Sa spunem ca maine aflati cat mai aveti de trait, si ca nu mai aveti prea mult timp. Care ar fi un ultim lucru pe care ati tine neaparat sa il faceti? Unii spre exemplu, ar vrea sa mearga in tabara cosmica, pentru ca asta ii apasa pe ei cel mai tare, ca n-au ajuns acolo cand erau copii. Altii poate ar vrea sa se indragosteasca teribil si sa cunoasca profunzimile acestui sentiment. Povestea e cam asa:
1. Sunteti Harold Crick (Will Ferrell) si aveti o viata obisnuita. Lucrati ca agent al Fiscului, sunteti burlac, viata dumneavoastra evolueaza dupa orare de timp bine calculate (doar aveti mania numaratului si a calculatului, pe langa alte zeci de mici manii), si ea penduleaza intre "acasa" si "la serviciu". Si cum va duceati... asa...traiul cotidian, deodata incepeti sa auziti o voce care va spune ce urmeaza sa vi se intample. Nu e schizofrenie, pentru ca lucrurile alea chiar se intampla, in timpul nararii. E o voce care va spune chiar ca urmeaza sa muriti, fara sa fi apucat sa faceti nimic cu adevarat important in viata dumneavoastra. Nu ati iubit si nu ati fost iubit, nu v-ati indeplinit hobbyul secret de a invata sa cantati la chitara etc. Asta e o lovitura destul de mare primita de realitatea dumnevoastra de zi cu zi. Dar nu va panicati si incercati sa gasiti raspunsul la intrebarea: cine e vocea din capul meu? Si va ganditi ca cel mai bine va poate ajuta un profesor de literatura.
Proful traznit, Jiles Hilbert (Dustin Hoffman) pare sa aiba un singur motto: cafeaua e esenta vietii. El e dependent de cafea. Atat de dependent ca nu o lasa nici cand intra la toaleta. Daca e pe punctul de a o termina, fuge la automat si isi ia alta. Asta il tine doar pana in birou, unde din fericire are un filtru de cafea, productie proprie. Cand e momentul sa plece acasa, restul de cafea ramasa din ziua aceea merge inapoi in filtru. Nimic nu se iroseste. El e cel care realizeaza ca vocea pe care o aude bietul Harold apartine unui narator, din princina formularilor pe care le face. Dar cine ar putea fi? Ar putea Harold, cu ajutorul profesorului sa il/o gaseasca la timp?
2. Sunteti Kay Eiffel (Emma Thompson). Sunteti o scriitoare mediocra, cu cateva romane publicate pana acum. Treceti prin una din cele mai mizerabile perioade ale vietii, pentru ca va confruntati cu "blocajul scriitorului". Pur si simplu, nu reusiti sa gasiti finalul ultimului roman, la care lucrati de ceva timp, editorii s-au cam enervat si v-au trimis pe cap si o asistenta iritanta (Queen Latifah), dar orice ati face nu va pica deloc fisa. In plus, cartea incepe sa miroase deja a capodopera, si finalul e foarte important. Poate sa strice tot, sau sa incununeze minunat munca dumneavoastra. Asadar, cum sa va omorati oare personajul ultimei fictiuni, pe Harold Crick? Va chinuiti ce va chinuiti, si la un moment dat Boom!......stiti, acele momente de iluminare, cand povestea va vine fara sa va fi gandit la ea, se intampla! Finalul perfect, balansat, ultima piesa din puzzle. Va intoarceti precipitata in casa unde traiti complet izolata, asistenta e tot acolo baiguind ceva despre fumatul care ucide si plasturii de nicotina, si va asezati la masina de scris. Fraza dupa fraza, dupa fraza.....pana cand.....fictiunea da buzna pe usa. Harold. Da. E chiar Harold. A ajuns la timp, si va implora sa nu il omorati. Realitatea se intalneste cu fictiunea.
Si acum intrebarea. Ce credeti, happy end sau nu happy end? Si daca da, pentru cine? Credeti ca ar putea Kay sa isi masacreze capodopera pentru a impiedica disparitia lui Harold? Sau credeti ca Harold, convins de profesorul de literatura, va intelege ca, in fond, toti murim la un moment dat, si daca asta ar duce la nasterea unei capodopere, n-ar merita mai degraba sa mori ca un erou, decat ca un nimeni?
Cam acesta e filmul Mai mult decat fictiune, un film minunat, in care Will Ferrell impresioneaza profund, reusind sa il faca extrem de uman pe acest birocrat aparent neisemnat, dar a carui viata cantareste la fel de mult ca a oricaruia dintre noi. O scena care mie mi s-a parut a fi senza a fost momentul in care Harold, indragostit de o dra. patiser extrem de neconventionala (baietilor o sa le placa de ea, garantat), ii aduce acesteia o cutie plina cu faina. Harold face un joc de cuvinte delicios, inventand un plural pentru faina, spunandu-i drei. ca i-a adus "flours" (pronuntie identica cu "flowers"= flori). In fine, intreg filmul e compus din asemenea scene. Pe o scara de la 1 la 10 ii dau nota 10. Puncte extra pentru decoruri, filmul ne arata cateva capodopere arhitecturale ale orasului Chicago, si pentru coloana sonora, foarte foarte bine aleasa.
Stranger than fiction, 2006, regia Marc Forster, cu Will Ferrell, Dustin Hoffman, Emma Thompson, Queen Latifah.
1. Sunteti Harold Crick (Will Ferrell) si aveti o viata obisnuita. Lucrati ca agent al Fiscului, sunteti burlac, viata dumneavoastra evolueaza dupa orare de timp bine calculate (doar aveti mania numaratului si a calculatului, pe langa alte zeci de mici manii), si ea penduleaza intre "acasa" si "la serviciu". Si cum va duceati... asa...traiul cotidian, deodata incepeti sa auziti o voce care va spune ce urmeaza sa vi se intample. Nu e schizofrenie, pentru ca lucrurile alea chiar se intampla, in timpul nararii. E o voce care va spune chiar ca urmeaza sa muriti, fara sa fi apucat sa faceti nimic cu adevarat important in viata dumneavoastra. Nu ati iubit si nu ati fost iubit, nu v-ati indeplinit hobbyul secret de a invata sa cantati la chitara etc. Asta e o lovitura destul de mare primita de realitatea dumnevoastra de zi cu zi. Dar nu va panicati si incercati sa gasiti raspunsul la intrebarea: cine e vocea din capul meu? Si va ganditi ca cel mai bine va poate ajuta un profesor de literatura.
Proful traznit, Jiles Hilbert (Dustin Hoffman) pare sa aiba un singur motto: cafeaua e esenta vietii. El e dependent de cafea. Atat de dependent ca nu o lasa nici cand intra la toaleta. Daca e pe punctul de a o termina, fuge la automat si isi ia alta. Asta il tine doar pana in birou, unde din fericire are un filtru de cafea, productie proprie. Cand e momentul sa plece acasa, restul de cafea ramasa din ziua aceea merge inapoi in filtru. Nimic nu se iroseste. El e cel care realizeaza ca vocea pe care o aude bietul Harold apartine unui narator, din princina formularilor pe care le face. Dar cine ar putea fi? Ar putea Harold, cu ajutorul profesorului sa il/o gaseasca la timp?
2. Sunteti Kay Eiffel (Emma Thompson). Sunteti o scriitoare mediocra, cu cateva romane publicate pana acum. Treceti prin una din cele mai mizerabile perioade ale vietii, pentru ca va confruntati cu "blocajul scriitorului". Pur si simplu, nu reusiti sa gasiti finalul ultimului roman, la care lucrati de ceva timp, editorii s-au cam enervat si v-au trimis pe cap si o asistenta iritanta (Queen Latifah), dar orice ati face nu va pica deloc fisa. In plus, cartea incepe sa miroase deja a capodopera, si finalul e foarte important. Poate sa strice tot, sau sa incununeze minunat munca dumneavoastra. Asadar, cum sa va omorati oare personajul ultimei fictiuni, pe Harold Crick? Va chinuiti ce va chinuiti, si la un moment dat Boom!......stiti, acele momente de iluminare, cand povestea va vine fara sa va fi gandit la ea, se intampla! Finalul perfect, balansat, ultima piesa din puzzle. Va intoarceti precipitata in casa unde traiti complet izolata, asistenta e tot acolo baiguind ceva despre fumatul care ucide si plasturii de nicotina, si va asezati la masina de scris. Fraza dupa fraza, dupa fraza.....pana cand.....fictiunea da buzna pe usa. Harold. Da. E chiar Harold. A ajuns la timp, si va implora sa nu il omorati. Realitatea se intalneste cu fictiunea.
Si acum intrebarea. Ce credeti, happy end sau nu happy end? Si daca da, pentru cine? Credeti ca ar putea Kay sa isi masacreze capodopera pentru a impiedica disparitia lui Harold? Sau credeti ca Harold, convins de profesorul de literatura, va intelege ca, in fond, toti murim la un moment dat, si daca asta ar duce la nasterea unei capodopere, n-ar merita mai degraba sa mori ca un erou, decat ca un nimeni?
Cam acesta e filmul Mai mult decat fictiune, un film minunat, in care Will Ferrell impresioneaza profund, reusind sa il faca extrem de uman pe acest birocrat aparent neisemnat, dar a carui viata cantareste la fel de mult ca a oricaruia dintre noi. O scena care mie mi s-a parut a fi senza a fost momentul in care Harold, indragostit de o dra. patiser extrem de neconventionala (baietilor o sa le placa de ea, garantat), ii aduce acesteia o cutie plina cu faina. Harold face un joc de cuvinte delicios, inventand un plural pentru faina, spunandu-i drei. ca i-a adus "flours" (pronuntie identica cu "flowers"= flori). In fine, intreg filmul e compus din asemenea scene. Pe o scara de la 1 la 10 ii dau nota 10. Puncte extra pentru decoruri, filmul ne arata cateva capodopere arhitecturale ale orasului Chicago, si pentru coloana sonora, foarte foarte bine aleasa.
Stranger than fiction, 2006, regia Marc Forster, cu Will Ferrell, Dustin Hoffman, Emma Thompson, Queen Latifah.
Un comentariu:
e genul de intrebare la care ti-e teama sa raspuzi :P
Trimiteți un comentariu