Astazi am pornit intr-un tur al inmatricularii de performanta, la cele doua mastere pe care le urmez in paralel. Prima oprire, Facultatea de Filosofie, in Grozavesti. Dupa 8 statii de metrou, timp in care apuc sa parcurg aproximativ 5-6 pagini de Cartarescu, asta daca prind loc de stat jos din prima, ies la suprafata in campusul lataret. Traversez rapid si ajung pe pod Grozavesti unde surpriza! ma uit la niste mesteri care baga betoane in albia Dambovitei. Sigur ca lucrarile sunt demarate cam de asta-vara dar impactul vizual e la fel de puternic ori de cate ori treci pe acolo. Dambovita rupta in doua, de o parte curgatoare si valurind, de cealalta, calma si statuta, gratie unui dig mic, care sa permita lucrarile la amenajarea unui pasaj subteran.
Imi continui fuga spre secretariat, inima colcaind de viata a oricarei institutii. Acolo, din fericire, gasesc ordine si disciplina! Astfel ca pot sa semnez formularul de inmatriculare; repede-repejor primesc si o viza noua in carnetul de studenta si ies grabita spre cea de-a doua destinatie. Iau 601-nule, pana la Piata Kogalniceanu. In statie, ma holbez insistent la o dra superba, dar care in mod sigur nu e constienta de frumusetea ei izbitoare. Tipa seamana cu actrita principala din Meet Joe Black, doar ca e si mai frumoasa. Ochi verzi-cenusii, par saten deschis, din pacate stricat cu niste suvite blonde nasoale, linia maxilarelor pronuntata, buze perfect desenate, carnoase si senzuale, conformatie mignona, poarta 36-37 la picior etc. Duce in maini niste sacose pline cu hartie de impachetat cadouri si alte nimicuri. Ma cuprinde o framantare launtrica, in asteptarea autobuzului, pentru ca sunt torturata de ideea de a-i face un biletel, pe care sa ii scriu: esti superba.
Admiratia mea, strict estetica, fara alte conotatii, se amplifica in autobuz. Dra se aseaza in spatele meu, eu stand pe scaun. Imi scot cartea si incep sa citesc. Ma bate gandul sa intorc repede la coperta si sa ii scriu mare cu pixul: hei tu, cea din spatele meu etc. etc. Noroc ca ma opresc la timp din proiectare, pentru ca ajung in statia mea.
Alerg spre cladirea de langa sala Izvor a Teatrului Bulandra si urc urc urc, cladirea are si mezanin, pana la etajul 2. Intru pe o usa translucida, de culoare turcoaz si caut camera 14. Observ pe jos un linoleum cu un model asemanator cu al blogului meu. Ma gandesc ca n-ar fi rau sa trag niste poze cu el. In camera 14 semnez iar hartia cu pricina, primesc viza nr 2 si plec din nou spre casa.
Ma urc intr-un 69, pe al carui traseu primim nu unul, ci doua controale. Incep sa imi amintesc de ce ma grabesc sa parasesc Bucurestiul, cu toate ca toamna el pare mai frumos. Langa trotuar, alti mesteri lucreaza la niste tevi de gaz, incurcand definitiv traficul. Soferul din troleu ii claxoneaza, si unul dintre mesteri raspunde, intorcand furtunul din care curgea apa cu presiune catre geamul pe care priveam. Jetul se izbeste puternic de sticla si Bucurestiul e acum o zoaie maroniu-verzuie care se prelinge lent pe langa troleibuzul grabit.
Cobor in statia mea, trec peste trotuarele acoperite de rahati de caine, intru in casa, unde gasesc un gandac cu burta in sus, pe parchetul sufrageriei-dormitor a garsonierei in care stau cu chirie. Avantajele traiului la parter. Bine macar ca am castigat inmatricularea.
Imi continui fuga spre secretariat, inima colcaind de viata a oricarei institutii. Acolo, din fericire, gasesc ordine si disciplina! Astfel ca pot sa semnez formularul de inmatriculare; repede-repejor primesc si o viza noua in carnetul de studenta si ies grabita spre cea de-a doua destinatie. Iau 601-nule, pana la Piata Kogalniceanu. In statie, ma holbez insistent la o dra superba, dar care in mod sigur nu e constienta de frumusetea ei izbitoare. Tipa seamana cu actrita principala din Meet Joe Black, doar ca e si mai frumoasa. Ochi verzi-cenusii, par saten deschis, din pacate stricat cu niste suvite blonde nasoale, linia maxilarelor pronuntata, buze perfect desenate, carnoase si senzuale, conformatie mignona, poarta 36-37 la picior etc. Duce in maini niste sacose pline cu hartie de impachetat cadouri si alte nimicuri. Ma cuprinde o framantare launtrica, in asteptarea autobuzului, pentru ca sunt torturata de ideea de a-i face un biletel, pe care sa ii scriu: esti superba.
Admiratia mea, strict estetica, fara alte conotatii, se amplifica in autobuz. Dra se aseaza in spatele meu, eu stand pe scaun. Imi scot cartea si incep sa citesc. Ma bate gandul sa intorc repede la coperta si sa ii scriu mare cu pixul: hei tu, cea din spatele meu etc. etc. Noroc ca ma opresc la timp din proiectare, pentru ca ajung in statia mea.
Alerg spre cladirea de langa sala Izvor a Teatrului Bulandra si urc urc urc, cladirea are si mezanin, pana la etajul 2. Intru pe o usa translucida, de culoare turcoaz si caut camera 14. Observ pe jos un linoleum cu un model asemanator cu al blogului meu. Ma gandesc ca n-ar fi rau sa trag niste poze cu el. In camera 14 semnez iar hartia cu pricina, primesc viza nr 2 si plec din nou spre casa.
Ma urc intr-un 69, pe al carui traseu primim nu unul, ci doua controale. Incep sa imi amintesc de ce ma grabesc sa parasesc Bucurestiul, cu toate ca toamna el pare mai frumos. Langa trotuar, alti mesteri lucreaza la niste tevi de gaz, incurcand definitiv traficul. Soferul din troleu ii claxoneaza, si unul dintre mesteri raspunde, intorcand furtunul din care curgea apa cu presiune catre geamul pe care priveam. Jetul se izbeste puternic de sticla si Bucurestiul e acum o zoaie maroniu-verzuie care se prelinge lent pe langa troleibuzul grabit.
Cobor in statia mea, trec peste trotuarele acoperite de rahati de caine, intru in casa, unde gasesc un gandac cu burta in sus, pe parchetul sufrageriei-dormitor a garsonierei in care stau cu chirie. Avantajele traiului la parter. Bine macar ca am castigat inmatricularea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu