miercuri, 5 septembrie 2007

Nu ne vom opri

Eu degeaba te aştept să vii şi îmi tremură mâinile
Atâta nostalgie n-a iertat pe nimeni.
Curajul ni-l mai facem şi singuri, printre şoapte
Ce contează puţină otravă dacă e ascunsă în flori de tei?
Nu ne vom opri....noi nu ne vom opri niciodată, îmi spuneai
Stau acum zgâlţâită de flori şi aştept să se iveasca zorii,
Puţin câte puţin.

Niciun comentariu:

 

Blog Counter