Vineri, sambata si duminica, aproape trei zile de Sighisoara si de festival. Mai mult decat suficient as spune, caci am calculat ca te poti delecta din atmosfera medievala si doar cu o noapte de cazare acolo. Ajunsi vineri dupa un drum de 5 ore Bucuresti-Sighisoara cu Intercity. In tren, plin de lume, desi multi au coborat la Brasov, deci nu au mers pana la Sighisoara cum credeam. De la Brasov incolo am reusit sa ne conectam si noi la curent electric, si sa vedem pe laptop Fear and loathing in Las Vegas, pe care il recomand calduros.
Pe la Rupea s-a zarit un cerb urias pe dealurile cam golase. Din cauza defrisarilor agresive pamantul e valurit, ceea ce sigur ca da nastere unui peisaj sublim, dar ma gandesc ce se intampla cand ploua abudent si sublimul se transforma in viitura. Inspre Sighisoara, mai sunt alte sate de vazut. Unul dintre ele pe care l-am pus pe harta pentru toamna aceasta este Archita. Dati un Google si veti obtine detalii interesante. Are propria cetate fortificata, cateva biserici vechi din lemn, etc. Este de-a dreptul spectaculos. Aproape ca te intorci la propriu inapoi in timp. Si spre deosebire de Sighisoara aici pot sta doi oameni si manca trei mese pe zi, cu doar 50 de euro.
Ajunsi in Sighisoara, mai intai am facut jumate din oras, partea cu case, pe jos, cu tot cu valiza dupa noi. Nu aveam cazare-totul se rezerva incepand cu luna februarie-si nici resurse financiare care sa ne permita sa dam !ATENTIE! 3 milioane de lei pe noapte intr-o pensiune. Caci, nu-i asa, si ei trebuie sa traiasca. Alarmati de avantul pe care si l-au luat preturile in tot orasul, ne-am ascuns in casa unui nene, unde am platit 2 milioane ca sa dormim 2 nopti si sa facem cate 2 dusuri de om, ati ghicit. Or fi ei in Ardeal, dar ospitalitatea aparenta si caldura un pic cam exersat-fortata, ne-au lasat neplacut impresionati. In ultima zi, cand ne-am intors la gazda sa luam bagajul si sa plecam le mai gasim si scoase la usa-ne evacuasera practic, fara dreptul la o ultima vizita in camera in caz ca poate-nesimtitii de noi-, vroiam sa ne schimbam de haine sau mai aveam cate ceva de asezat in valiza.
Pentru ca tot m-am enervat suficient, sa continui cu partea negativa a calatoriei. La restaurantele de sub cetate, unde mananca tot turistul, servirea e de tot rasul. Esti lasat sa astepti 40 de minute pana ti se ia comanda, inca 30 pana ti se aduc bauturile si apoi o ora pana vine mancarea. Care mancare este cam putina, nu foarte buna dar in schimb foarte scumpa. Ca sa fie menul complet, daca vroiai sa vizitezi toaleta localului erau admonestat si tapat de 5.000 de lei, fie ca erai sau nu client, si facusei sau nu consumatie acolo. Frumos! Elegant! Culmea preturilor a fost in Cetate, la barul unei pensiuni care servea bere cu 100.000 si 130.000 lei. Ospatarul de o impertinenta rara te urmarea cu privirea si te grabea sa termini de servit venind des la masa si intreband mereu:"Totul in regula aici?" Mis-masurile la nota de plata erau la ordinea zilei, ori iti treceau un sos pe care a uitat sa ti-l aduca-clasic, ori nu-ti dadeau deloc nota de plata, si totul era din memorie. Nu am protestat si rau am facut.
Intrarea in cetate a fost 50.000 lei anul asta. Lume tot mai putina de la an la an, atmosfera tot mai proasta. Hippies are dead. Caci tot ce am zarit au fost niste rockeri care probabil s-au carat rapid spre Tg. Mures, unde tot se mai poate face o coma alcoolica misto, nu ca aici. Si cativa adolescenti veniti in pelerinaj la legenda Sighisoarei. Nici comerciantii nu s-au inghesuit, asa ca nu am reusit sa achizitionez decat 2 perechi de cercei de argint de la un tanar vanzator timisorean, si asta in chiar prima zi cand am ajuns acolo. Cei care erau au scumpit preturile de la o zi la alta. Si eu care eram educata in spiritul targuirii, nu am avut ce discount sa obtin. Erau decisi ca in loc sa ieftineasca si sa scape de marfa, sa se intoarca cu ea acasa.
Trecand acum la partea plina a paharului, desi sunt doar atatea lucruri pe care le poti vedea in Sighisoara, marea atractie pentru noi a fost sa mergem tot orasul pe jos, sa le vedem casele si strazile, si implicit oamenii. Norocul nostru a fost ca ne-am strans doua cupluri si am reusit sa dam cateva beri gata, si sa dansam si sa ne simtit bine, intr-un pod, la Jo Pub. Tot bine a fost si in podul Casei Cositorarului, proaspat inaugurat, cam rau decorat, impopotonat cu tot ce s-a gasit, mai urat ca spatiul de jos, dar pe care am tinut mortis sa il vad. Cam atat a fost bine. Nu va recomand sa gustati din cocktailurile lor, sunt orice altceva numai cocktailuri nu. Eu am cerut un Bloody Mary. Am primit cam o cescuta de suc de rosii cu ceva tarie in ea, de la care mi-a venit sa plang dupa primele doua guri, si era intr-un pahar ca de brifcor, ceva monstruos, avea si picior dar nu era tocmai de vin, nici tocmai de sampanie nici nimic. Feriti-va de tigarile King Edward pe care le comercializeaza cu 100.000 bucata. Ei le numesc trabuc. Poate de aici si confuzia de pret.
Perspective si predictii. Sunt convinsa ca nu voi mai merge curand la Sighisoara. In zona poate ca da, dar fix acolo, nu. Din cauza preturilor care sunt chiar mai mari decat in multe locuri de prin Bucuresti, sunt convinsa ca tot mai multa lume va ocoli festivalul. Vom vedea atunci daca a meritat goana dupa bani a autoritatilor si a oamenilor de acolo.
Drumul la intoarcere a fost, cum altfel, cireasa de pe tort. Am stat fata in fata cu niste concitadini, care veneau de la Cluj unde fusesera in concediu la parintii lui. EL: complet alcoolic. Avea o sticla de 5 litri de vin rosu din care pana la Sighisoara bause jumate. La Brasov s-a dat jos si a luat o sticla de Stalinskaia din care bea ca apa vie. Si spre Bucuresti atacase o bere la doza. In tot acest timp, plimba dupa el un copil obez, pe care l-au burdusit tot drumul cu sucuri, chipsuri, sticksuri si tot ce fosneste si nu e bun, vorba cuiva. Copilul nu avea bilet propriu, ca doar e mai misto sa faci evaziune mica, si sa pretinzi ca el nu trebuie sa plateasca, asa ca ei erau practic 3 oameni pe 2 locuri. Pana si animalele au bilet, vorba altcuiva. Betivul o mai lua sa o plimbe prin vagoane si se intorcea cu ea cu moveu la ochi, probabil ori din cauza ca el beat fiind nu reusea sa o tina de mana, si copilul cadea singur pe jos, ori pentru ca incerca sa o puna la locul ei, si nu-i iesea o lovitura blanda.
La un moment dat am ramas singura fata in fata cu el si cu plodul, moment in care el a incercat sa ma agate, folosind copilul. Exista ceva mai scarbos decat :"andreiuta n-ai intrebat-o si tu pe dra cum o cheama"? EA-genul de femeie ascultatoare. Nu i-a facut nicio observatie. Nici lui nici ficasii, care de buna crestere incepuse sa se urce in picioare pe masuta despartitoare si sa sara in sus. Dar cel mai de angajament a fost cand ficasa s-a pisat pe noi de sus, de pe masuta, improscandu-ne cu generozitate cu un jet puternic-dehhhh, tot sucul ala unde sa se duca si el. Eu am intrat in soc, imi tremura si creierul in cutia craniana. EA radea si astepta ca ficasa sa termine de urinat pe noi. Am indraznit sa ii spun pe o voce scazuta ca ar trebui sa ii cumpere bilet propriu, astfel poate nu ar mai sta in picioare pe masa. Moment in care ea, eroare fatala!, vorbindu-mi la apertu, a vrut sa ma insulte spunandu-mi ca "si tu ai fost educata la fel". Odata ca ascoierea cu ficasa presupunea ca si eu sunt obraznica, adica si ficasa este obraznica. A doua oara, mi-a oferit argumentul castigator. I-am replicat ca diferenta intre noi doua ea a facut-o indraznind sa mi se adreseze la apertu. Eu nepermintandu-mi asta niciodata. Sigur ca blandetea reactiei mele a fost o greseala. Mai eficient ar fi fost sa recurg la injuraturi si calomnii probabil. Oricum cuvantul "scuze" nu a aparut in conversatie. Asta a fost sfarsitul unei calatorii de cacao. Unii au facut ceva pe noi.
Pe la Rupea s-a zarit un cerb urias pe dealurile cam golase. Din cauza defrisarilor agresive pamantul e valurit, ceea ce sigur ca da nastere unui peisaj sublim, dar ma gandesc ce se intampla cand ploua abudent si sublimul se transforma in viitura. Inspre Sighisoara, mai sunt alte sate de vazut. Unul dintre ele pe care l-am pus pe harta pentru toamna aceasta este Archita. Dati un Google si veti obtine detalii interesante. Are propria cetate fortificata, cateva biserici vechi din lemn, etc. Este de-a dreptul spectaculos. Aproape ca te intorci la propriu inapoi in timp. Si spre deosebire de Sighisoara aici pot sta doi oameni si manca trei mese pe zi, cu doar 50 de euro.
Ajunsi in Sighisoara, mai intai am facut jumate din oras, partea cu case, pe jos, cu tot cu valiza dupa noi. Nu aveam cazare-totul se rezerva incepand cu luna februarie-si nici resurse financiare care sa ne permita sa dam !ATENTIE! 3 milioane de lei pe noapte intr-o pensiune. Caci, nu-i asa, si ei trebuie sa traiasca. Alarmati de avantul pe care si l-au luat preturile in tot orasul, ne-am ascuns in casa unui nene, unde am platit 2 milioane ca sa dormim 2 nopti si sa facem cate 2 dusuri de om, ati ghicit. Or fi ei in Ardeal, dar ospitalitatea aparenta si caldura un pic cam exersat-fortata, ne-au lasat neplacut impresionati. In ultima zi, cand ne-am intors la gazda sa luam bagajul si sa plecam le mai gasim si scoase la usa-ne evacuasera practic, fara dreptul la o ultima vizita in camera in caz ca poate-nesimtitii de noi-, vroiam sa ne schimbam de haine sau mai aveam cate ceva de asezat in valiza.
Pentru ca tot m-am enervat suficient, sa continui cu partea negativa a calatoriei. La restaurantele de sub cetate, unde mananca tot turistul, servirea e de tot rasul. Esti lasat sa astepti 40 de minute pana ti se ia comanda, inca 30 pana ti se aduc bauturile si apoi o ora pana vine mancarea. Care mancare este cam putina, nu foarte buna dar in schimb foarte scumpa. Ca sa fie menul complet, daca vroiai sa vizitezi toaleta localului erau admonestat si tapat de 5.000 de lei, fie ca erai sau nu client, si facusei sau nu consumatie acolo. Frumos! Elegant! Culmea preturilor a fost in Cetate, la barul unei pensiuni care servea bere cu 100.000 si 130.000 lei. Ospatarul de o impertinenta rara te urmarea cu privirea si te grabea sa termini de servit venind des la masa si intreband mereu:"Totul in regula aici?" Mis-masurile la nota de plata erau la ordinea zilei, ori iti treceau un sos pe care a uitat sa ti-l aduca-clasic, ori nu-ti dadeau deloc nota de plata, si totul era din memorie. Nu am protestat si rau am facut.
Intrarea in cetate a fost 50.000 lei anul asta. Lume tot mai putina de la an la an, atmosfera tot mai proasta. Hippies are dead. Caci tot ce am zarit au fost niste rockeri care probabil s-au carat rapid spre Tg. Mures, unde tot se mai poate face o coma alcoolica misto, nu ca aici. Si cativa adolescenti veniti in pelerinaj la legenda Sighisoarei. Nici comerciantii nu s-au inghesuit, asa ca nu am reusit sa achizitionez decat 2 perechi de cercei de argint de la un tanar vanzator timisorean, si asta in chiar prima zi cand am ajuns acolo. Cei care erau au scumpit preturile de la o zi la alta. Si eu care eram educata in spiritul targuirii, nu am avut ce discount sa obtin. Erau decisi ca in loc sa ieftineasca si sa scape de marfa, sa se intoarca cu ea acasa.
Trecand acum la partea plina a paharului, desi sunt doar atatea lucruri pe care le poti vedea in Sighisoara, marea atractie pentru noi a fost sa mergem tot orasul pe jos, sa le vedem casele si strazile, si implicit oamenii. Norocul nostru a fost ca ne-am strans doua cupluri si am reusit sa dam cateva beri gata, si sa dansam si sa ne simtit bine, intr-un pod, la Jo Pub. Tot bine a fost si in podul Casei Cositorarului, proaspat inaugurat, cam rau decorat, impopotonat cu tot ce s-a gasit, mai urat ca spatiul de jos, dar pe care am tinut mortis sa il vad. Cam atat a fost bine. Nu va recomand sa gustati din cocktailurile lor, sunt orice altceva numai cocktailuri nu. Eu am cerut un Bloody Mary. Am primit cam o cescuta de suc de rosii cu ceva tarie in ea, de la care mi-a venit sa plang dupa primele doua guri, si era intr-un pahar ca de brifcor, ceva monstruos, avea si picior dar nu era tocmai de vin, nici tocmai de sampanie nici nimic. Feriti-va de tigarile King Edward pe care le comercializeaza cu 100.000 bucata. Ei le numesc trabuc. Poate de aici si confuzia de pret.
Perspective si predictii. Sunt convinsa ca nu voi mai merge curand la Sighisoara. In zona poate ca da, dar fix acolo, nu. Din cauza preturilor care sunt chiar mai mari decat in multe locuri de prin Bucuresti, sunt convinsa ca tot mai multa lume va ocoli festivalul. Vom vedea atunci daca a meritat goana dupa bani a autoritatilor si a oamenilor de acolo.
Drumul la intoarcere a fost, cum altfel, cireasa de pe tort. Am stat fata in fata cu niste concitadini, care veneau de la Cluj unde fusesera in concediu la parintii lui. EL: complet alcoolic. Avea o sticla de 5 litri de vin rosu din care pana la Sighisoara bause jumate. La Brasov s-a dat jos si a luat o sticla de Stalinskaia din care bea ca apa vie. Si spre Bucuresti atacase o bere la doza. In tot acest timp, plimba dupa el un copil obez, pe care l-au burdusit tot drumul cu sucuri, chipsuri, sticksuri si tot ce fosneste si nu e bun, vorba cuiva. Copilul nu avea bilet propriu, ca doar e mai misto sa faci evaziune mica, si sa pretinzi ca el nu trebuie sa plateasca, asa ca ei erau practic 3 oameni pe 2 locuri. Pana si animalele au bilet, vorba altcuiva. Betivul o mai lua sa o plimbe prin vagoane si se intorcea cu ea cu moveu la ochi, probabil ori din cauza ca el beat fiind nu reusea sa o tina de mana, si copilul cadea singur pe jos, ori pentru ca incerca sa o puna la locul ei, si nu-i iesea o lovitura blanda.
La un moment dat am ramas singura fata in fata cu el si cu plodul, moment in care el a incercat sa ma agate, folosind copilul. Exista ceva mai scarbos decat :"andreiuta n-ai intrebat-o si tu pe dra cum o cheama"? EA-genul de femeie ascultatoare. Nu i-a facut nicio observatie. Nici lui nici ficasii, care de buna crestere incepuse sa se urce in picioare pe masuta despartitoare si sa sara in sus. Dar cel mai de angajament a fost cand ficasa s-a pisat pe noi de sus, de pe masuta, improscandu-ne cu generozitate cu un jet puternic-dehhhh, tot sucul ala unde sa se duca si el. Eu am intrat in soc, imi tremura si creierul in cutia craniana. EA radea si astepta ca ficasa sa termine de urinat pe noi. Am indraznit sa ii spun pe o voce scazuta ca ar trebui sa ii cumpere bilet propriu, astfel poate nu ar mai sta in picioare pe masa. Moment in care ea, eroare fatala!, vorbindu-mi la apertu, a vrut sa ma insulte spunandu-mi ca "si tu ai fost educata la fel". Odata ca ascoierea cu ficasa presupunea ca si eu sunt obraznica, adica si ficasa este obraznica. A doua oara, mi-a oferit argumentul castigator. I-am replicat ca diferenta intre noi doua ea a facut-o indraznind sa mi se adreseze la apertu. Eu nepermintandu-mi asta niciodata. Sigur ca blandetea reactiei mele a fost o greseala. Mai eficient ar fi fost sa recurg la injuraturi si calomnii probabil. Oricum cuvantul "scuze" nu a aparut in conversatie. Asta a fost sfarsitul unei calatorii de cacao. Unii au facut ceva pe noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu