Ca sa evit transformarea blogului meu intr-unul preponderent culinar, relatez o intamplare amuzanta:
Ma suna adineauri pe oranj cineva de pe un numar completamente necunoscut mie. Raspund.
zic:-Da.
zice:-Alo? Doamna Corinicaaaaaaaaaaaa.
zic: -NU, greseala.
zice:-Doamne-ajuta! Doamne-ajuta! Da' cum se poate?
zic: -Pai ce ati format?
zice:-11....
zic:-Pai aici e 21....
zice:-Aaaa.Doamne-ajuta! Doamne-ajuta!
Ma suna adineauri pe oranj cineva de pe un numar completamente necunoscut mie. Raspund.
zic:-Da.
zice:-Alo? Doamna Corinicaaaaaaaaaaaa.
zic: -NU, greseala.
zice:-Doamne-ajuta! Doamne-ajuta! Da' cum se poate?
zic: -Pai ce ati format?
zice:-11....
zic:-Pai aici e 21....
zice:-Aaaa.Doamne-ajuta! Doamne-ajuta!
5 comentarii:
E rău că rîd în hohote? Fabulos!
Nu e rau deloc. E bine spre mai bine.:)
:))))))
no hai Doamne ajuta!;)
Nu are nimic daca blogul va fi plin de relatari culinare; asta este o pasiunea ta si trebuie exploatata. Impreuna cu fotografia poti sa ai relatari exceptionale; de ce sa te fortezi sa scrii si altceva?
parca desprins tot din ciclul "Doamne ajuta!" pe mine m-a sunat "aceeasi doamna" si a fost cam asa:
-Alo, parintele "nu-stiu-cum"?
-Nu, greseala...
-Sarut-mana parinte!
-Doamna, am spus greseala..
-Cum greseala??!
si inevitabilul ton de ocupat.
Ptr cateva secunde am fost parinte, minunata zi!
Trimiteți un comentariu