cu ochi de un albastru irizant,
care puteau fi trişti şi interesanţi
în mult mai multe moduri decât ne putem imagina noi acum,
sclipea a rafinament şi încântare.
degetele ei fine glisau pe accesoriile scumpe
şi era ea, femeia ta,
muza ta,
gânditoare într-o sală de lectură,
scriind preocupată pe o foaie de hârtie:
el unico inferno es la soledad.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu