duminică, 18 noiembrie 2007

Vinerea lui Venus

Vinerea asta, surpriza placuta pentru insomniaci. Inflatie de filme bune pe televizor. Din pacate, toate rulau concomitent, ceea ce facea ca alegerea sa fie una foarte grea. Pe kanal D aveam 25th Hour(2002), in regia lui Spike Lee, cu Edward Norton in rolul principal. Pe Pro Cinema, Alien 1 (1979), in regia lui Ridley Scott, pe TVR 1 in regia lui Shari Springer Berman si Roberto Pulcini aveam American Splendor (2003), pe Prima se dadea Vanilla Sky(2001), regizat de Cameron Crowe, cu Tom Cruise si Penelope Cruiz, iar pe TVR Cultural rula Ultimele zile ale lui Hitler(2004), regizat de Oliver Hirschbiegel.

Toate filmele astea sunt de vazut, si de studiat, asa ca eu vi le recomand pe toate, nu odata, ci pe rand. Pe Edward il iubesc in taina de cativa ani, cu toate ca nu e tocmai intruchiparea perfecta a barbatului fatal de la Hollywood sau poate ca tocmai de aceea;

Alien ramane unul din filmele mele preferate SF, si mi-as dori oricand sa ajung in decorul folosit pentru Alien1, sa ma dau si eu in toate masinariile alea bestiale, dar mai ales sa ma joc cu un motostivuitor din acela, facut dupa forma corpului uman. Ripley cu aspectul ei usor androgin inturchipeaza perfect ideea de girl power, care tre sa rupa capul unor extraterestri urati ca noaptea cosmica. Dar isi pastreaza in acelasi timp o feminitate disipata si confuza, suficienta cat sa fie incredibil de sexy;

americanii, cum probabil v-ati dat seama pana acum, nu au o viata prea usoara, datorita unui model social monoton si stresant, cauzator de depresii si inhibitor de simt artistic. Dar eroul principal jucat minunat de Paul Giamatti reuseste sa isi gaseasca supapa necesara supravietuirii, prin combinarea unei gandiri pragmatice cu o exprimare artistica satisfacatoare;

Vanilla Sky este un film despre o minunata poveste de dragoste care ar fi putut fi, dar n-a fost decat in vis. Dar cum putem fi siguri ce anume e vis, si ce este realitate? Viata nu e un fel de vis lucid, in care ne facem mereu sperante si proiecte despre ceea ce am dori sa avem sau sa ajungem? Unele vise devin realitate, altele se spulbera. Ce facem insa, atunci cand visele noastre devin cosmaruri?

Hitler a murit. In ciuda teoriilor conspirationiste, filmul ne prezinta cam cum ar fi putut arata Fuhrerul in ultimele sale zile. Scenariul respecta adevarul istoric, daca e sa ne bazam pe declaratiile martorilor, ultimii care l-au vazut pe Adolf in acel hal. Paranoia si ruperea de realitate a acestui conducator malefic, care ramane orchestratorul unuia dintre cele mai mari dezatre din istoria omenirii (alaturi de gulagul comunist), distruge si destinele celor din anturajul lui. In plus, unora parca nu le vine sa isi creada ochilor. Mosuletul asta care isi taraste un picior, caruia ii zvacneste o mana, decrepit si izolat e marele lor lider? Si daca e asa, merita sa mori pentru el?

Toate aceste filme trateaza subiecte diferite. Insa pentru toate poti gasi cateva concluzii asemanatoare, un fel de cheita universala, care sa se potriveasca in fiecare yala. Concluzia mea, pentru toate aceste filme, pe care le-am revazut acum sau abia le-am vazut prima oara, este ca e foarte greu sa fugi de monstrii care te bantuie, mai ales ca ei sunt launtrici.





4 comentarii:

roxana spunea...

hmm... într-adevăr, grea alegere; şi totuşi, la ce te-ai uitat? Eu cred că aş fi ales "American Splendor", pentru că Paul Giamatti face cel mai bun rol al său şi pur şi simplu îl iubesc pe actorul ăsta. Dar parcă aş fi revăzut puţin şi "Alien"-ul lui R. Scott... greu, greu de ales..

maccumac spunea...

M-am uitat la Alien aprox juma de ora, pana mi-am dat seama ca imi aduc aminte toata actiunea, apoi la 25th hour vreo 5 minute, noroc ca se termina, am trecut la Vanilla Sky, pentru ca e un fel de chick flick, si stii cum e....ti se inmoaie inima cand o vezi pe Penelope in geaca ei din piele de caprioara, facand pe balerina, si am incheiat cu American Splendor. Pe Hitler l-am neglijat complet, asta si din cauza ca il vazusem cred ca abia acu vreo 3 luni. Deci era inca proaspat in amintire.

roxana spunea...

Trebuie să-ţi dau "Abre los ojos", tot cu pur-şi-simplu-delicioasa-Penelope-Cruz, făcut în '97. Câţiva ani mai târziu, scenariul acestui film e luat şi căsăpit/transformat/adaptat pentru Hollywood, cu vedete gen Tom Cruise şi buget pe măsura, adică e făcut "Vanilla Sky". Prefer din toate punctele de vedere filmul lui Amenabar.

maccumac spunea...

Da. Stiam de filmul lui Amenabar. De aceea au si pastrat-o pe Penelope, pentru a face totusi o legatura intre cele doua. Si da, trebuie sa imi dai o gramada de filme. Eu vreau, tu vrei, ce ne mai ramane de facut?

 

Blog Counter