Excursia de la Bicaz, din ajunul revelionului m-a facut sa imi imaginez o versiune proprie a Paradisului. El ar arata exact ca peisajul pe care il descrie un drum prin Moldova. O insiruire de dealuri care curg unele dintr-altele, de imbinari ciudate ale acestor unduiri magice si seducatoare ale pamantului. Si eu, care le-as colinda visatoare, in deplina solitudine magnifica. Nu as avea nici o dorinta, si astfel, nici o lipsa nu mi-ar tulbura contemplarea. Si asa as merge la nesfarsit peste dealurile Moldovei, cu gandul mereu la bucuriile mele si la oamenii mei dragi, intrand si iesind din ele ca dintr-o apa grea, tulburatoare...pe dealurile astea ale Moldovei, pe care colinda ingerii...
joi, 3 ianuarie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
iaca, fuseram pi aproapi.:)
pi undi pi-aproapi? matale esti cumva moldovean? sau ce vrai sa spui?
nu, bre, di rivilion. fusei prin muoldova :)
aha,bine, cred ca realizezi ca nimeni in moldova nu vorbeste asa:P dar hai ca te las sa scapi usor. doar mustrare de data asta:)
cred ca realizezi si tu ca nu eram atat de tacanit incat sa dau bunatate de perfect simplu chiar pe mai mult ca dulşea limbă moldovineascî :)
Trimiteți un comentariu