Filmul There will be blood* este povestea unui om care porneste de jos si sfarseste prin a cladi un imperiu. Un om care se calauzeste dupa legea pamantului, o lege dura dar necesara pentru a-ti asigura reusita. Personajul principal al filmului, centrul sau si cel de la care pornesc toate firele lui, este interpretat magistral desigur, de catre Daniel Day Lewis. E adevarat ca in topul actorilor mei preferati locul intai era ocupat pana acum de Jeremy Irons, tot un britanic (formidabila scoala de actorie britanica). Insa acum se apropie tare din urma dl. Lewis. As vrea sa il mai vad in alte roluri de aceeasi anvergura, complexe, in care sa poate fi in forma maxima.
Revenind la film, fara a dezvalui prea mult din actiunea sa, as putea spune totusi ca acesta ne ofera una dintre cele mai bune si eficiente lectii de strategic thinking. Daniel (numele eroului din film dar si al actorului care il intruchipeaza) porneste de foarte de jos: de undeva din interiorul pamantului mai exact, facand o munca asidua, abrutizanta. Cauta metale pretioase. Ulterior el isi indreapta atentia spre alt zacamant valoros, titeiul aflat la inceputurile exploatarilor sale, care se vor dovedi peste ani extrem de rentabile. Cu spatele la Dumnezeu si cu fata la intunericul din adancuri, Daniel duce mai toata viata o existenta marcata de privatiuni. Drive-ul sau e reprezentat de ura fata de ceilalti oameni (dupa spusele lui acestia inca nu i-au aratat ceva demn de a fi placut), care il fac sa iubeasca viata de burlac insigurat, adancit in munca sa, dar si de dorinta nebuna de a reusi ("Ceea ce vreau eu sa am, as vrea sa nu mai aiba nimeni"). Acestea doua combinate fac din el un tip egocentric, malefic, razbunator.
Asemeni unui zeu intunecat al petrolului figura eroului principal nu se mai indulceste nici macar atunci cand apare in compania unui copil, ce pare la prima vedere al lui. Desi grijuliu si afectiv cu el, Daniel il alunga in cele din urma, cand copilul devenit matur se hotaraste sa isi reclame emenciparea de sub tutela tatalui sau de pana atunci. Asa aflam ca de fapt, pustiul fusese tratat cu grija cu care tratezi o investitie ca oricare alta. Fiind un orfan al unui fost coleg de foraj, Daniel il luase in ingrijire doar pentru ca il facea sa para mai prietenos, mai uman. Asa castiga puncte in fata prospectilor sai, de la care urmarea sa cumpere teren pentru noi puturi.
Revenind la principiile de marketing care se desprind clar din actiunile lui Daniel, sigur ca putem sa il consideram un vizionar. Un om care a gandit inaintea vremurilor sale, si care a avut o perspectiva si un cap bun pentru afaceri. Ca sa dai lovitura, te ajuta foarte mult sa fii primul intr-o afacere. primul care inventeaza ceva, primul care ajunge intr-un loc cu potential, primul intr-o ramura noua etc. Daniel gaseste pontul, sub forma unor terenuri prin care iese efectiv titeiul la suprafata. Ajuns primul la fata locului, incepe sa cumpere agresiv toate loturile. Asadar locatia-locatia-locatia. Astfel se asigura ca nici unul dintre concurentii sai nu va avea acces la cosul sau cu bunuri. Misiunea lui Daniel este aceea de a cladi un imperiu. Activitatea este forarea dupa titei. Iar viziunea sa, si ultima caramida din fundatia care va consolida cresterea sa, va fi ideea de a construi o conducta, care sa transporte titeiul pana la ocean de unde sa poata fi livrat mai apoi pe cale maritima. Astfel el isi scade in mod fabulos costurile pentru transportul marfii, care atinsese cote usturatoare datorita comisioanelor foarte mari percepute de patronii companiilor cailor ferate. Pare destul de simplu, nu? Sigur ca in vremurile acelea era mai posibil decat este acum sa iti reuseasca asa o schema.
Ce lipseste? In ciuda tuturor sacrificiilor, a accidentelor, a inselatoriilor la care e expus Daniel si peste care totusi trece (prin mijloace neortodoxe), nu putem spune daca a dat lovitura cu adevarat sau nu. Cat de satisfacut este Daniel oare in postura de om care a dat lovitura, dar care nu are pe nimeni in jur sa ii recunoasca noul sau statut. Sfarsitul filmului m-a facut sa ma gandesc la acest lucru. Finalul ni-l prezinta pe Daniel, miliardar in perioada de criza economica americana a anilor '30, insingurat, batran si bolnav, aproape neputincios am spune. Ura e un fenomen foarte interesant. Te poate motiva dar te poate la fel de bine consuma. Oboseala il ajunge si pe maleficul magnat al petrolului, care declara in cele din urma ca si-a incheiat treaba. Ultima sa razbunare ia forma unei omucideri atunci cand fratele geaman al celui care in urma cu ani buni ii vanduse pontul terenului bogat in titei, un preot impostor, vine sa ii ceara bani. Acum ar fi momentul potrivit sa mentionez prestatia nemaipomenita a actorului ce a interpretat acest rol dublu: Paul Dano. A jucat atat de bine, incat la un moment dat am crezut ca nu sunt doi frati gemeni, ci un singur personaj si acela shizofrenic, care se dedubleaza. Asadar nu una, ci doua prestatii actoricesti de cea mai inalta clasa, pe care le recomand!
*There will be blood, regia Paul Thomas Anderson, cu Daniel Day Lewis, Paul Dano, 2007
