sâmbătă, 15 septembrie 2007

“Was ist das?” pe gratis!

Inca o vineri la Caru' cu Bere. De data asta, pofta mare era, pentru unii, de o salata cu piept de pui la gratar, branza, capere, rosii cherry si alte bunatati, in timp ce pentru altii de mititei generosi, grasi si gustosi, cu cartofi prajiti ca la mama acasa, adica taiati cubulete, prajiti in ceaun si ninsi cu telemea de vaca. Toate servite cu niste bere aromata, reteta casei, in linistea tihnita a terasei de pe micuta strada Stavropoleus.
Linistitea n-a tinut foarte mult, cum era si normal. In timpul cat asteptam servirea preparatelor, terasa se umplea rapid de turisti, multi nemti si chinezi. Un domn roman, pe care il banuiesc de stare de ebrietate avansata, s-a urcat in masina persoanala si a inceput o serie de manevre, alintandu-ne urechile cu avertizare sonora ascutita. Deloc amuzant. Asa o data, asa de doua ori, asa de trei ori, nu ii iesea omului nicicum manevra. Tot dadea inainte si inapoi, pana cand odata s-a decis sa o calce mai hotarat. Tocmai atunci s-a nimerit sa dea in stativul resturantului, cel de afara, care prezenta menu-ul, si harshhti cu el inapoi, si inca odata jneapp cu el inainte, pana ce a reusit omu’ nostrum sa il culce la pamant.
Haos si panica printre chelneri, care pana atunci erau preocupati sa vorbeasca despre femei, pe principiul: “Ai vazut-o pe aia de la masa 6? Era o frumuseteeee…”, sau sa isi paseze unul altuia servirea:”Te bagi tu? Sunt chineese”. Jumatate plus unu din personal erau iesiti acum la intimidare, desi nu faceau altceva decat sa se constituie intr-un grup de veste care urmarea pasiv miscarile omului de la volan.
Dar faza comica a zilei a venit din alta parte. Am avut ocazia sa vad cum inteleg strainii sa manance traditional romaneste…..Nemtii au comandat ciorbe cu salata de rosii….poate crezand ca borsul aduce la sonoritate cu wurstiul….
La desert, eu am comandat o portie de papanasi, 2 gogosi moi, umplute cu dulceta de visine si manjite usor cu smantana, foarte buni, dar fara sa semene deloc cu traditionalii papanasi moldovenesti de casa, a caror reteta o stapanesc cu o precizie de invidiat. Cum se apropia chelnerul cu platoul pe care stateau tolanite cele doua gogosele, nemtii de la masa vecina au facut ochii mari de tot si au exclamat un “Was ist Das?! “cat o zi de post. Mirarea si pofta erau intiparite pe fetele lor blond-roscate.
Ulterior abia m-a traznit idea ca poate ei au vazut in papanasii mei vreun fel de mancare pompos si maxim de delicios, care sa le acompanieze ciorba si salata de rosii.

Un comentariu:

c.p. spunea...

=)). Bun.

 

Blog Counter