Stiti ca fiecare isi doreste in adancul sufletului sa aiba parte de cele 5 minute de celebritate ale lui? Alea cand apari la televizor si apuci sa faci cu mana la camera, sa iti saluti mama in timp ce ranjesti tamp? Cel putin mai nou, de cand cu societatea-spectacol?
Primele mele minute de celebritate, au fost prin clasa a 5-a, cand castigasem o medalie de argint, la un concurs international de pictura. Postul de radio local ne-a invitat pe toti castigatorii din scoala mea (vreo 3-4 copchilasi), impreuna cu dna profesoara, sa participam la o emisiune de o ora pe aceasta tema. Mi-am prevenit toate neamurile sa stea cu urechea pe frecventa in acel interval orar. Stiu ca eram prima oara intr-un studio radio, si mi s-a parut cam simplu, nu corespundea viziunilor mele despre cum ar trebui sa arate un studio de acest gen. Moderatoarea emisunii ne-a asezat in semicerc pe scaune, si ne-a aratat microfonul, care statea la mijloc, explicandu-ne ca, daca va trebui sa vorbim, sa ne aplecam spre el si sa vorbim linistiti.
Emisiunea a fost cam plictisitoare, desigur ca cel mai mare numar de intrebari era rezervat dnei profesoare. Cand in sfarsit a venit timpul sa ne intrebe cate un lucru si pe fiecare dintre noi, eram deja antrenata si nervoasa. Moderatoarea m-a intrebat foarte incolor:" Ce parere ai tu despre faptul ca ai castigat aceasta medalie?" Iar eu m-am aplecat spre microfon si am raspuns rar, foarte nervoasa:"Ei bine, eu cred ca am meritat-o!" Dna profesoara mi-a aruncat o privire cu subinteles, stiti voi de care...iar eu eram asa de mandra de mine, si de emotionata, ca am uitat sa ma gandesc la parintii mei. Daca ma vor certa cand voi ajuge acasa sau nu. Din fericire, ei s-au amuzat copios.
Ei bine eu ma amuz teribil acum, de cate ori se iveste aceasta ocazie a celor 5 minute de fame. Ultimele mele 5 minute de celebritate sunt de la intalnirea clubului de carte Elle, despre care am scris si aici. Si ele inseamna aparitia in paginile revistei, numarul din noiembrie, la rubrica rezervata acelui eveniment. Minutele le impart cu Roxana. Pentru ca am suportat impreuna deshidratarea cauzata de caldura infernala din Crem Caffe. Mai sunt si alte vedete printre noi? Daca da, in ce au constat cele 5 minute de celebritate ale voastre?
Primele mele minute de celebritate, au fost prin clasa a 5-a, cand castigasem o medalie de argint, la un concurs international de pictura. Postul de radio local ne-a invitat pe toti castigatorii din scoala mea (vreo 3-4 copchilasi), impreuna cu dna profesoara, sa participam la o emisiune de o ora pe aceasta tema. Mi-am prevenit toate neamurile sa stea cu urechea pe frecventa in acel interval orar. Stiu ca eram prima oara intr-un studio radio, si mi s-a parut cam simplu, nu corespundea viziunilor mele despre cum ar trebui sa arate un studio de acest gen. Moderatoarea emisunii ne-a asezat in semicerc pe scaune, si ne-a aratat microfonul, care statea la mijloc, explicandu-ne ca, daca va trebui sa vorbim, sa ne aplecam spre el si sa vorbim linistiti.
Emisiunea a fost cam plictisitoare, desigur ca cel mai mare numar de intrebari era rezervat dnei profesoare. Cand in sfarsit a venit timpul sa ne intrebe cate un lucru si pe fiecare dintre noi, eram deja antrenata si nervoasa. Moderatoarea m-a intrebat foarte incolor:" Ce parere ai tu despre faptul ca ai castigat aceasta medalie?" Iar eu m-am aplecat spre microfon si am raspuns rar, foarte nervoasa:"Ei bine, eu cred ca am meritat-o!" Dna profesoara mi-a aruncat o privire cu subinteles, stiti voi de care...iar eu eram asa de mandra de mine, si de emotionata, ca am uitat sa ma gandesc la parintii mei. Daca ma vor certa cand voi ajuge acasa sau nu. Din fericire, ei s-au amuzat copios.
Ei bine eu ma amuz teribil acum, de cate ori se iveste aceasta ocazie a celor 5 minute de fame. Ultimele mele 5 minute de celebritate sunt de la intalnirea clubului de carte Elle, despre care am scris si aici. Si ele inseamna aparitia in paginile revistei, numarul din noiembrie, la rubrica rezervata acelui eveniment. Minutele le impart cu Roxana. Pentru ca am suportat impreuna deshidratarea cauzata de caldura infernala din Crem Caffe. Mai sunt si alte vedete printre noi? Daca da, in ce au constat cele 5 minute de celebritate ale voastre?
2 comentarii:
Am dat fuga şi mi-am cumpărat revista de cum am văzut comentariul tău :) e drept că tu eşti mai celebră decât mine - mi-a plăcut mult fotografia aia în care eşti singură, gânditoare şi fascinată de MC, un unghi foarte fain.
Cât despre alte experienţe de genu', îmi amintesc cu ruşine sau chiar groază de toate. Cea mai nasoală e destul de recenta, eram în clasa a XII-a, am fost invitată împreună cu încă doi colegi la o emisiune la postul local TV din Mediaş, mai exact la emisiunea profului meu de filosofie (filosofie de baltă în acest caz), un papagal şi jumătate, un idiot, un pseudojurnalist care îşi umplea emisiunea tâmpită vorbind despre orice, orice, în fine, m-am înfierbântat aducându-mi aminte. După ce mi-am anunţat toţi colegii, toţi cunosctuţii şi aşa mai departe, m-am făcut eu frumoasă ca niciodată a urmat inevitabilul... m-am făcut aşa de tare de căcat! am scos nişte porcării memorabile pe gură, numai prostii am zis, s-a râd vreo jumătate de an de mine pe tema asta. Episodul ăsta vreau să mi-l şterg complet din memorie. Poate o să-ţi povestesc ceva la o beţie, dar puţin probabil. De-atunci evit orice seamană cu o cameră de filmat (ok, să stau în spatele ei e altceva). Când se îndreaptă cineva cu o cameră şi un microfon către mine zic - "Sorry, I don't speak romanian!"
clasa 11-a (C). Relansam revista Anticipatia si pe la valcea. Eu, membru activ al cenaclului "J. V." am fost invitat in fata camerei sa vorbesc despre anticipatia si despre sf-ul din romania. eu m-am limitat la anticipatia. numai ca operatorul s-a miscat mai repede decat mine si-i filma fundul tipei de la Etalon (parca asa se numea televiziunea), fapt care mi-a provocat o frustrare teribila. drept urmare am vorbit vreo 3-4 minute cu capul in jos, cu o voce soptita iar toti care au urmarit emisiunea nu au inteles nimic din ce am spus. cam asa e si cu sf-ul.
P.S. : sa nu uitam ca o tipa din a 9-a m-a oprit a doua zi pe treptele liceului si mi-a tipat " te-am vazut la televizor". sa nu uitam ca eu am o prezenta de spirit cangrenoasa, drept urmare am raspuns sec: " eu nu!" (si asta e drept, eu nu am vazut niciodata emisiunea).
a. tocmai uitasem de mitingul din ianuarie cand am aparut pe la toate televiziunile cu un fes pe care scria "oK" si un banner pe care statea scris ceva de genu' :"justitia vrea sange" sau parca era celalalt:" NU E presa libera!" ?!
Trimiteți un comentariu