luni, 10 noiembrie 2008

Fuga spre Iasi

Am reusit intr-un foarte scurt weekend sa ajung la Iasi, sa ma simt bine si sa ma si intorc de la Iasi. M-am bucurat nespus sa mai pot citi pe tren ceva, sa vad si niste filme, a fost extraodinar de bine, in ciuda aglomerarii si a disconfortului asociat calatoriilor lungi. Cu masina ratezi lectura dar castigi la alt capitol. Al peisajelor si aerului curat. Eu daca as calatori cu masina as ajunge greu. M-as opri peste tot, sa admir peisajul. De mica ma fascineaza acele drumuri brazdate peste campiile intinse, drumuri de caruta. Planuiesc sa le fac cu piciorul pe cele mai frumoase dintre ele. Cu siguranta ca unele trec prin mici cranguri de copaci, altele duc spre fantani izolate sau troite asezate cu grija la intretaiere de drumuri, si evident ca absolut toate te conduc spre satele oamenilor care le parcurg cu rabdare in fiecare zi.

Drumul in sine ma fascineaza, conceptul de drum, de calatorie, in felul cum se facea cand inca nu traiam in secolul blestemat la vitezei. Cum era sa mergi cu trasura din Iasi in Bucuresti, ore si zile intregi, cu opriri in hanuri. Cu colb si dantele, insomnii si dureri de oase, mancare rece la pachet, o gaina fripta, o bucata de branza. Muzica nu era, laptop nu era, divertismentul consta in admirarea peisagiului, lectura unei carti pentru cei care stiau a citi si conversatiile lungi desigur.

La Iasi, in zi de Sarbatoare mare, de Sf. Mihail si Gavriil, altadata mergeam in centru la concert. Este ziua Radio Hit pe care il ascultam in adolescenta. Era foarte cool si aveau muzica buna, crainici fermecatori si chiar si dezbateri culturale la care sunai si castigai carti. Apoi concertele in aer liber erau minunate. Urlam si dansam, ne incalzeam in multime, mergeam cu gasca numeroasa. Anul asta, am mers sa cumpar flori pentru gazda dintotdeauna a prietenilor de-o viata numiti Mitzi si dl. Mihai, am crezut ca vad o masina misterioasa care parca statea la panda in intersectie, pe trotuarul de la farmacie, si nu stiu daca am gresit ca nu m-am salutat cu proprietarii ei, am petrecut o dupa-amiaza minunata in gradina botanica si am luat pranzul la Bolta Rece cu familia, in locurile unde a copilarit tatal meu, unde a lucrat bunica mea pe care eu nu am intalnit-o dar pe care simt ca o cunosc si ea ma cunoaste la randul ei, si apoi am plecat din Iasiul iubirilor mele vesnice, al caminului si al copilariei, al boemei si al candorii. Till next time, Iasi je t'aime tendre si attendres-moi!

2 comentarii:

Dana-Alexandra Popa spunea...

De ce ai plecat din Iasi? - intrebare cu multe nuante si cu posibilitate de eschiva. :) Chiar sunt curioasa.

maccumac spunea...

raspuns: din curiozitate si din dorinta de a incerca ceva nou

 

Blog Counter