Vinerea din saptamana ce tocmai a trecut am mers la Caru' cu Bere, din micuta strada Stavropoleus, cu scopul precis de a servi ciolan cu varza si berea casei. In total dezacord cu menu-ul comandat, eu am fost totusi dragut imbracata dar netraditional, intrucat in mod fatal descoperisem o pata ambigua pe iia mea preferata, care astfel a trebuit sa ramana acasa.
Caru' cu bere este un restaurant frumos prin traditia lui, vine tocmai de la 1879, si pastreaza intact decorul, mobilierul si ceva din spirtiul acelor vremi.
De cate ori vin, localul e maxim de animat, plin de lume, multi turisti straini fascinati, si are aspectul unui han, in care lumea mananca grabita, ca sa poata pleca mai departe la drum. Servirea este fara cusur, gratie numarului mare de ospatari si ospatarite, care se achita de datorie cu multa politete. Mancarea e grozava, mai degraba cu specific traditional si la un pret foarte placut ochiului.
In seara cu pricina am avut parte de dansuri tranditionale, 2 baieti si 2 fete au incins cateva dansuri din zone diferite ale tarii, care faceau sa te opresti din mancat, asa de frumos era spectacolul. Pe langa dansul si costumele vesele, cei 4 aveau strigaturi si chiuituri specifice fiecarei piese. Asa am descoperit ca in Moldova se chiuie cu "rrrrrr", spre deosebire de Oltenia, unde e un mare "iuiuiuuu".
Tranzitul ciolanului a fost imbunatatit de platoul de garnituri servit cu el, ce cuprindea mamaliguta, castraveti murati si gogosari in otet, si varza calita. Berea potolea setea si te imbia sa te mai incumeti la un dumicat. La desert am servit o para dodoloata caramelizata, si fiarta in prealabil in vin, garnisita cu inghetata de vanilie. Foarte buna si ea. O Para pentru Mara.
Va poftesc si pe voi sa mergeti si sa savurati!
Caru' cu bere este un restaurant frumos prin traditia lui, vine tocmai de la 1879, si pastreaza intact decorul, mobilierul si ceva din spirtiul acelor vremi.
De cate ori vin, localul e maxim de animat, plin de lume, multi turisti straini fascinati, si are aspectul unui han, in care lumea mananca grabita, ca sa poata pleca mai departe la drum. Servirea este fara cusur, gratie numarului mare de ospatari si ospatarite, care se achita de datorie cu multa politete. Mancarea e grozava, mai degraba cu specific traditional si la un pret foarte placut ochiului.
In seara cu pricina am avut parte de dansuri tranditionale, 2 baieti si 2 fete au incins cateva dansuri din zone diferite ale tarii, care faceau sa te opresti din mancat, asa de frumos era spectacolul. Pe langa dansul si costumele vesele, cei 4 aveau strigaturi si chiuituri specifice fiecarei piese. Asa am descoperit ca in Moldova se chiuie cu "rrrrrr", spre deosebire de Oltenia, unde e un mare "iuiuiuuu".
Tranzitul ciolanului a fost imbunatatit de platoul de garnituri servit cu el, ce cuprindea mamaliguta, castraveti murati si gogosari in otet, si varza calita. Berea potolea setea si te imbia sa te mai incumeti la un dumicat. La desert am servit o para dodoloata caramelizata, si fiarta in prealabil in vin, garnisita cu inghetata de vanilie. Foarte buna si ea. O Para pentru Mara.
Va poftesc si pe voi sa mergeti si sa savurati!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu