Ajunse in holul hotelului Est. La receptie munca de lamurire. Nu vroiau sa ii dea cheia camerei. Stateau la camera 3. Care era de fapt un apratament cu mai multe intrari, pentru fiecare existand cate o cheie, marcata cu simboluri de la carti. Cheia 3 de trefla, cheia trei de inima neagra. Laura n-a mai stat la discutii. A luat cateva si a pornit spre lift.
Cu cararea intr-o parte si cu privirea inainte, isi facea loc, cu grija, printre rafturile incarcate cu carti din holul apartamentului. Luca o astepta ghemuit in fotoliul albastru cobalt, slab, imbracat intr-un pulovar lalau de lana gri, cu parul cazut pe frunte, cu ochii infundati in orbite, privind in gol. Fata icterica de o paloare morbida si buzele uscate, aproape gri, o speriara pe Laura, care nu stia daca sa se arunce precipitata asupra lui sau sa il astepte sa spuna el ceva mai intai.
Luca era totusi in regula, destul cat sa o salute in modul lor traditional.
-Hello, love.
-Buna..., sopti Laura, uitandu-se tinta spre el, parca incercand sa il sustina cu privirea ei.
-Nu te uita ca arat rau, doar ma stii pe mine, nu am mai dormit de nu mai stiu cand....asta e tot...
-Nu te cred, rosti raspicat fata. De cand te stiu eu nu ai aratat niciodata in halu asta.
-Ha? Ce vrea sa insemne „in halul asta”, raspunse Luca, disperat sa para tare in ochii ei.
-In halul in care esti acum, adica. Tu chiar nu te vezi? Esti jumate din cat erai cand ne-am cunoscut.....Arati ca dracu’! Dus de cand n-ai mai facut?
-Hai bai, ma lasi?
Intre cei doi se asternu o tacere nervoasa. Luca privea tinta pe fereastra cu un rictus mimand dezgustarea, in timp ce Laura statea cu mainile impreunate in fata, privindu-l.
-Bine. Eu nu am venit aici sa iti tin o prelegere despre cum ar trebui sa te ingrijesti. Stii si tu mai bine. Esti mare, ditamai barbatul. Nu am nici un chef sa iti caut acum in coarne sau sa am grija de tine. E clar? Atat doar ca ma doboara toata situatia asta. Daca te-ai simtit rau de ce, Doamne iarta-ma, nu te-ai dus din timp la un doctor? Doar nu esti de la tara sa astepti pana nu se mai poate! Ce naiba?! Ai chef de circ? Vrei sa te care astia cu salvarea?
-Bai, uite ce e, daca ai venit aici ca sa te urli la mine mai bine te cari, se aude? Acum te-ai carat. Nici nu mai stau la discutii cu tine.Sunt si-asa destul de stresat pe chestia asta!
-Care chestie? Ce s-a mai intamplat de data asta? Ce ai mai visat?! Ha? Iar bazaconiile tale? Iar cacaturile tale de doi bani? Ti-am mai zis! Nimic din toate astea nu e real. Trebuie sa mergi la doctor si sa iti iei tratamentul....nu te mai juca cu viata ta si cu a altora, ca si cum...
-Ca si cum ce? Ca si cum ceee?, urla Luca. Viata mea e de tot cacatul, intelegi? Nu ma mai suport in halul asta. Nu mai vreau. Sunt satul pana peste cap si mai vii si tu sa ma futi la cap cu morala ta de baba! Ce dracu e cu tine? Ce dracu e cu voi toti?
-Luca, bai Luca, hai mai, nu fi asa! Nu incepe iarasi...ok...hai sa ne relaxam, si sa vorbim despre asta. Uite...ai mancat azi? Nu vrei sa ma duc jos sa facem o omleta ceva? Iti fac ce ai tu pofta....
Luca isi propti o mana in bratul fotoliului si se ridica anevoios. Nervii ii faceau bine, ii dadeau putere. Isi stranse pulovarul mai strans pe langa corp si se uita incruntat spre Laura, tacut, vreme de cateva secunde.
-Bine, ok, da-i o fuga jos, in Gima. Poate mancam ceva impreuna.
-Ok. Am plecat. Si vin imediat. Incearca sa te relaxezi, ok?
-Ok.
Laura se intoarse si iesi grabita pe usa, jumate nervoasa si jumate ingrijorata de starea in care il gasise pe Luca.
La parterul hotelului, unde exista un magazin Gima mult mai mare decat altele, fata facu cumparaturi impreuna cu o dna in varsta, o mare actrita sau asa ceva, care ei ii placea mult. A ajuns la casa dar pentru nu avea foarte multi bani a decis sa iasa din magazin lasand toate alea in cos, si pe jumate in sacose. Doar ca angajatii au vazut si au trimis pe cineva dupa ea. Laura le lamuri ca nu avea bani, si ca urma sa se intoarca cu un card de sus, dar daca e posibil sa ii pastreze cumparaturile pana se intoarce.
Urca grabita pana la apartamentul lui Luca, dadu buzna in camera si se opri impietrita. Luca statea in picioare, pe pervazul foarte jos al ferestrei inalte, cu fata la ea, zambind ca si cum era cuprins de o fericire sincera. Parea mai tanar cu vreo cativa ani, si ochii ii luceau jucausi in orbite.
-Luca.....ce faci acolo?....susura fata.
-Fac bine, Laura, fac foarte bine......Am rezolvat tot.....si mi-am dat seama, in sfarsit, pfpfp, imagineaza-ti, in sfarsit, Laura...
-Ce ai rezolvat? Ce tot spui acolo? Nu vrei sa cobori sa imi povestesti mai bine?
-Nu face asta, te rog, nu face asta. Stii, sometimes you really have to let go....
Si Luca ii trimise o bezea din varful buzelor uscate fetei, apoi se lasa pe spate, printre perdelele grele de velur.
-Iti place?
-Mai, e cel putin ciudata....raspunse Maya.
-Stiu, spuse Laura, dar asta am visat aseara. Cam asta am visat ...cine sa intelegea ceva de aici?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu