marți, 8 iulie 2008

Baietii din amintirile mele. Poveste amuzanta in trei acte

Scoala generala, clasele I-IV. Desi stateam in banca intai, si eram mica, neagra, slaba, cu ochelari si aparat dentar, eram pasiunea baietilor din clasa mea. Ma escortau cate 5-6 spre casa (oricum stateau cam in acelasi cartier), imi aruncau ocheade si imi plasau biletele in usa. Pe mine ma speriau toate astea si i-am plictisit curand. Atentia lor s-a mutat pe Cristina Antochi, o blonda cu parul lung pana la fund, impletit in doua codite, ochi albastri si scris frumos. Lua cele mai mare note la caligrafie si invatatoarea m-a pedepsit pentru scrisul meu urat mutandu-ma in banca cu ea si punandu-ma sa o copiez pe Cristina.

Primul sarut, in spatele scolii. Impus fortat ca pedeapsa la un joc din timpul recreatiei. Baiatul: Radu Enache. Fetele spuneau ca avea un frate superb mult mai mare, pictor, dar pe care nu-l vazusem niciodata. El insusi avea un talent mare la desen. Mai avea si o gura foarte mare si tocmai mancase o napolitana Sultana si era murdar de ciocolata pe la gura. Pe scurt, il uram si nu mi-a placut ca m-a mozolit. Mai tarziu, in clasele V-VIII ma certam adesea cu el, iar inainte de sfarsitul clasei a 8-a, si de banchet implicit, ne-am batut. Eu i-am carat niste pumni in spate. El mi-a tras cu o matura peste picioare. Desi nu ma duruse, cat ca ma jicnise, am jucat rolul victimei si l-am incriminat. L-am mai vazut in timpul facultatii. Avea o barba foarte deasa, purta blugi si geaca de piele. Avea o prietena blonda, ca o zana din basme si pareau tare fericiti. Radu canta intr-o trupa rock, impreuna cu alti fosti colegi de-ai nostri de generala.

Mai tarziu am vazut un film frantuzesc, cu doi indragostiti. Pe baiat il chema Marius si ea il tot striga pe nume din 5 in 5 minute (pronuntia frantuzeasca). Asa m-am hotarat ca vreau ca prietenul meu sa se numeasca Marius. Aveam unul chiar in clasa. Se numea Bucur Marius Georgel. Noi radeam de prenumele lui diminutivat. Facea Karate. Imi placea. La un sfarsit de trimestru, la banchet, i-am cazut la tragerea la sorti pentru traditionala tombola cu cadouri. Mi-a luat un maimutoi care se prindea cu o ventuza. Eu nu am reactionat adecvat si mi-a spus sa mi-l agat pe capacul de la WC daca nu imi place. N-am zis nimic, dar mi-a parut rau. Mai incolo m-a invitat la dans pe November rain de la Guns'n'Roses. Spre sfarsitul piesei e o pauza muzicala, dupa care mai sunt vreo 2 minute din melodie. Eu nu stiam asa ca la momentul pauzei i-am multumit si m-am carat. El a ramas pe ring spunand:"Dar mai era..." Eu am intrebat:"Ce mai era? Din melodie?"Iar mi-a parut rau. Mai intimi am fost cand ne-am comparat noitele de la lipsa de calciu pe scari, intr-o recreatie din care ne intorceam tarziu, dupa ce sunase. El avea mai multe noite decat mine si i-am tinut un discurs despre riscurile lipsei de calciu:) Cu toate astea, la banchetul dintr-a 8-a am dansat un dans cu el. Iar mai tarziu, in liceu, cand eram colegi de palier (el era la alt profil), mi-a spus ceva foarte dragut. Era o zi dintr-a 11-a, cand eram de serviciu, si in timp ce eu framantam buretele in chiuveta, Marius care vorbea cu colegii lui s-a oprit si a spus:"Esti foarte frumoasa azi." Eu nu am avut nicio reactie pentru ca nu credeam ca vorbea cu mine. Apoi am dat-o pe gluma. El avea deja de cativa ani o prietena blonda ca o zana din basme.

Dezamagita de esecurile intalnite in clasa mea, mi-am indreptat atentia spre clasa a-8-a C. Acolo am gasit pe unul simpatic si atat. Pe unii dintre colegii lui ii bateam pentru ca incercau sa imi puna mana pe fund. El nu parea sa aiba ceva in cap. Deja la momentul asta imi doream sa incerce sa ma agate. Eram ultima din scoala care nu avusese pana la 14 ani niciun prieten, niciun sarut adevarat etc. Il chema Ionut cred. Nu imi placea nici numele lui. Imi placea ca era dragut. Ne vedeam la toneta scolii cand cumparam covrigi:) Ziceam doar "salut-salut" si plecam. Nu am vorbit niciodata mai mult de atat. Dar sunt convinsa ca n-ar fi mers niciodata. Nu l-am mai vazut deloc de atunci.

In vacanta de vara ce a urmat examenului de admitere la liceu, dupa ce intrasem la aceeasi scoala cu sora mea, am pus-o sa imi faca o lista cu cei mai draguti baieti mai mari cu an, maxim doi decat mine. Eram absolut hotarata sa marchez. Ea s-a conformat (era o lista scurta, de vreo 4 baieti) si eu mi-am urmat planul. Dar asta e o alta poveste.

Niciun comentariu:

 

Blog Counter