Frica de moarte, bună la toate-scurt dialog în trei personaje

Eu: Frica de moarte e bună la toate, mai puţin la depăşirea anumitor incertitudini.

Cel din stânga mea: ooo, asta e frumoasă! e frumoasă rău!

Cel din dreapta mea: Nu-l asculta, o zice aşa...de fason.

Eu: Bine, dar noi nu suntem decât o ţesătură de oase, muşchi şi tendoane?

Cel din stânga mea: Instinct de supravieţuire, o prostie greu de digerat, zău...

Cel din dreapta mea: Dar ce ţesătură....

Eu (către sine): Ăştia doi sunt vizibil încăpăţânaţi. Nici unul nu vrea să cedeze.

Cel din stânga: Ţie ţi-e frică de moarte?

Cel din dreapta: Tu în ce crezi?

Eu: eu cred că noi suntem un fel de linkuri externe ale lui Dumnezeu. În ziua când el va accesa din nou programul prin tastele EDITEAZĂ şi MODIFICĂ, trupurile noastre se vor aşeza pentru a se odihni în pământ, ca într-un blat de ciocolată. Abia atunci vom intra în procesul de prelucrare a fricii de moarte.

Cel din stânga mea (furios): Ce prostie! Auzi, "pământ ca un blat de ciocolată"! Toţi sunteţi compromişi! Vă spun adio, acum când ştiu că plec!


Şi a plecat. Dar umbra lui mă mai priveşte încă de dincolo de geam.