marți, 12 ianuarie 2010

Un flirt expirat





Aseara m-am bucurat ca, dupa toate probele (adica programul tv online), urma sa am o seara plina de filme bune. Si nu, nu a fost asa. Dimpotriva am pierdut initial 2 ore pe Cinemax urmarind filmul Flirt*, despre o poveste mult prea simplista, si o incercare ratata de a o face exceptionala. Situatia de viata era urmatoarea: un tip are o relatie stabila de 6 luni (cea mai longeviva din cariera sa de fu(s)tangiu), dar iubita se pregateste sa plece 3 luni cu o bursa la Paris. Tot acolo e si fostul gagiu al fetei. Inainte sa plece el vrea sa stie clar daca vor avea un viitor impreuna iar fata ezita sa-i dea un raspuns. Asa se intoarce omul inapoi la firea lui pacatoasa si isi aduce aminte ca mai era una in vizor, maritata. Cei 4 erau toti amici. Sotul victimei luate in vizor de amorez face o criza de nervi, ca nu se poate domne adica sa ii fie infidela, si sa nu-l iubeasca cum o iubeste el. Si de ce nu vrea fustangiu' asta sa se aseze odata pentru totodeauna la casa lui? Ei, asa ca, mai bine, isi spune el, ia sa fac rost de un pistol, pentru ca: 1. fie sa ma sinucid, 2. fie sa o impusc pe nevasta-mea sau 3. il impusc pe fustangiu. Zis si facut. Aplicam varianta trei. Ii zboara omului buza si obrazul si atat.


Cum si atat o sa ziceti voi. Ei bine, asta e tot filmul. Aceeasi poveste e mutata apoi in Berlin, in 1995, unde situatia si replicile se repeta in mod cu totul exact, doar ca amorezu era homosexual, personajele din patratul conjugal erau din zona artistica si in rest totul, totul exact. Iar ii zboara unuia buza si obrazu, iar se muta cadrul. Acum suntem in Tokyo. Fir-ar sa fie. Aceleasi replici, a treia oara, deja le-ai memorat ca nici nu-s multe, cadrele sunt de-o prostie rara, astia se chinuie sa mestece ceea ce se dovedeste a fi o mancare rece si tare, pistolul, iar amantul, n-am mai rezistat. N-am mai rezistat si am ramas in continuare pe acelasi post. Fatal mi-a fost, va zic. Adica dupa acest film, Flirt, vine altul, Expirat**. Bun. Stiam la ce sa ma astept. Aceeasi viziune artistica am mai urmarit-o intr-o noapte dar am adormit de interesanta ce mi s-a parut. E bine ca filmele astea sa le vezi dimineata devreme, cu mintea proaspata. Altfel te doboara.


In Expirat, o Samantha Morton pe care, de altfel, o ador, e fata batrana, are cel mai banal job posibil (pune amenzi in parbrizele masinilor parcate, carora le-a expirat taxa de parcare), cea mai plictisitoare viata in cel mai ciudatel apartament, alaturi de maica-sa. Si ce-si doreste ea mai mult si mai mult e sa aiba o relatie. Se intampla sa se indragosteasca de mai bizarul coleg de munca, onanist de profesie, fost sot si tata ratat, obsedat si cu probleme de anger management. Ea o fina si o sensibila aflata intr-o stare de indragosteala, trece cu vederea ca el e in esenta un dobitoc. Si au o relatie bizara, pana cand, in fine, il surprinde pe onanist in exercitiul functiunii la linia fierbinte. Asa umilinta nu poate sa treaca nepedepsita, femeia are taria de caracter sa renunte la omul ei si se termina cu concluzia ei: viata e frumoasa tocmai pentru ca are atat de multe intorsaturi de situatie neasteptate. V-a placut?:)


Cateva scene memorabile raman insa intiparite in memoria mea. Cum poate fi viata sexuala a doi ciudati? Regizoarea vrea sa ne satisfaca aceasta curiozitate cu orice chip si ne arata mai multe scene intime, si pasionale doar spre sfarsitul relatiei. O mai vedem pe mama fetei batrane care pregatea o cina si facea piure, dar nu a mai apucat nimeni sa manance masa aia pentru ca moare, si cade cu capul taman in castronul urias plin de pufoasa pasta de cartofi. Si as putea continua la infinit. Concluzia mea privind filmul asta e una singura: bine ca si ciudatii se iubesc. Si se gasesc:) Cam asa ceva. Ce-i drept, daca filosofam, toti suntem putin luati, vorba lui Motu' Pitis. Asadar seara de film ratata sau seara de filme ratate.


*Flirt, 1995, regia Hal Hartley, cu Parker Posey, Martin Donovan
**Expirat, 2007, regia Cecilia Miniucchi, cu Samantha Morton, Jason Patric

Niciun comentariu:

 

Blog Counter