Cateodata ne dorim sa avem parte de mai multa magie in vietile noastre. Ne dorim sa avem parte de taine care abia asteapta sa fie descoperite, secrete numai bune de aflat sau mistere ce ne asteapta pe noi sa le dezlegam. Cu atat mai mult astazi, cand lumea care ne inconjoara nu mai contine in sine nicio necunoscuta. Este „dezvrajita”. Nu mai avem ce sa descoperim pentru ca au facut-o altii inaintea noastra. Cei care ne-au precedat, aveau tocmai scopul opus in minte: sa cunoasca prin puterea cu care au fost inzestrati, cea a ratiunii, tot ceea ce se poate cunoaste.
Uneori copiii pot fi mici tirani. E bine stiut cu cat sadism se pot chinui unii pe altii si ce lant de umilinte sunt in stare sa puna cap la cap. Sunt razboaiele din curtea scolii, in care lupta pentru suprematie se da in mod curios pentru prietenia unui baiat sau respectul celorlalti colegi de clasa. O fetita de doar 10 ani – Jenny-May Butler-, care o chinuie de ceva timp pe vecina si colega ei Sandy Shortt, o provoaca la un joc pe aceasta din urma. Un joc al copilariei, dar la care ea se pricepe foarte bine, si pe care nu are nicio sansa sa il piarda.
Asa ca micutei Sandy nu-i mai ramane altceva de facut decat sa isi doreasca eventual ca vecina ei, a.k.a. acest mic tortionar iscusit, sa dispara pur si simplu. Cu atat mai mult si mai intens isi doreste asta, cu cat se apropie o zi decisiva. Aceea in care va trebui sa o infrunte pe Jenny si cel mai probabil sa piarda in fata ei din nou. Asadar prin mintea lui Sandy trece acest gand pasager. Toti ne gandim intr-un moment sau altul la o astfel de rezolvare „convenabila” a unei situatii stresante. Numai ca, surpriza sau nu, Jenny-May chiar dispare. Ca prin farmec, un mic truc de magia, puf! si a disparut. Nu e atat de greu de crezut, nu?
Acesta este debutul cartii Disparuti fara urma*, semnata de Cecelia Ahern. Un gand inofensiv al unei fetite speriate ca va fi umilita declanseaza o serie de aventuri incredibile, pe care autoarea le relateaza cu destul talent scriitoricesc, dand tiparului inca o cartulie din cele „dragute”, usor de citit, usor digerabile. Pe scurt, ne povesteste cum din acea zi, sentimentul de vinovatie ii declanseaza lui Sandy un sindrom obsesiv-compulsiv (mania de a cauta) si ii aseaza viata pe un drum sinuos. Sandy isi exaspereaza parintii cand isi cauta, chiar si dupa ce trec ani de la disparitia lor, obiecte precum sosete, ursuletul preferat etc. Nici macar psihologul preferat/viitorul amant nu o poate ajuta sa renunta la aceasta dependenta. Devenita adulta, Sandy isi alege meseria de detectiv, anchetand ani la rand cazuri ale persoanelor disparute. Aici se simte cel mai bine. Cei mai apropiati oameni ai ei sunt acesti disparuti, pe care ii cunoaste indeaproape prin relatarile membrilor familiilor lor, cei ramasi in urma.
In timpul unei anchete, Sandy se rataceste prin padure. Acest fapt, aparent accidental, este de fapt inchiderea cercului pentru ea, menit sa o aduca in acel loc al destinului unde sa i se ofere mult asteptata „closure” – cum o numesc vorbitorii de limba engleza. In padure Sandy cade si sufera o usoara comotie crebrala. Din acest moment patrundem pe un taram fantastic. Un loc numit AICI, acesta fiind si titlul original al cartii de fata (A place called here). AICI intruneste toate persoanele disparute, fie de buna voie, fie silita de altii, deopotriva cei care mai sunt in viata si cei care au murit, precum si absolut toate obiectele, senzatiile (rasetele, mirosuri specifice, atingeri s.a.) care s-au pierdut vreodata. AICI e un loc care pulseaza de viata, oamenii traiesc dupa reguli bine stabilite, muncesc si se distreaza, se indragostesc si intemeiaza familii.
Aventurile prin care trece Sandy cat timp traieste AICI sunt numeroase. Esential este ca ea e deocamdata in vizita, nu se stie daca va fi sau nu gasita, iar in timpul alocat operatiunilor de cautare se comporta asemeni unui mesager care ofera vesti despre cei dragi celor disparuti, in ideea ca disparutii fara urma si cei dragi lor sunt deopotriva neconsolati. En fin, Sandy o gaseste aici si pe Jenny-May cu care se impace, adevaratul motiv pentru care toate astea par sa i se fi intamplat.
Asadar nimic nu e intamplator, totul are un sens, exista o lege a compensatiei in toate. Pentru ca a dorit ca rivala ei sa dispara, Sandy a suferit un sir de ani. Dar intr-un final capata izbavirea, in urma acestui accident. Sigur ca as fi putut povesti la nesfarsit actiunea din cartea Ceceliei Ahern. Dar mie una mi s-a parut irelevanta aici. Temele pe care le alege aceasta autoare precoce (prima nuvela publicata la 21 de ani) sunt sensibile. Acesta e lucrul care iti sare in ochi din prima. Prin cartile ei pare ca incearca sa ofere consolare celor ramasi singuri, care sufera. De aceeasi autoare mentionez si celebrul P.S. I love you, mai cunoscut poate datorita ecranizarii. Cecelia povesteste despre ceea ce toti ne dorim sa auzim, dar despre care se vorbeste tot mai rar in zilele noastre: sentimentele. Se pare ca jena tot mai crescanda a exprimarii directe a sentimentelor face bine la vanzari. Ea ne confirma totodata ca cea mai mare maladie a secolului al XXI-lea pare sa fie lipsa de comunicare.
In final, concluzia este una simpla. Va fi interesant sa urmarim maturizarea acestei scriitoare. Daca ve renunta la stilul sentimental in favoarea altora sau nu. Pana atunci, ea ramane o autoare prolifica, cu o rata de succes insemnata si traduceri in numeroase limbi. Asa ca probabil este o lectura buna pentru multi dintre noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu