zbor si altadata. Partea preferata a zborului: decolarea:)

Ah, Italia!

Pizza, Espresso, Parmigiano-Reggiano, Chianti, Prosciutto crudo, Gelateria, Vespa.....&c:)

Venezia

Verona

Padova

Back in the USSR

Cum spunea titlul unei piese. Ma rog, aseara am ajuns inapoi in tarisoara noastra. Am vizitat putin din nordul Italiei, si cel mai mult m-a impresionat diferenta de infrastructura dintre ei si noi. La ei au tot ce le trebuie, la noi singurul adevar valabil este ca noi platim si ei ne fura. Las in urma lista de plusuri si minusuri, pentru ca ar fi atat de lunga incat nu ar incapea aici....si afisez niscaiva poze din excursia mea.

Locul 1 in topul destinatiilor vizitate, magna cum laudae, Venezia. Comuna Venezia, cum spune indicatorul rutier, este imensa. Ce vedem noi la tv de regula este centrul insulei San Marco, cel cu vestita piata plina de porumbei. Vesti proaste. Porumbei mai sunt doar cativa, de pofta. Din cauza ca erau prea numerosi, si distrugeau monumentele ori aduceau cu ei diverse boli, au fost decimati. In tot cazul, Venezia nu poate fi povestita si nici descrisa. Nu va veti putea face o idee cat de cat corecta nici din fotografiile prietenilor. Pentru mine e ca si cum ai intra intr-o alta lume, aceea care s-a oprit din evolutie la 1700 si, cand s-a prabusit Republica Venezia. Totul este monumental, grandios, colosal, si.....fascinant.

Locul 2 ii revine orasului Verona, celebra resedinta a piesei Romeo si Julieta. Ei bine, da. Este splendid. Are tot ce vrei. Antic si modern, poti sa parcurgi stradutele inguste pavate cu marmura, sa mergi acasa la Familia Capullet, sa te pozezi nu-i asa, in balconul din celebra scena, sa urci in turnul bisericii din centru, sa vizitezi amfiteatrul local, si cate si mai cate. Concomitent, bestiala pentru shopping, gasesti toate brandurile celebre si mai putin celebre la noi, dar cunoscute de ei, preturi pentru toate buzunarele, cafenele pitoresti si muzee. De retinut ca destinatie. Atentie la cazari. Este destul de costisitor sa te cazezi in Verona. Si asta mi-au spus-o localnicii.

Locul 3, ultimul oras vizitat, Padova. Mare centru universitar, loc vestit de pelerinaj la mormantul Sf. Antonio di Padova, un soi de Sighisoara de 100 de ori mai mare si mai animata. Cei mai multi tineri pe care i-am vazut in Italia erau in Padova. Foarte buni biciclisti. Merg in viteza ucigasa si daca te-ai nimerit pe pista lor risti sa te ia vreunul pe ghidon. Acum inchei si va las in compania pozelor. Imi doresc din suflet sa revin in Italia, de data asta pentru Roma, Napoli, si alte si alte locuri frumoase. Eu va recomand sa mergeti oricand, dar mai ales vara, Marea Adriatica este splendida, si daca aveti masina la dispozitie cred ca intr-o saptamana puteti tranzita toata Italia din Nord in Sud.