luni, 19 noiembrie 2007

America sounds nice


Aseara la Sala Palatului am ascultat si am dansat frenetic din scaun pe bluesurile cantate de A.G. Weinberger si pe evergreenurile interpretate de Aura Urziceanu. Tipul asta A.G., care este imens si face ca o chitara electrica sa para o jucarie in mainile lui, poarta pantaloni de piele si palarie, se stramba vorbind americaneste chipurile si danseaza cam ca Michael Jackson. Voce are, sufiecienta cat sa stea cocotat pe o scena, un pic de showman e, dar cand il pui langa o Aura, devine o figura palida.

In fine, Aura este toata numai muzica. Canta si danseaza ca o nebuna, in sensul bun al termenului, si nu iti vine sa crezi ca poate sa curga atata viata prin trupusorul ei mic si rubicond. Iar vocea, vocea, dragii mei este divina, intr-adevar. Cum spunea cineva intr-un film, cel mai frumos instrument muzical este vocea umana. Cam asa si cu Aura. Improvizatiile ei sunt ca niste cadouri mici si dragalase, ambalate minunat si date publicului.

Important este ca lumea a venit, chiar daca vremea era infricosatoare, si mai ales e important ca lumea stie sa aprecieze muzica buna. Sigur, ar fi multe lucruri pe care un european ar putea sa le reproseze culturii americane, de la inaltimile ametitoare ale unui snobism autoimpus si asumat. Si nu de putine ori se fac aceste opozitii, intre cultura noastra "milenara" si cultura lor "mai mica si imatura", dar stau si ma intreb cui ii mai sta mintea la istorii de culturi comparate cand danseaza si canta? Catharsisul e posibil cu adevarat!

3 comentarii:

roxana spunea...

Ah ce mişto a fost... mulţam încă o dată pentru bilete; ştii ce m-a distrat? Cum, între piese, îşi tot trimiteau oamenii plozii-talentaţi cu flori pe scenă - că deh, o mică prezentare acolo, făcută de Aura Urziceanu nu strică :))
Ar fi mers după concert, pe vremea aia de căcat, un vin fiert... dar, na, o lăsăm pe data viitoare ^-^

mariuca macovei spunea...

Cu placere pentru bilete. Alea cu trimiterea noilor sperante ale muzicii erau regizate, sa fii sigura. Ca na....un fel de publicitate pentru showurile care vor urma sau ceva de genu asta...bai cu vinu fiert...am eu unu din ala negru, de pe la Craiova, cica e o raritate in ziua de azi, mai ales ca e de casa. Deci promite ti-o zic. Ii negru si tare ca o tuica:P Poate il transam curand ca vreme rea tot o sa fie:P

roxana spunea...

Da da da, neapărat, chemăm şi maistrul-frizer, că acum mi-a crescut părul până la călcâie şi trebuie să facă ceva cu el, încropim ceva de mâncare şi dăm gata raritatea aia de vin. Apăi aşa, să tot fie vreme rea!

 

Blog Counter