Dialog de ziua mea, în trei personaje

Mara: Imaginează-ţi că suntem despărţiţi numai de şase oameni! Asta e teoria “six degrees” dacă ai auzit de ea.

Macul: Nimeni nu te înţelege…

Maniacul: Ba eu o înţeleg! Are o soluţie im-pe-ca-bi-lă! (cu accent pe impecabilă)

Mara: Uite şi tu, e ziua mea şi moare pielea pe mine fără să mă doară. Se scorojeşte ca o crustă de aracet învechit. Ce n-aş da să am acum 3128 de poezii, să ma scoată din starea asta…

Macul: Vorbim în termeni de caiete întregi?

Maniacul (vesel, către Mac): E bine că măcar nu e plictistoare. (Apoi către Mara): N-ai primit nimic?

Mara: De primit am primit flori albe cu gândăcei în ele. Noaptea mişună pe cărări subcutanate…

Macul: Astea vin de minune!

Maniacul (ironic): Pff! Da! Poate în lumea ta feng shui!

Mara: Sunt cea mai tristă... Acum nici toate minunile lumii n-or să mă mai consoleze….

Înainte să apuce să răspundă le-am întors podul palmei şi am început să fredonez de una singură: Baby, why can’t you break this jazz for me?...