joi, 19 iunie 2008

natura cotinua sa ne eclipseze

M-am trezit azi-noapte de zgomotul vantului. Eram infricosata. In plus amintirea geamului larg deschis de la bucatarie ma chinuia. Presimteam o furtuna de proportii, cu ruperi de nori si cantitati biblice de apa. Ma duc impleticindu-ma spre bucatarie, deschid geamul in pozitie verticala sa intre aer inmiresmat de ploaie. Vin in dormitor sa fac acelasi lucru.

Din cauza ca balconul meu are geamuri de jur imprejur, deci in forma de U, si pentru ca permanent stau cu jaluzelele inchise (vecini curiosi), imi ramane doar vederea prin geamurile laterale. Adica ceea ce eu numesc cerul din dreapta si cerul din stanga. Doua bucati distincte. Asadar cand ajung in balcon, pe cerul din dreapta lumina neon o luna nefiresc de plina. Nici un norisor prin preajma ei, nici stele. Doar lumina contagioasa. Sub ea, forfota mare. Coroane de copaci intr-o incurcatura cu cabluri nervoase, toate parca vrand sa se rupa in bataia vantului. Nedumerire in capul meu adormit. O vajaiala senina de o frumusete rara. Si sperantele mele de ploaie, risipite.

Intorc privirea spre cerul din stanga. Acolo, ca intr-un miraj periculos, fulgera distant si rar. Flashuri scurte albicioase si tot nici un nor. Dar ce vreme.....si ce atmosfera incarcata de o electricitate senzuala....vreme de facut amor sub o fereastra deschisa...
 

Blog Counter