Fictiunea salveaza ratiunea. Terapie prin cultura.

Esti liber doar in mintea ta. Acolo este singurul loc in care poti fi oricine vrei, poti face orice vrei. In operele noastre putem deveni oricat si oricum. In lumea fictionala totul e cu putinta. Poti fi Peter Pan sau un criminal in serie, poti picta personaje si lumi aiurea, fictiunea nu cunoaste limite. Imi aduc aminte de o importanta obervatie in logica. Daca eu spun: "luna este indigo si este locuita de omuleti mici fucsia", despre aceasta afirmatie se poate spune ca este valida, daca ne raportam la universul de discurs in care luna chiar este indigo si locuita de omuleti mici fucsia. Sigur ca daca o vom raporta la lumea noastra, a pamantenilor din anul 2008, afirmatia nu va fi valida. Mintea este universul de discurs care ne face unici si irepetabili. Capacitatea noastra de a inventa, de a imagina si de a ne juca in lumea astfel creata ne poate asigura o viata lunga, plina si sanatoasa.


Societatea este unul dintre cele mai ingradite locuri, poate cea mai plina de constrangeri arena, in care nu ti se permite decat sa joci dupa reguli prestabilite, stricte. Scopul pentru care societatea s-a organizat in aceasta maniera, este pentru a asigura conservarea biologica si perpetuarea status-quo-ului sau. Ca sa fii liber, trebuie sa o rupi din cand in cand cu societatea, sa iesi din rolul care ti-a fost atribuit prin nastere, de catre altii si abia mai tarziu din rolul ales de noi insine, ajunsi la maturitate (apti sa alegem si sa ne impunem optiunea). Odata ales rolul, ai un sentiment iluzoriu de libertate. De fapt, cel "jucat" esti tu, tocmai din cauza regulilor stricte cu care e prevazut complexul ludic numit societate. Johan Huzingha* spune ca, pentru a iesi din rolul social cu care in mod firesc nu ajungi sa te identifici niciodata pe deplin, trebuie sa iti asiguri TIMPUL LIBER. In timpul tau liber, esti mai putin constrans sau liber cu adevarat sa te joci cum vrei tu, ce joc vrei tu. Asadar nu jocul impus si controlat. Dar iesirea din rol este problematica si ea. Unii nu reusesc niciodata, pentru ca ei si-au intrat prea bine in pielea personajului si ajung sa se confunde cu el. Altii care reusesc, sfarsesc deseori prin a fi victimele societatii, care reactioneaza, se apara, saboteaza scenariul, il controleaza. Pe scurt, te izoleaza. Esti desemnat drept paria, uzurpator, anarhist, si in cel mai bun caz te izoleaza. Alteori societatea alege sa te suprime.


Cum reuseste societatea sa reziste tuturor atacurilor si incercarilor de rasturnare a ordinii fixate? Ei bine, pentru a garanta iluzia libertatii si pentru a se salva, societatea a inventat cultura. Daca in timpul sau liber, individului i se permite iesirea partiala din rol, daca este implicat intr-un act de cultura, oferindu-i-se rolul de "creator", atunci el va sti ca are un locusor al lui, intangibil, in care se poate refugia. Asa se poate explica, poate, de ce unii autori declara sa in lipsa actului de a scrie s-ar fi sinucis. Graham Green nu intelege cum exista oameni care traiesc fara sa scrie. Julio Cortazar declara ca daca nu ar fi scris Sotron, s-ar fi aruncat in Sena. Scindarea devine conditie a libertatii. Personajul central al romanului lui Cortazar, Oliveira descinde in iad, imbolnavindu-se de schizofrenie.


Practicarea unui tip de existenta schizoida implica riscurile ei. Odata scufundat in boala, nu exista cale de intoarcere. Schizoizii nu se pot salva singuri, ramanand condamnati sa ramana in iad. E vorba despre un iad sufletesc desigur. A-ti pierde mintile, nu inseamna a-ti pierde ratiunea, ci sufletul. Iata o idee ce se desprinde din filmul Spider**. Apoi, ideea de iad sufletesc trece proba ratiunii, daca ne gandim ca, dupa moarte este imposibil ca teribilele chinuri ale iadului sa ne fie aplicate fizic. Corpul nostru nu exista pe lumea cealalta. Desi chinurile sunt descrise intr-o maniera fizica (a arde in flacari si pucioasa, in cazane etc.), doar sufletul ramane sa ispaseasca aceste tribulatii. Mai mult, dupa recenta instituire in rolul de Suveran Pontif, Papa Benedict a declarat, zdruncinand doctrina catolica stricta, ca, in fond, s-ar putea ca iadul sa fie gol. Asta pentru ca Dumnezeu, in gratia si iubirea sa, iarta pana la urma toti oamenii.


Revenind la experienta "schizoida", asa cum numesc eu scindarea, fractura realitatii, Cortazar declara intr-un interviu***, ca el practica frecvent aceasta "fisurare a realitatii". Ea ne ajuta sa dobandim accesul la o alta realitate, care insa are si ea regulile ei, la fel de clar stabilite. Pentru Cortazar, lumea asa-zis "reala", sau cea imediat perceptibila, este "permeabila", se poate trece de ea. Depinde doar de cat anume suntem dispusi sa ne deplasam, cate de mare vrem sa fie fisura. Sigur ca evadarile te pot duce intr-o lumea oribila, a cosmarurilor. Nu exista garantia ca vei ajunge sa cunosti o lume alternativa paradisiaca. Nu exista nici garantia ca, odata prabusit intr-o lume sordida, te poti salva din ea. Metafora lui Cortazar pentru a descrie cosmarurile, este foarte plastica:"Si deodata ai impresia ca exista o ventuza, o palnie care ar putea sa te absoarba. Si atunci fugi." Si mai incolo, despre senzatia de usurare, de dupa:"(...) in ziua aceea am avut impresia ca am scapat."


Jocul este o cale de cunoastere si totodata de perfectionare, conchide Julio Cortazar. Dar daca omul nu se poate salva singur, atunci el nu este facut sa traiasca singur, concluzionez eu.


*Johan Huizingha, Homo ludens, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2003
**Spider, regia David Cronenberg, 2002, cu Ralph Finnes, Myranda Richardson
***Julio Cortazar, Omar Prego Gadea, Fascinatia cuvintelor, Ed. Fabulator, 2006

Magura village

1. Un acoperis care creste din iarba. Toate dealurile curg unul din altul si casele se unduiesc de asemenea.
2. Lumina apusului se pravalea de pe creasta Pietrei Craiului si peste noi.
3. In Cheile Pisicii.
4. Un indicator al locului.
5. Bucurandu-ma de priveliste.
6. O casa verde inconjurata de o iarba la fel de proaspata. Parea cultivata dar va asigur ca nu era gazon. Curti foarte ingrijite, case foarte curate.
7. Drumurile serpuiesc si ele.

Intre Bucegi si Piatra Craiului

Weekendul trecut l-am petrecut in Magura, un sat minunat la care se ajunge usor prin Zarnesti. El este cocotat pe niste pasuni vaste, si daca privesti intr-o parte vezi Bucegii, iar in partea opusa Piatra Craiului. In Magura totul e bine si frumos. Am platit pentru noaptea de cazare plus trei mese pe zi 800.000 lei de persoana. Dimineata era paine prajita pe plita, platou de branzeturi de casa cu legume proaspat culese din gradina, lapte cald galben de gras ce era, oua proaspete de tara, dulceata din productia proprie, cafea. La pranz, o ciorba foarte buna, cu friptura, piure si salata de varza si tarta cu prune la desert. Iar seara, un bulz cum eu nu am mai vazut, ca o placinta, cu cascaval topit si ou, carnaciori prajiti si din nou tarta magnifica-pufoasa si acrisoara. Pana la urma a fost 2.600.000 pt 2 nopti, 2 persoane, pentru ca am mai ratat vreo 2 mese si ne-au fost scazute. Nu am dus lipsa de nimic, apa fierbinte, pensiunea e dotata cu centrala termica, curatenie, masa de ping-pong, teren de baschet, masa de biliard. Totul intr-o atmosfera de liniste perfecta, aerul cel mai curat, soarele cel mai bland. In prima dimineata, desi ajunseseram la 1 la pensiune, m-am trezit la 5, si am admirat muntii, cand inca nu rasarise soarele, in prima lumina a zorilor. Apoi ne-am plimbat pana in Cheile Pisicii, foarte frumoase, desi mai scurte ca cele ale Bicazului, foarte spectaculoase si ele. Toata plimbarea si urcarea m-a costat, caci am avut niscaiva dureri musculare, si chiar o gamba crampata. Pe drum la intoarcere am trecut prin Plaiul Foii, un alt loc de senzatie, de unde merita sa pleci pe trasee, dar sa pui cortul mai intai. Am inteles ca e cam periculos cu ursii care sunt semidomesticiti si se plimba pe strazi ca la ei acasa. La cabana Plaiul Foii, am fost cam dezamagiti de servire si de mancare. La intoarcere am mers la Rucar-Bran de unde e cea mai spectaculoasa priveliste a masivului Piatra Craiului, se vad aproape toti cei 30 km de creasta. Data viitoare poate lovim satul Sirnea, care mi-a facut cu ochiul:) Pana atunci, cateva fotorgafii.

1. cercei de argint cu turcoaz-dream catchers;
2. cercei de argint cu turcoaz-ce sa fac daca aveam si eu nevoie sa ma asortez cu un inel cu turcoaz:)
3. In pod la Jo s-a dansat pana la deshidratare. Cei doi faceau dansuri si aveau cu sa se dea mari.
4. O catelusa foarte draguta pe care eu am numit-o Tristete:)
5. Motocicleta sau ceva improvizata de un rocker. Trebuie sa ai ceva curaj sa te dai cu aia. Se vede ca a starnit controverse. Probabil ca sa nu mai fie nevoit sa dea explicatii a facut un desen pe rezervor care sa te lamureasca.
6. Nemultumita de pseudococktailul servit la Casa Cositorarului.

medieval adventure

Vineri, sambata si duminica, aproape trei zile de Sighisoara si de festival. Mai mult decat suficient as spune, caci am calculat ca te poti delecta din atmosfera medievala si doar cu o noapte de cazare acolo. Ajunsi vineri dupa un drum de 5 ore Bucuresti-Sighisoara cu Intercity. In tren, plin de lume, desi multi au coborat la Brasov, deci nu au mers pana la Sighisoara cum credeam. De la Brasov incolo am reusit sa ne conectam si noi la curent electric, si sa vedem pe laptop Fear and loathing in Las Vegas, pe care il recomand calduros.

Pe la Rupea s-a zarit un cerb urias pe dealurile cam golase. Din cauza defrisarilor agresive pamantul e valurit, ceea ce sigur ca da nastere unui peisaj sublim, dar ma gandesc ce se intampla cand ploua abudent si sublimul se transforma in viitura. Inspre Sighisoara, mai sunt alte sate de vazut. Unul dintre ele pe care l-am pus pe harta pentru toamna aceasta este Archita. Dati un Google si veti obtine detalii interesante. Are propria cetate fortificata, cateva biserici vechi din lemn, etc. Este de-a dreptul spectaculos. Aproape ca te intorci la propriu inapoi in timp. Si spre deosebire de Sighisoara aici pot sta doi oameni si manca trei mese pe zi, cu doar 50 de euro.

Ajunsi in Sighisoara, mai intai am facut jumate din oras, partea cu case, pe jos, cu tot cu valiza dupa noi. Nu aveam cazare-totul se rezerva incepand cu luna februarie-si nici resurse financiare care sa ne permita sa dam !ATENTIE! 3 milioane de lei pe noapte intr-o pensiune. Caci, nu-i asa, si ei trebuie sa traiasca. Alarmati de avantul pe care si l-au luat preturile in tot orasul, ne-am ascuns in casa unui nene, unde am platit 2 milioane ca sa dormim 2 nopti si sa facem cate 2 dusuri de om, ati ghicit. Or fi ei in Ardeal, dar ospitalitatea aparenta si caldura un pic cam exersat-fortata, ne-au lasat neplacut impresionati. In ultima zi, cand ne-am intors la gazda sa luam bagajul si sa plecam le mai gasim si scoase la usa-ne evacuasera practic, fara dreptul la o ultima vizita in camera in caz ca poate-nesimtitii de noi-, vroiam sa ne schimbam de haine sau mai aveam cate ceva de asezat in valiza.

Pentru ca tot m-am enervat suficient, sa continui cu partea negativa a calatoriei. La restaurantele de sub cetate, unde mananca tot turistul, servirea e de tot rasul. Esti lasat sa astepti 40 de minute pana ti se ia comanda, inca 30 pana ti se aduc bauturile si apoi o ora pana vine mancarea. Care mancare este cam putina, nu foarte buna dar in schimb foarte scumpa. Ca sa fie menul complet, daca vroiai sa vizitezi toaleta localului erau admonestat si tapat de 5.000 de lei, fie ca erai sau nu client, si facusei sau nu consumatie acolo. Frumos! Elegant! Culmea preturilor a fost in Cetate, la barul unei pensiuni care servea bere cu 100.000 si 130.000 lei. Ospatarul de o impertinenta rara te urmarea cu privirea si te grabea sa termini de servit venind des la masa si intreband mereu:"Totul in regula aici?" Mis-masurile la nota de plata erau la ordinea zilei, ori iti treceau un sos pe care a uitat sa ti-l aduca-clasic, ori nu-ti dadeau deloc nota de plata, si totul era din memorie. Nu am protestat si rau am facut.

Intrarea in cetate a fost 50.000 lei anul asta. Lume tot mai putina de la an la an, atmosfera tot mai proasta. Hippies are dead. Caci tot ce am zarit au fost niste rockeri care probabil s-au carat rapid spre Tg. Mures, unde tot se mai poate face o coma alcoolica misto, nu ca aici. Si cativa adolescenti veniti in pelerinaj la legenda Sighisoarei. Nici comerciantii nu s-au inghesuit, asa ca nu am reusit sa achizitionez decat 2 perechi de cercei de argint de la un tanar vanzator timisorean, si asta in chiar prima zi cand am ajuns acolo. Cei care erau au scumpit preturile de la o zi la alta. Si eu care eram educata in spiritul targuirii, nu am avut ce discount sa obtin. Erau decisi ca in loc sa ieftineasca si sa scape de marfa, sa se intoarca cu ea acasa.


Trecand acum la partea plina a paharului, desi sunt doar atatea lucruri pe care le poti vedea in Sighisoara, marea atractie pentru noi a fost sa mergem tot orasul pe jos, sa le vedem casele si strazile, si implicit oamenii. Norocul nostru a fost ca ne-am strans doua cupluri si am reusit sa dam cateva beri gata, si sa dansam si sa ne simtit bine, intr-un pod, la Jo Pub. Tot bine a fost si in podul Casei Cositorarului, proaspat inaugurat, cam rau decorat, impopotonat cu tot ce s-a gasit, mai urat ca spatiul de jos, dar pe care am tinut mortis sa il vad. Cam atat a fost bine. Nu va recomand sa gustati din cocktailurile lor, sunt orice altceva numai cocktailuri nu. Eu am cerut un Bloody Mary. Am primit cam o cescuta de suc de rosii cu ceva tarie in ea, de la care mi-a venit sa plang dupa primele doua guri, si era intr-un pahar ca de brifcor, ceva monstruos, avea si picior dar nu era tocmai de vin, nici tocmai de sampanie nici nimic. Feriti-va de tigarile King Edward pe care le comercializeaza cu 100.000 bucata. Ei le numesc trabuc. Poate de aici si confuzia de pret.

Perspective si predictii. Sunt convinsa ca nu voi mai merge curand la Sighisoara. In zona poate ca da, dar fix acolo, nu. Din cauza preturilor care sunt chiar mai mari decat in multe locuri de prin Bucuresti, sunt convinsa ca tot mai multa lume va ocoli festivalul. Vom vedea atunci daca a meritat goana dupa bani a autoritatilor si a oamenilor de acolo.

Drumul la intoarcere a fost, cum altfel, cireasa de pe tort. Am stat fata in fata cu niste concitadini, care veneau de la Cluj unde fusesera in concediu la parintii lui. EL: complet alcoolic. Avea o sticla de 5 litri de vin rosu din care pana la Sighisoara bause jumate. La Brasov s-a dat jos si a luat o sticla de Stalinskaia din care bea ca apa vie. Si spre Bucuresti atacase o bere la doza. In tot acest timp, plimba dupa el un copil obez, pe care l-au burdusit tot drumul cu sucuri, chipsuri, sticksuri si tot ce fosneste si nu e bun, vorba cuiva. Copilul nu avea bilet propriu, ca doar e mai misto sa faci evaziune mica, si sa pretinzi ca el nu trebuie sa plateasca, asa ca ei erau practic 3 oameni pe 2 locuri. Pana si animalele au bilet, vorba altcuiva. Betivul o mai lua sa o plimbe prin vagoane si se intorcea cu ea cu moveu la ochi, probabil ori din cauza ca el beat fiind nu reusea sa o tina de mana, si copilul cadea singur pe jos, ori pentru ca incerca sa o puna la locul ei, si nu-i iesea o lovitura blanda.

La un moment dat am ramas singura fata in fata cu el si cu plodul, moment in care el a incercat sa ma agate, folosind copilul. Exista ceva mai scarbos decat :"andreiuta n-ai intrebat-o si tu pe dra cum o cheama"? EA-genul de femeie ascultatoare. Nu i-a facut nicio observatie. Nici lui nici ficasii, care de buna crestere incepuse sa se urce in picioare pe masuta despartitoare si sa sara in sus. Dar cel mai de angajament a fost cand ficasa s-a pisat pe noi de sus, de pe masuta, improscandu-ne cu generozitate cu un jet puternic-dehhhh, tot sucul ala unde sa se duca si el. Eu am intrat in soc, imi tremura si creierul in cutia craniana. EA radea si astepta ca ficasa sa termine de urinat pe noi. Am indraznit sa ii spun pe o voce scazuta ca ar trebui sa ii cumpere bilet propriu, astfel poate nu ar mai sta in picioare pe masa. Moment in care ea, eroare fatala!, vorbindu-mi la apertu, a vrut sa ma insulte spunandu-mi ca "si tu ai fost educata la fel". Odata ca ascoierea cu ficasa presupunea ca si eu sunt obraznica, adica si ficasa este obraznica. A doua oara, mi-a oferit argumentul castigator. I-am replicat ca diferenta intre noi doua ea a facut-o indraznind sa mi se adreseze la apertu. Eu nepermintandu-mi asta niciodata. Sigur ca blandetea reactiei mele a fost o greseala. Mai eficient ar fi fost sa recurg la injuraturi si calomnii probabil. Oricum cuvantul "scuze" nu a aparut in conversatie. Asta a fost sfarsitul unei calatorii de cacao. Unii au facut ceva pe noi.

vestile bune circula si in weekend

Am avut placuta surpriza sa primesc weekendul trecut invitatia de a ma alatura echipei bookblog. Cu multa bucurie am acceptat. Asa ca in curand ne citim si acolo.

comfort sensation

Din seria Sunday's hobby, doua rezultate ale indeletnicirilor mele. Mai intai am uscat si dresat o levantica sa stea in picioare, legand-o aspru cu un fir de rafie. Apoi am albastrit o rama in nuanta mea preferata, si am decorat-o preventiv/idealistic cu un camp de inimi deschise.