Lumea între uitare şi vis

Realitatea e ceea ce se găseşte între UITARE şi VIS.
Ce presupune UITAREA: să uiţi pentru o clipă
că lumea asta e o imensă cicatrice pe chipul luminos al lui Dumnezeu,
de care El o să vrea cu siguranţă să se vindece într-o zi.
Există un întreg skepsis legat de simţul realităţii, bunăoară.
Scopul lui e să anuleze celălalt simţ, al trecerii timpului.
Nu care cumva să te gândeşti prea mult la tăcere,
şi astfel să îţi vezi în continuare de drum.
VISUL presupune o altă perspectivă asupra lucrurilor,
ca atunci când priveşti pintr-o sticlă şi toate par verzi şi diluate.
Asta face cu putinţă ca lumea să pară mai frumoasă
şi să te facă să îţi doreşti poate să mori odată cu ea.
Ajungem în cele din urmă la o concluzie favorabilă:
toate câte există aici, vor exista, transfigurate, în viaţa de apoi.
Şi deci asta vroiam să te anunţ:
să nu îţi fie dor de lucruri, ci doar de Dumnezeu.