Devreme după miezul nopţii avu loc prima înfăţişare.
Din paharele cu must se scurgea o melancolie epuizantă.
Lumea toată începuse să saliveze, tolănită ca la carte.
O fată slabă şi groaznică a început să mă imite.
Între timp eu vorbeam cu mari rezerve
şi lăsam impresii îndoielnice asistenţei.
Concepeam cât puteam din propria umilinţă,
ceea ce stârnea reacţii de genul pumni în cap.
Era o concurenţă acerbă între noi.
Vorbeam de personaje şi obsesii tulburi
la modul cel mai gnostic cu putinţă.
Altceva nu ne interesa dincolo de asta.
Acum nu-mi mai amintesc aproape nimic:
doar conversaţii scindate, secretoase
şi un maniac vesel care mi-a propus “Să ne răzbunăm,
căci noi nici nu am băut, nici n-am mâncat.
Să ne răzbunăm şi să facem dragoste ca pentru prima dată.”
Prin dreptul meu trecu atunci omul-flaşnetă,
purtând pe chip o dramă pitică, pe măsura lui.
Visul continua să alerge la vale,
niciodată spre acelaşi loc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu