Vorbesc despre Atlasul norilor* lui David Mitchell. M-a cucerit la targul Gaudeamus cu o singura recomandare de pe coperta 1: "Cel mai bun si mai indraznet roman al anului 2004" (The Guardian). Cuvantul "indraznet" din propozitie a sigilat decizia de cumparare, destul de rar apelat in descrierile unor carti (in fond, e bine sa avem rezerve de vocabular, nu sa abuzam de epitete de genul celor pe care le voi folosi aici: genial, forma maxima, colosal:)), dar si pretul imbatabil de 9,99 ron. Niciodata o comoara nu a fost in acelasi timp ieftina si totusi incredibil de valoroasa. Scuzati tonul delirant al acestui post insa nu mi se intampla prea des ca din noianul lecturilor parcurse un autor sa sparga topul celor mai bune 5 romane pe care mi l-am alcatuit. Asa incat, am fost deopotriva intrigata si extatica sa citesc pe indelete toate cele 629 de pagini delicioase si deplin satisfacatoare.
Cum sa va spun ca mi-am dat seama ca ma aflu in fata unui autor genial? Pai din prima fraza pe care am citit-o mi-a placut stilul lin si suav al scrierii: "Dincolo de catunul Indienilor, intr'o parte a tarmului ce parea a nimanui, am dat din intamplare peste un sir de urme recente." M-a cuprins un val instantaneu de tandrete pentru oricine ar fi fost omul din spatele acestui roman. Am mai simtit asta doar la primul contact cu Sotronul lui Julio Cortazar (mi-e si jena sa o recenzez pentru ca ma apropii de cartea aia cu emotie si timiditate si acum), cu Magicianul lui John Fowles, cu Teoria norilor lui Stephane Audeguy, si cu Marquez, Llosa, Sabato, Kundera, Bulgakov, Antunes, pfiiiii....or mai fi. Doamne-ajuta ca am reusit sa ma indragostesc de atatea ori, si inca mai reusesc sa apara autori care sa-mi suceasca mintile:)
Cartea trebuie parcursa cu dragoste, savurata incetul cu incetul, citita cu placere in ore dedicate special acestei activitati, precedate de 40 de minute de pregatiri si setting the mood: prepararea de cafea sau ceai, poate un pahar de vin rosu, 10 minute de introspectie filosofica, alegerea creionului preferat pentru insemnari, alegerea tinutei comode, cautarea celei mai bune pozitii, testarea luminii, mangaierea copertei, o inspiratie profunda si ii dam drumul. Deschiderea e marcata de un jurnal datand de la inceputul secolului al XIX-lea. Pasionatii se vor bucura fara doar si poate. Autorul lui si personajul central al primului set de relatari este Adam Ewing, insarcinat cu treburi administrative pe o insula din Pacific. Perioada colonizarii, a convertirii fortate ale localnicilor, a inrobirii si traficarii de sclavi, a goanei dupa marile averi, starnita concomitent cu practicarea noilor rute comerciale maritime. Cuvinte-cheie: aventura, complot, violenta, marele "bine" al civilizatiei.
Destul cu dezvaluirile, pentru ca altminteri o sa umplu pagini intregi de caiete studentesti, cu nume de personaje, date si intamplari. E de mentionat ca actiunea din insule se intrerupe brusc si ei ii urmeaza a doua povestire, sub forma unor scrisori redactate de Robert Frobisher, compozitor de geniu si datornic vandut, catre mai bunul sau prieten si amant, Rufus Sixsmith (Doamne ce nume! delicios:)). Intamplator, Mr. Frobisher descopera in timpul minunatelor sale aventuri in Flandra, la inceputul secolului al XX-lea, o portiune din Jurnalul lui Adam Ewing, despre care face pomenire in scrisori. Stationat la Zedelghem incepe sa compuna marea sa capodopera. Cuvinte-cheie: peripetii, arta, amor, umor.
In acelasi secol, dar in anii '60, jurnalista de investigatii Luisa Rey ancheteaza construirea unei centrale nucleare in Buenas Yerbas, U.S.A.. Angajat al acelei centrale, omul de stiinta Rufus Sixmith si prieten vechi al tatalui Luisei, incearca sa o previna dar este ucis inainte de vreme. Luisa devine noua posesoare a scrisorilor, descopera capodopera Sextetul Atlasul norilor a lui Frobisher si paf! suntem aruncati brusc din aceasta povestire, tocmai cand Luisa Rey e pe cale sa fie ucisa ea insasi. Cuvinte-cheie: urmariri, crime, coincidente, indicii.
Mergem in Anglia anilor '80. Timothy Cavendish este editor. Peste noapte da lovitura cand unul dintre clientii sai, autorul cartii "Mama de bataie", isi ucide criticul la un eveniment monden, provocand vanzari in tiraje uriase. Succesul fenomenal atrage dupa sine si succesul financiar, din care tind sa se infrupte si altii, in virtutatea santajului si al amenintarilor. Neavand nicio solutie, Timothy Cavendish fuge din Londra in provincie, in speranta ca astfel situatia se va "raci". Ca sa ii tina de urat pe tren, alege pentru lectura un manuscris venit recent pe adresa editurii, intitulat: Jumatati de alte vieti. Primul mister dezlegat de Luisa Rey. Dintr-un accident nefericit in altul, nimereste finalmente in oraselul Hull, la Casa Aurora. Ceea ce el credea a fi o pensiune linistita se dovedeste a fi un azil, in care se vede inchis intocmai ca un detinut. Pare sfarsitul tuturor planurilor si chiar al vietii insasi. Cuvinte-cheie: genial, umor nebun, aventuri, violenta.
Intr-un viitor mult mai indepartat, in noua ordine a lumii, care acum se numeste Nea So Copros, oamenii "pur sangi" traiesc o viata cumplita. Sunt incurajati sa consume orice in exces (dictonul care guverneaza aceasta lume este: Sufletul tau valoreaza cati dolari are in el), inconjurati de noii sclavi crescuti artificial, dar in fond avand acelasi ADN uman. Chiar economisitul reprezinta o infractiune in aceasta ordine corpocratica. Sonmi-451, o astfel de fabricanta, este ajutata sa fuga din unitatea in care servea si este folosita in scopuri revolutionare, pentru rasturnarea acestei ordini. In timpul "elevarii" sale de la statutul de fabricanta la cel de pur sange, Sonmi-451 urmareste cu deosebita placere un film numit Cumplitele incercari ale lui Timothy Cavendish. Cuvinte-cheie: propaganda, corporatii, consumerism, sclavagism, viziune, distopie, revolutie.
Post-apocalipsa, pamantul e stapanit de triburi si clanuri, societatea s-a intors in mod ciudat la ceea ce era in timpurile de inceput. Parca blestemati sa urmam aceeasi istorie ciclica, acesti oameni lupta pentru supravietuire. Confruntarile pentru resurse sau pentru teritoriu sunt extrem de sangeroase. O civilizatie mult mai avansata tehnic, dar care constituie ramasitele omenirii consumeriste ce a sfarsit prin a se autodistruge, viziteaza din cand in cand comunitatile "primitive". Imixtiunea se face prin reprezentanta Meronym, o urmasa a lui Sonmi-451. Disperati sa nu repete aceleasi greseli, oamenii traiesc intr-o lume magica, mitologica, ei stiind ca stramosii lor au confundat evolutia cu progresul tehnologic si ca asta le-a grabit sfarsitul. Este de ajuns sa o luam de la inceput ca sa nu mai repetam aceleasi greseli? Are omenirea capacitatea sa se salveze? Cuvinte-cheie: violenta, spiritualitate, supravietuire.
Va puteti da seama ce a facut David Mitchell. A scris un roman compus din 6 povestiri separate, care comunica intre ele prin intermediul unui personaj, ce reapare sub forme diferite in fiecare dintre ele. Fiecare din cele 6 povestiri se intrerupe brusc, si este urmata de inceputul celei de-a doua, apoi a celei de-a treia si tot asa, pana cand, odata cu sfarsitul celei de-a sasea ele se continua, in ordine inversa. A saptea povestire este practic continuarea celei de-a sasea, a opta, continuarea celei de-a cincea s.a.m.d. Interesant joc si exercitiu literar, practicat si de personajul Frobisher atunci cand compune sextetul Atlasul norilor, si care se si mira ca scrie asa o capodopera la varsta sa. El se mira si este totodata convins ca nu va mai reusi niciodata sa scrie ceva macar la fel de bun, si ca joaca sa cu inceputul si sfarsitul poate sa fie o gaselnita geniala sau una stupida. Robert Frobisher este corespondentul lui David Mitchell, care pare sa fi scris marea sa capodopera la doar 40 de ani.
Este capabil sa revina cu ceva macar la fel de bun? Sau asistam la un scriitor genial aflat acum in forma maxima? Aceasta este intrebarea cu care raman dupa lectura acestui roman. Trebuie sa marturisesc ca citind aceasta carte am fost geloasa. Sunt geloasa pe un om care scrie atat de mult si de bine, care insira cuvinte pe foaie si par ca toate isi au locul acolo (fraze cu 3-4 epitete, urmate de o comparatie, care nu par incarcate, o oralitate nemaipomenita, cel mai savuros umor care m-a facut sa rad in hohote), care pare ca scrie fara a edita. Asa de frumoasa, complexa si stralucita este cartea sa, pe care o pretuiesc mult. Felicit totodata editura, pentru ca a ales aceasta carte si ne putem bucura de ea la doar 4 ani de la aparitia ei in original. Un decalaj rezonabil pentru Romania. Si il apreciez enorm pe traducatorul manuscrisului, Mihnea Gafita, pentru ca a facut o munca senzationala.
*David Mitchell, Atlasul norilor, Ed. Humanitas, 2008, traducere din limba engleza de Mihnea Gafita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu