Dupa un timp

maccumac se facu mare si veni vremea sa plece in lume. Si s-a mutat la casa lui.

Haideti ca e de bine. Ceva mai specializat domeniul, dar o tinem tot in recenzii si creativitati gustoase. Va invit la mine-acasa pe maccumac.ro

Talciocul merge mai departe

Acum la editia a 4-a. Bucuroasa sa va invit. Voi participa cu putinele lucruri care imi sunt de prisos. Atmosfera e haioasa si placuta. Ambianta cum nu se poate mai frumoasa. La Verde Cafe. Va asteptam cu mic cu mare.

Danger signs on Revolutionary Road

Revolutionary Road* este numele unei sosele care duce in suburbii. Este drumul pe care il fac zilnic oamenii de succes cu case in suburbii si job-uri bine platite in orase. A avea succes, a fi un om de succes, a duce o viata de succes, cateva probleme care se conjugau in America anilor '50-'60 dupa reguli sociale stricte: trebuia sa ai un job, o casa in suburbii, o sotie "de prima mana" care sa guverneze casa si copiii cat timp tu erai la munca, activitati sociale specifice cuplurilor casatorite etc. Sotul conta prin prisma rolului de "provider", slabe figuri paterne, mai mult absenti din viata copiilor lor, si lasand toata povara deciziilor familiale pe umerii sotiilor."Costumati pentru un trai de succes" (suited for successful living), barbatii sunt mase de navestisti mergand spre centrele oraselor mari si zgomotoase, la lucru. De regula, ei au o viata paralela la centru, unde intretin o amanta si socializeaza intens. Asadar o minunata dedublare, rezultand cu schizofrenie si nervi. Pare un scenariu absurd dar era reteta prescrisa social de a avea o viata ca la carte. Pare desprins dintr-o carte dar era real.

Conformism social la rang de arta. Trebuia sa fii in rand cu lumea. De bun gust insemna case care aratau la fel, rochii care aratau la fel, petreceri care aratau la fel si conversatii care sunau de fiecare data la fel. A fi diferit, a te remarca in multime era cosmarul de care se fereau toti. Not to stand out este pentru acea perioada norma . A te amesteca in visul american, a te dilua in creuzet aceasta este reteta succesului. Toata aceasta uniformitate mie imi face rau. Pe de o parte inteleg disperarea primelor generatii de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, marcate de experienta reconstructiei Americii ca lider mondial, obsedate de visul american si de filosofia de viata a unor self made men. Pe de alta parte insa, problemele infloreau. Noroc ca psihologia cucereste America, promitand sa o salveze. Sigur, oferindu-ti diagnostice puse gresit si tratamente pe masura. Femei insingurate, devenite alcoolice sau dependente de calmante. Barbati care nu isi mai gasesc locul, confruntati cu dilema de a continua intr-un job care ii face nefericiti dar care le pune mancarea pe masa ori cu decizia de a-si descoperi adevarata vocatie si a-si urma drumul catre fericire si autoimplinire. Fiecare Revolutionary Road din America era de fapt presarat cu semne de atentionare vis-a-vis de pericolele la care se expuneau acesti oameni, ducand aceste vieti. Insa aproape toti le-au ignorat. Pana la revolutia anilor '60, cand totul s-a prabusit. Iar ce a urmat dupa a fost complet diferit.

Despre cum a esuat visul american de dupa al Doilea Razboi Mondial, despre istorii individuale pline de pasiune si sagetate de drame a scris Richard Yates in miezul acelor ani. Nu lipsesc nici flash-back-urile nostalgice, in perioada primilor ani de cuplu a familiei Wheeler (personajul central al cartii), pe vremea cand totul parea posibil. Chiar si ca o femeie de prima mana ca April sa se indragosteasca sincer de Frank. Cand au luat-o lucrurile razna? Cum de s-a intamplat asa ceva? Regretele sunt futile desigur pentru ca ele nu mai pot repara nimic. Si este lipsit de sens sa privesti inapoi, atat timp cat nimeni nu a gasit o modalitate de a se intoarce acolo si de a schimba traiectoria unui destin. Pare curios ca un autor atat de putin recunoscut la vremea lui a scris ceva atat de curajos, dar este de remarcat ca, incet-incet, meritele sale ii sunt recunoscute. Chiar prin ecranizarea recenta a romanului, in regia lui Sam Mendes. Filmul are meritele sale, in special as zice pentru performantele actoricesti ale cuplului Kate Winslet-Leo di Caprio. In tot cazul, cartea este mult mai bogata in intamplari si detalii si din acest motiv o recomand, inainte de film. Scriitura lui Yates -acum unul dintre cei mai mari prozatori americani-, are un flow foarte placut, de o maniera clasica. Daca v-a placut sa cititi F. Scott Fitzgerald, atunci garantez ca va veti delecta bine si cu Yates.


*Revolutionary Road de Richard Yates, Editura Vellant, 2009, traducere de Bogdan Perdivara

La La La lansare

Aseara, la orele 19.30 (am intarziat, stiu), am dat buzna in mansarda Carturesti, la lansarea Cartii insemnate a editurii Vellant. A fost minunat la acest eveniment. Dintre cei 186 de autori mare parte au fost prezenti si la eveniment, asadar o multime pestrita si creativa s-a revarsat in masarda carturesciana, imbiata de vinul argentinian sublim (cat avea, Oana? 13,5%?:) si aperitive, in compania unor oameni de mare angajament. Dragilor, mare mi-a fost surpriza sa aflu ca am insemnat peste cartea lui GUillermo Arriaga, pe care il respectam pentru munca sa, si m-am rusinat caci l-am insemnat cu creionul rosu la multele repetitii de conjuctii (desigur intentionate), de pe pagina mea.

In tot cazul, ca sa rezum, eu m-am simtit foarte bine, m-am distrat si am cunoscut oameni frumosi. Asa cum anticipasem. Felicitari tuturor implicati in acest proiect si asteptam si partea a 2-a, a 3-a samd:) Va las in compania catorva fotografii de la lansare. Pana si puful a dat nota 10 evenimentului:)

La Pufetarie

Mi-am descoperit o noua pasiune: pufii. Azi-noapte am deschis Pufetaria. Urmeaza proiecte noi si interesante pe aceasta filiera:)

De la Editura Vellant citire. Dar si scriere:)

De la Editura Vellant a pornit un proiect extraordinar de inventiv si interactiv. Din peste 180 de pagini ale unui volum, cititorii au putut sa aleaga dupa placul inimii una dintre pagini pe care sa deseneze/scrie/insemneze orice le-a fost drag. Pagina mea am postat-o mai demult pe blog. Am descoperit insa ca umila mea creatie va imparti cotorul cu autori fabulos de talentati, si niste oameni foarte calzi, cum ar fi: Alexandru Andries, Ada Milea, Alexandrina Hristov, Ciubi(Pisica Patrata), Marius Chivu, Costi Rogozanu, Dumitru Gorzo, Matei Branea sau Marius Constantinescu.

Sunt deopotriva onorata si bucuroasa sa particip maine seara, 25 februarie, in mansarda Carturesti Verona, la lansarea Cartii insemnate. Pentru mine, si cred ca pentru toti cei implicati, este un proiect de suflet:)

Maine fotografii si povesti de la lansare:)

Britanicii stiu meserie

Am vazut ceremonia de decernare a premiilor BAFTA 2010. Britanicii se pricep la filme. Cele facute in UK si premiate suna fantastic. Dar si altele care au castigat si sunt facute peste Ocean. Asa mi-am intocmit lista cu viitoarele filme de vazut. Si iata, in paralel, pe langa numele lor, si ratingul intrunit pe IMDB. Promitator:)

1. The Young Victoria (2009), regia Jean-Marc Vallee - 7.2
2. Bright Star (2009), regia Jane Campion - 7.3
3. Nowhere Boy (2009), regia Sam Taylor Wood - 7.4
4. Fish Tank (2009), regia Andrea Arnold - 7.6
5. Precious (2009), regia Lee Daniels - 7.6
6. An Education (2009), regia Lone Sherfig - 7.7
7. A Single Man (2009), regia Tom Ford - 8.0
8. The Hurt Locker (2009), regia Kathryn Bigelow - 8.0

Din seria Coca munceste

Mie mi-au placut de mica doar liniile curbe. Nu stiu sa explic adversitatea pentru colturi sau unghiuri, cert e ca din atata dragoste de cercuri si ovale, am inceput sa fac cercei:) Evident ca mai toti imi ies cum altfel decat rotunzi:))) Rezultatul muncii mele il puteti vedea la vecina mea.

Si am fost la Talcioc urban sa ii targuiesc. Avem dovada aici:)

De dichis, targ deschis

Dragelor si dragilor, iata o initiativa distincta in piata organizarilor de evenimente, pe sistemul targ vintage. Talciocul de altadata, in care poate mai mergeati cu parintii duminica, ori cand era ziua de targ cu pricina, acest talcioc nu a murit. Sunt cativa oameni minunati care l-au resuscitat, si totul se intampla pe 20 februarie, in Verde Cafe. Super oameni, adunati laolalta intr-o super locatie, totul boem si primitor. Eu merg sigur si va astept si pe voi. Ne vedem acolo. Si da, am pregatit cateva surprize:)

new visual ID

Gratie si precizie:) Un logo deocamdata, pentru viitoarea identitate a blogului mieu. Arata frumos?

comfort sensation

Din seria Sunday's hobby, doua rezultate ale indeletnicirilor mele. Mai intai am uscat si dresat o levantica sa stea in picioare, legand-o aspru cu un fir de rafie. Apoi am albastrit o rama in nuanta mea preferata, si am decorat-o preventiv/idealistic cu un camp de inimi deschise.

Proiect nou

Ma ocup cu dezvoltarea unui nou brand. O munca nu atat de usoara pe cat poate parea. Incerc sa ma documentez vis-a-vis de "what makes people tick relative to brand". Va mai dura ceva pana cand sa pun link catre rezultatul final. Pana atunci insa, slogan pentru maccumac:

Unleash authenticity

La munca!!!

Pictez din nou, pictez cu spor, ca sa parafrazez un slogan publicitar. Mai multe din rezultatele muncii mele curand pe blog. Ca si alte lucrusoare frumoase. Intre timp, am aparut si pe Liternet, in sectiunea de Atelier, unde imi doream demult sa ajung. La mai mare!

sunday's hobby

Pana sa imi beau si eu cafeaua cu lapte, m-am jucat un pic cu o rama si asta e rezultatul.