miercuri, 12 noiembrie 2008

Cum sa aduci o pereche noua de cizme in casa

Pentru ca mi-am cumparat din Iasi o superba rochie din matase, am plecat ieri spre serviciu purtand rochitica si cizmele mele maro de la Il Paso. Dupa doar 2 minute si 50 de metri parcursi mi-am dat seama ca voi avea o zi grea. In ciuda faptului ca cizmele sunt absolut superbe, calapodul nu este cel mai bun. Tocul este a la anii '60, nu foarte inalt si cu toate astea, pentru ca anul trecut cand mi le-am cumparat le-am purtat doar de la lift pana la masina, de la masina la bar/local, si inapoi, nu am avut cand sa realizez ca nu sunt practice.

Pornirea spre metrou a fost grea. Am ezitat mult, si doar cu un mare efort de vointa mi-am continuat traiectoria, refuzand sa sar intr-un taxi. Ca sa cobor treptele a trebuit sa ma tin bine de tot de balustrada, si sa fac pasi mici si inceti. In metrou m-am tinut foarte strans de bara, obsedand pe seama gandului "cate trepte am de urcat la Unirii ca sa schimb, si de coborat, si apoi iar de urcat la Universitate".

Cand am ajuns in sfarsit la Unirii nu am mai rezistat si m-am dus direct la Bata, de unde mi-am cumparat in 5 minute cizme noi. Astea au tocul mai gros, drept, si calapod extraordinar de comod. Aproape am alergat cu ele pana la serviciu. Plus ca erau negre si nu aveam cizme negre, plus ca veneau atat de frumos cu rochia mea noua.

Seara am iesit pana la restaurant. Lumea a observat ca parca cizmele mele nu erau atat de maro ca inainte. Dar nu m-a intrebat nimeni nimic. Am ajuns si acasa si le-am asezat cuminte langa curier, la usa. Abia tarziu am avut curajul de a recunoaste ca am introdus pe furis o percehe noua de cizme in casa:)

o intamplare fericita cu o geanta in miezul serii

Vroiam o geanta noua, mare, perfecta dar nu gaseam. Oferta de genti din magazinele "fashion" este foarte saraca. Pe langa modelele de prost gust, cu mii de franjuri, tinte, accesorii metalice uriase, piele lacuita din greu, fermoare de plastic, captuseala din material oribil, care de obicei se rupe etc, preturile sunt exagerat de mari.

Si atunci cand ti se ofera sansa sa iti faci o geanta customizata, asa cum ti-o doresti, sa iti alegi absolut totul, de la tipul de piele, culoarea ei, compartimentare, captuseala, accesorii metalice, etc. nu e asa ca te agati de aceasta oportunitate minunata de a crea un accesoriu unicat, cum nu va mai avea si popeasca si ioneasca ? Daca va mai spun si ca geanta mea a costat doar 250 RON ce o sa mai spuneti? Ideea e sa nu ma invidiati, ci sa dati si voi comanda.

Creatoarea gentii mele este talentata Oana Lazar. Absolventa de liceu si facultate de arte, Oana s-a decis sa inceapa cu designul si crearea de genti. Puteti admira obiectele manufacturiate si aici.
Am gasit-o pe Oana absolut intamplator, navigand pe bloguri de fashion. Mi-ar placea ca ea sa isi deschida intr-o buna zi buticul propriu, sa inceapa sa confectioneze si portomonee, curele, posete plic, serviete, genti de voiaj si altele.

Dupa cateva zile, comanda mea a fost livrata. Ieri seara, la ora 19.00 m-am intalnit cu Oana pe aleea centrala in fata Teatrului National. Mi-a daruit geanta care mi-a depasit asteptarile. Pielea neagra, lucioasa, foarte frumoasa, dimensiunile perfecte, minunate cheite de fermoare-chiar asa, de unde ai cumparat fermoarele?:)-, iar ca bonus, Oana mi-a facut captuseala rosie cum o cerusem, dar nu din material textil, ci din piele intoarsa. Acum cine arunca un ochi inspre geanta mea, va gasi un interior misterios, luxuriant si senzual:)
Am venit repede spre birou unde am facut TRANSFERUL, din geanta veche in cea noua.Va puteti inchipui cata incantare pe capul meu:) In weekend poze cu noua mea geanta:)

luni, 10 noiembrie 2008

Fuga spre Iasi

Am reusit intr-un foarte scurt weekend sa ajung la Iasi, sa ma simt bine si sa ma si intorc de la Iasi. M-am bucurat nespus sa mai pot citi pe tren ceva, sa vad si niste filme, a fost extraodinar de bine, in ciuda aglomerarii si a disconfortului asociat calatoriilor lungi. Cu masina ratezi lectura dar castigi la alt capitol. Al peisajelor si aerului curat. Eu daca as calatori cu masina as ajunge greu. M-as opri peste tot, sa admir peisajul. De mica ma fascineaza acele drumuri brazdate peste campiile intinse, drumuri de caruta. Planuiesc sa le fac cu piciorul pe cele mai frumoase dintre ele. Cu siguranta ca unele trec prin mici cranguri de copaci, altele duc spre fantani izolate sau troite asezate cu grija la intretaiere de drumuri, si evident ca absolut toate te conduc spre satele oamenilor care le parcurg cu rabdare in fiecare zi.

Drumul in sine ma fascineaza, conceptul de drum, de calatorie, in felul cum se facea cand inca nu traiam in secolul blestemat la vitezei. Cum era sa mergi cu trasura din Iasi in Bucuresti, ore si zile intregi, cu opriri in hanuri. Cu colb si dantele, insomnii si dureri de oase, mancare rece la pachet, o gaina fripta, o bucata de branza. Muzica nu era, laptop nu era, divertismentul consta in admirarea peisagiului, lectura unei carti pentru cei care stiau a citi si conversatiile lungi desigur.

La Iasi, in zi de Sarbatoare mare, de Sf. Mihail si Gavriil, altadata mergeam in centru la concert. Este ziua Radio Hit pe care il ascultam in adolescenta. Era foarte cool si aveau muzica buna, crainici fermecatori si chiar si dezbateri culturale la care sunai si castigai carti. Apoi concertele in aer liber erau minunate. Urlam si dansam, ne incalzeam in multime, mergeam cu gasca numeroasa. Anul asta, am mers sa cumpar flori pentru gazda dintotdeauna a prietenilor de-o viata numiti Mitzi si dl. Mihai, am crezut ca vad o masina misterioasa care parca statea la panda in intersectie, pe trotuarul de la farmacie, si nu stiu daca am gresit ca nu m-am salutat cu proprietarii ei, am petrecut o dupa-amiaza minunata in gradina botanica si am luat pranzul la Bolta Rece cu familia, in locurile unde a copilarit tatal meu, unde a lucrat bunica mea pe care eu nu am intalnit-o dar pe care simt ca o cunosc si ea ma cunoaste la randul ei, si apoi am plecat din Iasiul iubirilor mele vesnice, al caminului si al copilariei, al boemei si al candorii. Till next time, Iasi je t'aime tendre si attendres-moi!
 

Blog Counter