m-am impotmolit in Siberia. Ma rog, nu chiar in Siberia ci la Noul Cinematograf al Regizorului Roman unde am vizionat filmul Vortex*. Un film alb-negru, dur. Pot spune asta fara dubiu. Emotionant, cu o atmosfera care te apasa, actiunea se desfasoara sub un cer plin de nori grei, in Lituania comunista din anii 50-60. Personajul principal pe care il urmarim de-a lungul intregii sale vieti, este un baiat nascut la tara intr-o familie nevoiasa. Filmul e structurat pe episoade care coincid cu perioadele cele mai importante din viata lui: copilaria, adolescenta, maturitatea.
Copilaria -acest taram magic conform cliseului consacrat- e marcata de drame de neinteles cum ar fi crunta experienta a pierderii tatalui, cu care debuteaza filmul. Imaginati-va niste tarani care aduc trupul mortului sinucigas cu caruta acasa. Vaduva se ia cu mainile de par pentru ca au asezat mortul peste coasa. Taranul caraus se lamenteaza, ca ce mai conteaza, tot e mort. Mortului nu-i pasa de coasa din coasta. Dupa care baga cadavrul in casa, cu chiu cu vai. Urmeaza scena imbaierii si imbracarii. Vaduva are un alt moment de panica fiindca nu are apa calda. Taranii nu inteleg. Ce atata tevatura. Doar n-o sa raceasca mortu' daca-l speli cu apa rece. In fine, il imbraca si il incalta. Moment nasol, caci nu are pantofi noi sa-i puna in picioare si aia de zi cu zi au gauri in talpa cat o minge de handbal. Vaduva innebunita deja lipeste niste hartie de ziar. In sfarsit priveghiul poate sa inceapa. In toiul vegherii, hartia de ziar se tot desprinde de pe talpa cu zgomot.
Copilul face pe el de frica. Mai tarziu e adolescent. Merge la rau cu cel mai bun prieten al lui, Vidas. Asta se crede barbat si intr-un moment de curaj idiot se arunca de pe pod in apa raului. Numai ca acolo mai demult raul ingropase un copac. Vidas nu mai apare din vartejul unde a fost absorbit. Innebunit, tanarul nostru fuge in sat sa anunte ca moare cineva. Asa se pierde cel mai bun prieten. Dupa armata, urmeaza angajarea. Mama deja e batrana, se simte obosita si viata la tara inseamna multa munca grea. In plus, zice mama, simte ca a trait de fapt 3 vieti odata: a ei, a tatalui si a fiului. Revenind la fiu, acesta intra in lumea muncitorilor, care traiesc in camine triste, 3 in camera, si muncesc ca soferi pe basculante in cariere de piatra. In principiu oamenii astia se considera chiar norocosi. Au casa, masa si serviciu. Majoritatea sunt asemeni lui, saraci, plecati din sate in cautarea unui trai mai bun.
Varsta e propice gasirii marii iubiri, am putea crede. Ei bine, marea iubire ia forma curvei caminului in cazul personajului principal. Cu doi copii din relatii diferite, bautoarea de vodka indarjita, si un caracter afurisit, nu prea ai cum sa-i faci fata lui Klava. De o frumusete rapitoare, Klava totusi are mila si-l lipeste cu Maska, cealalta fata din camin, cu viitorul in fata. Desi nu se iubesc cei doi se muta impreuna. Maska a facut rost de o garsoniera. Incep o relatia chinuita. Se si casatoresc. Aproape fac si un copil. Pana ce Maska pierde sarcina si toate iau o turnura spre rau. Divorteaza si eroul nostru se reintoarce in mediul din care a plecat.
Asadar sa recapitulam: tata se sinucide, se arunca sub drezina, mama se sinucide, se arunca sub drezina, prima dragoste-Klava-, se sinucide si ea, se arunca cu camionu in cariera. Vidas, cel mai bun prieten, moare inecat, si a doua oara, copilul Vidas nenascut inca, moare si el pentru ca ma-sa (Maska) era prea saraca si ca sa mai faca un ban zugravea apartamente. Asa a cazut de pe scara. Asa e in Lituania comunista. Viata grea si scurta, marcata de morti premature: se moare de prea mult baut, de accidente, de munca prea grea, de sinucidere.
Atmosfera e amenintatoare iar destinul implacabil il urmareste si pe eroul nostru. In final il cuprinde disperarea unei depresii mai mari ca viata si ca sa nu cada sub drezina se hotaraste sa sara in rau. Final deschis. Asta alege regizorul, probabil indecis intre un happy si un sad end. Ultimul capitol se cheama "Acesta ar putea fi sfarsitul vietii lui Juzik". Cadru cu Juzik iesit din apa, ud, ghemuit pe o piatra, ne priveste drept in ochi, si pe fata lui se iteste un ranjet nesanatos. Moare, innebuneste sau se mantuieste?
P.S. Astazi la cinema Studio ma asteapta alte 2 filme: Laptele deznadejdii si Camino, ambele spaniole.
*Vortex, Lituania 2009, regia si scenariul Gytis Lukšas
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu