maccumac-fixarea creatiei

Dupa un timp

2010-08-17T16:06:00.002+03:00

maccumac se facu mare si veni vremea sa plece in lume. Si s-a mutat la casa lui.

Haideti ca e de bine. Ceva mai specializat domeniul, dar o tinem tot in recenzii si creativitati gustoase. Va invit la mine-acasa pe maccumac.ro

Din Iasi

2010-07-05T16:52:00.002+03:00

Sunt acasa si ma intorc in capitala aglomerata abia miercuri. E o saptamana de vacanta nemaipomenita. Moment de revedere draga cu cei apropiati mie. In fiecare zi am luat bicicleta si am dat cate un tur orasului. Inspre Podu Ros, inspre Centru, spre Tatarasi inapoi. Maine merg spre Copou. Bicicleta trage foarte bine si am invatat sa merg in picioare pe ea, lucru foarte de folos la dealurile orasului. Inspre pranz soarele e prea puternic si merg pe trotuar in cautarea umbrei. Dimineata o iau prin padurea de la Ciric, unde e roua si copacii abia se trezesc. Seara nu ies, stau cuminte si merg pe terase sau citesc. Pe tren mi-a tinut de urat Fabrica de matase a lui Tash Aw. In curand voi afisa si recenzia sper. Am zeci de carti citite si nerecenzate. De o calitate peste medie, am avut noroc si am ales sau m-au ales, doar carti foarte frumoase. Astazi am ajuns la frizerul meu preferat, Danut. Astept sa ma tund de 2 luni. Naveta intre Iasi-Bucuresti-Rm Valcea face sa nu am un frizer al meu. Miercuri, spre exemplu, ma intorc in Bucuresti, iar vineri sunt in Rm Valcea.

Acum am o mare bucurie si o treaba importanta de rezolvat. Stau pe jos in camera mea, din casa parintilor. Toate sunt aproape cum le-am lasat eu. Picturile mele pe pereti, din loc in loc. Decorul e rustic. Vase de lut cu flori in ele. Polite de lemn grele de carti. Biroul, acelasi la care am invatat inca din clasa I. Pe jos cerga taraneasca si covoare. Eu, pe jos lungita, sprjinta de pat. In fata mea netbookul de pe care va descriu situatia actuala. In fata lui 2 sertare doldora de hartii. Toate caietele, agendele si cursurile pe care le-am luat cat am fost studenta 4 ani. Ce mare bucurie sa trec cu mana prin ele si cu privirea. Gandurile imi fug toate inapoi. Am gasit mai intai agenda mea din anul 1. Atunci eram studenta la 2 facultati. Litere si Filosofie. Am renuntat la Litere pentru ca sectia de Romana-Engleza era una dintre cele mai grele si nu aveam timp fizic sa fac 2 facultati la zi. Si nici bani. Vad insa acum 2 orare, stresul de a ma imparti intre atatea corpuri ale Universitatii, dintre cele mai indepartate. Si listele de lectura interminabile de la Litere, anul 1, semestrul 1. Aveam liste de lectura de 2 tipuri de la unii profesori. De generalitati, unde se insirau lecturi umaniste colosale, pe cateva pagini. Si apoi cele aferente cursului pe care il predau dumnealor. Norocul meu a fost ca am avut incredere in ei si am luat de bune listele alea. Asta m-a salvat de multe ori. Lecturile mele.

Am ales sa fac o facultate umanista. Eu sunt o umanista prin definitie. Si sper ca in toamna sa ma inscriu la doctorat. Desi imi pare un orizont foarte indepartat acesta. Acum afacerea de care ma ocup in Bucuresti prinde aripi si ma pasioneaza intr-atat de mult ca mi-ar fi imposibil sa ma desprind. Cu toate astea, poate ca timpul pana la viitoarele ore de lectura in BCU, luatul de notite si alergatul intre diferite corpuri de facultate nu va fi prea indelungat. Poate intr-o zi voi scrie o autobiografie si ea va contine si recenziile romantioase si siropoase ale cartilor mele preferate, mixate cu pasaje din viata mea. Poate ca se va numi Lecturile mele.

Din Iasi, unde imi ingadui sa visez mai acerb ca in orice alt colt de planeta, ma pregatesc sa inchei relatarea si va salut cu drag.

Citind Paul Auster*

2010-06-09T13:39:00.007+03:00

Imi dau seama cat de bine scrie acest domn. Imi place pragmatismul lui in scris. Fraza atent articulata, economia cinstita a epitetelor, curgerea fireasca a discursului. Pot doar sa imi inchipui cata munca intra in aceasta scriitura. Paul Auster pur si simplu nu lasa nimic la intamplare. Imi plac descrierile lui urbane ale cadrelor New York-ului, bresele pe care le mestereste in realitate, focusul asupra destinelor aparent bizare ale personajelor sale, felul cum se lanseaza in imaginarea unor scenarii complet halucinante uneori, si pe care totusi te convinge sa le cumperi, sa le iei de bune.

Prima carte a lui parcursa de mine a fost Palatul Lunii. M-a facut sa ma indragostesc de poveste, si am constatat cu stupoare ca trecuse ceva vreme de cand nu m-a mai tinut o carte atat de conectata la povestea din ea. Atat de bine m-am atasat de ea incat cu mintea cautam mereu sa revin la ceea ce ar fi putut sa urmeze, sau alergam inapoi in naratiune analizand resorturile intime ale personajelor. Auster are cateva teme recurente pe care le gasim in mai toate cartile sale. Asa ca nu stric nimic daca spun ca personajul principal al cartii e un tanar student, a carui viata a fost greu incercata din copilarie. M.S. Fogg trece ca un acrobat in arena de pe o barna fragila pe alta pe tot parcursul copilariei si adolescentei. Ajuns student putinele puncte de sprijin cad rand pe rand si se gaseste prematur intr-o situatie de viata si de moarte. Cu o inclinata vocatie de introspectie si filosofare, tanarul Fogg isi cultiva un stil de viata vecin cu anihilarea. Mananca un ou pe zi, doarme pe cutii de carton, in cele din urma ajunge in strada. Traieste cateva luni in Central Park, doarme in pesteri, mananca din gunoaie.

Viata are si frumos. Se indragosteste intr-o escapada la masa unor necunoscuti de o chinezoaica exotica si senzuala, reuseste sa se repuna pe picioare cu ajutorul unui prieten pe care il credea pierdut, recupereaza realitatea si pana la urma isi ia si o slujba ca secretar personal al unui batran orb nebun. A! si putred de bogat. Mai incolo lucrurile se precipita, Fogg serveste rememorarii vietii pline de peripetii a batranului Effing, il cunoaste pe fiul acestuia, supraponderal, introvertit, profesor universitar ratat si afla lucruri absolut uluitoare. Punand cap la cap piesele de puzzle din viata sa plina de aventuri, Fogg isi descopera identitatea si incepe un proces de reconstructie individuala.

De ce imi place Paul Auster? Pentru ca mi-am dat seama din prima ca va fi printre scriitorii mei preferati, datorita eroilor sai boemi, dar mai ales a felului in care scrie. Scrie minunat. Scrie cum ar trebui sa scrie un copywriter bun. Scrie clar, concis, usor de citit si de priceput. Nu as putea rearanja cuvintele in fraza. Nu as putea inlocui cu sinonime cuvintele utilizate. E bun. E prea bun. Si acum citesc Nebunii in Brooklyn. Si e la fel de buna cartea asta ca si Palatul Lunii. Eu va recomand sa mai bagati si cate un Auster. E bun pentru sistem. Face bine la ochi, face bine la cap, te ajuta sa te ordonezi logic, sa nu o mai lungesti mioritico-pseudo-filosofic atunci cand scrii. :)

*Palatul Lunii, de Paul Auster, Ed. Humanitas, 2007

Talciocul merge mai departe

2010-06-02T12:25:00.002+03:00

Acum la editia a 4-a. Bucuroasa sa va invit. Voi participa cu putinele lucruri care imi sunt de prisos. Atmosfera e haioasa si placuta. Ambianta cum nu se poate mai frumoasa. La Verde Cafe. Va asteptam cu mic cu mare.

Sweeet

2010-05-31T11:02:00.006+03:00

Am facut foarte iute o tarta cu capsune pentru prietenii de duminica seara, cu care am inceput un joc de Monopoly. Am amestecat un pachet de unt cu zahar, 2 oua, un varf de sare, bicarbonat de sodiu, 2 linguri de iaurt, coaja de la o lamaie, zeama de la o jumatate de lamaie, faina si jumatate de kilogram de capsune pisate si amestecate cu miere de albine. Acest blat aproape lichid l-am pus la copt intr-o forma de tort timp de 20 de min, in cuptorul incins la 225 de grade. Dupa 10 minute am coborat temperatura la 200 de grade. Apoi am intepat blatul, l-am insiropat cu restul de capsune pisate. Am batut niste smantana de la prietenii mei din Sibiu cu zahar si am intins-o peste blat. Am ornat cu capsune. Smantana si capsunele merg splendid impreuna:) Blatul a iesit roz, pufos si dulce iar topingul este dulce-acrisor. Foarte yummy:)

O Amelie peruana

2010-05-12T15:44:00.005+03:00

sau cum o fac spaniolii mai bine. In acest caz e vorba despre spanioli in colaborare cu peruani. Iar mai binele e un concept relativ aici. Sunt complet subiectiva si indraznesc sa ma mentin asa, si sa declar raspicat ca eu una sunt innebunita dupa America de Sud. America de Sud e o lume in sine, fiecare tara de acolo e la randul ei o alta lume. Tarile alea sunt atat de intinse si contin culturi atat de diverse incat locuitorii aceleiasi patrii sunt ca niste turisti cand se deplaseaza in burta patriei lor.

Seara de 11 mai de la cinema Studio a fost dedicata filmelor spaniole. Inutil sa spun ca sala a fost arhiplina. Surpriza majora a fost ca intrarea era gratuita la ambele proiectii. Incalzirea ne-am facut-o cu Laptele deznadejdii* despre ciudata si amestecata cultura peruana. De fapt mai multe subiecte s-au intalnit in acest film. Centrala a fost tema spaimei de viol, o fobie innascuta a personajului principal, Faustida. Fausta a fost crescuta de o mama singura, si care a trecut prin experienta groaznica a masacrarii sotului si a unui viol in timpul unei revolte peruane. Iar mitul local spune ca bebelusii care sunt alaptati cu laptele deznadejdii vor avea aceasta fobie in sange. Asa ca Faustida poarta vesnic pantaloni, chiar si pe sub fusta cand e obligata sa poarte uniforma de camerista. Alte mijloace barbare de protectie impotriva violului constau in introducerea unui cartof in vaginul fetelor. Sala e strabatuta de un murmur al socului cultural.

Filmul continua sa ne tina atentia pironita prin imagistica speciala, oamenii urca spre centru sau coboara, vedem o scara imensa, care urca pieptis pe versantul unui munte. Nu are balustrada. Femeile gravide sau pe tocuri urca si cobora mereu. Vedem plante speciale, exotice, vedem o capitala a carei locuitori traiesc in majoritate la limita subzistentei si deci au loc multe jafuri, violuri si crime. Mediul e unul periculos si abrupt atat din punct de vedere geografic, cat si social (instabilitate). Este o reala problema in a te adapta si a gasi solutii. Mama Faustei moare si dorinta suprema a fetei este sa o ingroape in satul natal. Dar lipsa banilor o impinge sa isi depaseasca barierele mentale si sa iasa din securitatea casei pentru a se angaja. Cadrele sunt senzationale. Moarta este imbalsamata de femei si legata strans in cearsafuri. Traditia e atat de puternica incat nu e problema ca Fausta nu isi baga mama in sicriu, ci o tine in camera ei. Sub pat cand are musafiri, pe pat langa ea cand se simte singura. Ii canta si o mangaie pe par pana cand parul i se desprinde de scalp. Scabros si de neinchipuit. Ei bine poate in sistemul nostru european de evaluare a ceea ce e permis.

Familia Faustei se mai ocupa si cu organizarea de nunti. Asta nu e de ratat sub nicio forma. Mixul e intre o cultura care se lasa incet incoltita de mecanismele consumeriste si care nu este imuna la influente culturale din afara, si traditionalismul absolut. Asadar vedem miri care se pozeaza clasic cu backgrounduri fanteziste pe spate (cascade exotice), alaiul nuntasilor care aduc darul inainte de servirea bufetului, animatorul care lauda patul sau gaina, dupa caz, bufetul "mobil" (singura tratatie o reprezinta farfurii cu cartofi prajiti, printre care apar niste porci din plastic in loc de porcii veritabili de lapte si comestibili. Nuntasii sunt furiosi) etc. Nu mai povestesc intrucat imi este si asa imposibil sa descriu intensitatea emotiilor din povestea Faustei, interpretata formidabil de Magaly Solier. Nu pot decat sa constat terenul fertil pe care il reprezinta statele Americii de Sud, pline de povesti si de situatii incredibile. Si talentul regizoral al nepoatei lui Mario Vargas Llosa, Claudia Llosa, care face o treaba fantastica in a le transpune pe ecran. Una peste alta, poate cel mai frumos film vazut pana acum in festival.

*Laptele deznadejdii, Spania-Peru, 2009, regia Claudia Llosa

La Moscova nu am ajuns pentru ca

2010-05-11T16:15:00.003+03:00

m-am impotmolit in Siberia. Ma rog, nu chiar in Siberia ci la Noul Cinematograf al Regizorului Roman unde am vizionat filmul Vortex*. Un film alb-negru, dur. Pot spune asta fara dubiu. Emotionant, cu o atmosfera care te apasa, actiunea se desfasoara sub un cer plin de nori grei, in Lituania comunista din anii 50-60. Personajul principal pe care il urmarim de-a lungul intregii sale vieti, este un baiat nascut la tara intr-o familie nevoiasa. Filmul e structurat pe episoade care coincid cu perioadele cele mai importante din viata lui: copilaria, adolescenta, maturitatea.

Copilaria -acest taram magic conform cliseului consacrat- e marcata de drame de neinteles cum ar fi crunta experienta a pierderii tatalui, cu care debuteaza filmul. Imaginati-va niste tarani care aduc trupul mortului sinucigas cu caruta acasa. Vaduva se ia cu mainile de par pentru ca au asezat mortul peste coasa. Taranul caraus se lamenteaza, ca ce mai conteaza, tot e mort. Mortului nu-i pasa de coasa din coasta. Dupa care baga cadavrul in casa, cu chiu cu vai. Urmeaza scena imbaierii si imbracarii. Vaduva are un alt moment de panica fiindca nu are apa calda. Taranii nu inteleg. Ce atata tevatura. Doar n-o sa raceasca mortu' daca-l speli cu apa rece. In fine, il imbraca si il incalta. Moment nasol, caci nu are pantofi noi sa-i puna in picioare si aia de zi cu zi au gauri in talpa cat o minge de handbal. Vaduva innebunita deja lipeste niste hartie de ziar. In sfarsit priveghiul poate sa inceapa. In toiul vegherii, hartia de ziar se tot desprinde de pe talpa cu zgomot.

Copilul face pe el de frica. Mai tarziu e adolescent. Merge la rau cu cel mai bun prieten al lui, Vidas. Asta se crede barbat si intr-un moment de curaj idiot se arunca de pe pod in apa raului. Numai ca acolo mai demult raul ingropase un copac. Vidas nu mai apare din vartejul unde a fost absorbit. Innebunit, tanarul nostru fuge in sat sa anunte ca moare cineva. Asa se pierde cel mai bun prieten. Dupa armata, urmeaza angajarea. Mama deja e batrana, se simte obosita si viata la tara inseamna multa munca grea. In plus, zice mama, simte ca a trait de fapt 3 vieti odata: a ei, a tatalui si a fiului. Revenind la fiu, acesta intra in lumea muncitorilor, care traiesc in camine triste, 3 in camera, si muncesc ca soferi pe basculante in cariere de piatra. In principiu oamenii astia se considera chiar norocosi. Au casa, masa si serviciu. Majoritatea sunt asemeni lui, saraci, plecati din sate in cautarea unui trai mai bun.

Varsta e propice gasirii marii iubiri, am putea crede. Ei bine, marea iubire ia forma curvei caminului in cazul personajului principal. Cu doi copii din relatii diferite, bautoarea de vodka indarjita, si un caracter afurisit, nu prea ai cum sa-i faci fata lui Klava. De o frumusete rapitoare, Klava totusi are mila si-l lipeste cu Maska, cealalta fata din camin, cu viitorul in fata. Desi nu se iubesc cei doi se muta impreuna. Maska a facut rost de o garsoniera. Incep o relatia chinuita. Se si casatoresc. Aproape fac si un copil. Pana ce Maska pierde sarcina si toate iau o turnura spre rau. Divorteaza si eroul nostru se reintoarce in mediul din care a plecat.

Asadar sa recapitulam: tata se sinucide, se arunca sub drezina, mama se sinucide, se arunca sub drezina, prima dragoste-Klava-, se sinucide si ea, se arunca cu camionu in cariera. Vidas, cel mai bun prieten, moare inecat, si a doua oara, copilul Vidas nenascut inca, moare si el pentru ca ma-sa (Maska) era prea saraca si ca sa mai faca un ban zugravea apartamente. Asa a cazut de pe scara. Asa e in Lituania comunista. Viata grea si scurta, marcata de morti premature: se moare de prea mult baut, de accidente, de munca prea grea, de sinucidere.

Atmosfera e amenintatoare iar destinul implacabil il urmareste si pe eroul nostru. In final il cuprinde disperarea unei depresii mai mari ca viata si ca sa nu cada sub drezina se hotaraste sa sara in rau. Final deschis. Asta alege regizorul, probabil indecis intre un happy si un sad end. Ultimul capitol se cheama "Acesta ar putea fi sfarsitul vietii lui Juzik". Cadru cu Juzik iesit din apa, ud, ghemuit pe o piatra, ne priveste drept in ochi, si pe fata lui se iteste un ranjet nesanatos. Moare, innebuneste sau se mantuieste?

P.S. Astazi la cinema Studio ma asteapta alte 2 filme: Laptele deznadejdii si Camino, ambele spaniole.

*Vortex, Lituania 2009, regia si scenariul Gytis Lukšas

Lumea e mare, iar salvarea se ascunde dupa colt*

2010-05-10T14:44:00.007+03:00

Un titlu lung ce-i drept si te-ai intreba daca dupa colt te asteapta cumva salvarea, masina obisnuita in cazul unor tragedii de regula, care sa te ia si chipurile sa te repare. Cam asa e si cu filmul acesta, numai ca de data asta salvarea era de forma unui bunic cam nebun, impatimit jucator de table, bulgar nonconformist si aprig dizident al regimului comunist, biciclist si degustator de vinuri.

Pe scurt, filmul este povestea unui tanar care isi pierde parintii si memoria intr-un accident de masina teribil. Familia de origine bulgara, emigrata in Germania in timpul regimului comunist, facea drumul de intoarcere spre casa, pentru a-si vizita bunicii ramasi in tara natala.

O coproductie bulgaro-sloveno-germano-ungara, filmul a avut un pic din tot: putin despre drama epocii comuniste cu teroare politiei secrete, a inchisorii politice, putin despre viata usor disfunctionala a famillilor central si est-europene in care tatal era vesnic capul familiei iar mama intruchiparea spiritului de sacrificiu, putin despre copilaria franta de fuga peste granita si marcata de privatiuni, soarta crunta a imigrantilor si incapacitatea lor de a se adapta, lipsa tolerantei tarilor gazda ale refugiatilor, iubire, speranta si credinta, datini si obiceiuri care par bizare (varsat de vin pe jos din pahare, inainte de a bea, pentru a pomeni pe cineva decedat, urmat de un Bogda Prostea, stropitul mormintelor cu vin etc.).

Si mai pe scurt, despre identitati, memorie -depozitara identitatilor-, si reintoarecere. Una peste alta, bucuria de a vedea film european m-a dus spre Cinematograful Studio ieri seara si nu am regretat deloc acest spectacol de emotii. Sala a ras copios la fazele nostime (bunicul isi bate nepotul cu un baston, ii arde pastilele si-i recomanda un tratament intens cu vin pentru recuperarea memoriei), a suspinat la momentele emotionante si a explodat la fazele penibile. Pe scurt, nu am fost data pe spate, dar a fost o experienta placuta. Vizionarile continua astazi cu Vortex si Mica Moscova.

*regia Stephan Komandarev, mai multe detalii despre film si despre restul programului pe pagina Festivalului.

Am copt-o!

2010-04-01T22:14:00.003+03:00

Pasca cu branza in stadiul 1, si cu ciocolata in stadiul 2. Nu m-am putut abtine sa nu topesc niste ciocolata la final, asta e!

Cocaaaa

2010-04-01T21:15:00.001+03:00

am reusit ceea ce eu numesc o performanta. dintr-un kg si 1/2 de faina, 4 cozonaci si o pasca:)

A guy should give a girl flours more often :)

2010-04-01T17:49:00.002+03:00

Asta este dintr-un film foarte frumos, cand el era indragostit de proprietareasa unei bakery si ii aduce un cos doldora de pungi cu faina, in loc de un buchet de flori. Foarte romantic. Acum, daca iti place sa coci cozonaci, care e ingredientul tau secret? Al meu este unul care tine de mecanica. Dupa ce framant aluatul, il trantesc de 100 de ori de masa. Fun isn't it? O munca nu tocmai delicata dar, no pain no game, as they say.

If you wanna' play this game

2010-04-01T17:41:00.005+03:00

Daca esti foarte patruns de spiritul Pastelui (e, totusi, sarbatoarea mea preferata), vrei sa le faci o surpriza celor dragi (ai mei n-or sa creada niciodata ca eu am copt asa ceva) sau pur si simplu iti place Coca, atunci asta e cel mai bun mod de a-ti ocupa Joia Mare.

Danger signs on Revolutionary Road

2010-03-30T11:42:00.005+03:00

Revolutionary Road* este numele unei sosele care duce in suburbii. Este drumul pe care il fac zilnic oamenii de succes cu case in suburbii si job-uri bine platite in orase. A avea succes, a fi un om de succes, a duce o viata de succes, cateva probleme care se conjugau in America anilor '50-'60 dupa reguli sociale stricte: trebuia sa ai un job, o casa in suburbii, o sotie "de prima mana" care sa guverneze casa si copiii cat timp tu erai la munca, activitati sociale specifice cuplurilor casatorite etc. Sotul conta prin prisma rolului de "provider", slabe figuri paterne, mai mult absenti din viata copiilor lor, si lasand toata povara deciziilor familiale pe umerii sotiilor."Costumati pentru un trai de succes" (suited for successful living), barbatii sunt mase de navestisti mergand spre centrele oraselor mari si zgomotoase, la lucru. De regula, ei au o viata paralela la centru, unde intretin o amanta si socializeaza intens. Asadar o minunata dedublare, rezultand cu schizofrenie si nervi. Pare un scenariu absurd dar era reteta prescrisa social de a avea o viata ca la carte. Pare desprins dintr-o carte dar era real.

Conformism social la rang de arta. Trebuia sa fii in rand cu lumea. De bun gust insemna case care aratau la fel, rochii care aratau la fel, petreceri care aratau la fel si conversatii care sunau de fiecare data la fel. A fi diferit, a te remarca in multime era cosmarul de care se fereau toti. Not to stand out este pentru acea perioada norma . A te amesteca in visul american, a te dilua in creuzet aceasta este reteta succesului. Toata aceasta uniformitate mie imi face rau. Pe de o parte inteleg disperarea primelor generatii de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, marcate de experienta reconstructiei Americii ca lider mondial, obsedate de visul american si de filosofia de viata a unor self made men. Pe de alta parte insa, problemele infloreau. Noroc ca psihologia cucereste America, promitand sa o salveze. Sigur, oferindu-ti diagnostice puse gresit si tratamente pe masura. Femei insingurate, devenite alcoolice sau dependente de calmante. Barbati care nu isi mai gasesc locul, confruntati cu dilema de a continua intr-un job care ii face nefericiti dar care le pune mancarea pe masa ori cu decizia de a-si descoperi adevarata vocatie si a-si urma drumul catre fericire si autoimplinire. Fiecare Revolutionary Road din America era de fapt presarat cu semne de atentionare vis-a-vis de pericolele la care se expuneau acesti oameni, ducand aceste vieti. Insa aproape toti le-au ignorat. Pana la revolutia anilor '60, cand totul s-a prabusit. Iar ce a urmat dupa a fost complet diferit.

Despre cum a esuat visul american de dupa al Doilea Razboi Mondial, despre istorii individuale pline de pasiune si sagetate de drame a scris Richard Yates in miezul acelor ani. Nu lipsesc nici flash-back-urile nostalgice, in perioada primilor ani de cuplu a familiei Wheeler (personajul central al cartii), pe vremea cand totul parea posibil. Chiar si ca o femeie de prima mana ca April sa se indragosteasca sincer de Frank. Cand au luat-o lucrurile razna? Cum de s-a intamplat asa ceva? Regretele sunt futile desigur pentru ca ele nu mai pot repara nimic. Si este lipsit de sens sa privesti inapoi, atat timp cat nimeni nu a gasit o modalitate de a se intoarce acolo si de a schimba traiectoria unui destin. Pare curios ca un autor atat de putin recunoscut la vremea lui a scris ceva atat de curajos, dar este de remarcat ca, incet-incet, meritele sale ii sunt recunoscute. Chiar prin ecranizarea recenta a romanului, in regia lui Sam Mendes. Filmul are meritele sale, in special as zice pentru performantele actoricesti ale cuplului Kate Winslet-Leo di Caprio. In tot cazul, cartea este mult mai bogata in intamplari si detalii si din acest motiv o recomand, inainte de film. Scriitura lui Yates -acum unul dintre cei mai mari prozatori americani-, are un flow foarte placut, de o maniera clasica. Daca v-a placut sa cititi F. Scott Fitzgerald, atunci garantez ca va veti delecta bine si cu Yates.

*Revolutionary Road de Richard Yates, Editura Vellant, 2009, traducere de Bogdan Perdivara

C'e ta-ra de agr-amati a-vem

2010-03-19T11:59:00.002+02:00

Un site absolut inofensiv, care promoveaza comunicarea in exces, si te imbie cu sms-uri gratuite, si asa traim intr-o era a inflatiei de informatie, ei bine, am vizitat acest site si ce am gasit acolo......m-a bagat in depresie. Cateva mostre aici:

Cerere expres:
"Domnule am acest nr.de telefon de la Uticà Marian si mi-a spus cà v-à ocupati cu montarea anten-elor Dolce Tv. Asi dori sà-mi montati si mie o antenà tv."

Repetita e mama invataturii pentru cineva. Serios:
"SUNT UN BAIAT SERIOS SI AS DORI SA CUNOSC O FATA SERIOASA PENTRU O RELATIE SERIOASA SI BAZATA PE INCREDERE.ASTEPT FETE CU CARE POT VORBI SERIOS."

Avem o tara de agramati. Ce facem cu ei?

Initiativa privata la sate si orase

2010-03-19T11:53:00.003+02:00

Un proiect interesant despre care am aflat de-abia de dimineata. Un domn planuieste sa imprastie, in generozitatea sa, cultura cu tractorul:) Puteti afla mai multe accesand pagina lui. Il sustin in demersul sau si astept sa ma anunte cum altfel pot sa fiu de folos la brazdat tara-n lung si-n lat:)

Up in the air

2010-03-11T14:31:00.005+02:00

Primul zbor cu avionul pentru mine a fost foarte lin si frumos:) Ziua in amiaza-mare, pe un soare care te orbea:) Pentru o persoana cu rau de inaltime si frica de avion, zic ca a fost destul de bine:) In plus, am vazut marea Adriatica dar si Alpii:) Mi-a placut si promit sa mai zbor si altadata. Partea preferata a zborului: decolarea:)

Ah, Italia!

2010-03-11T13:05:00.002+02:00

Pizza, Espresso, Parmigiano-Reggiano, Chianti, Prosciutto crudo, Gelateria, Vespa.....&c:)

Venezia

2010-03-11T12:54:00.013+02:00

Verona

2010-03-11T12:45:00.009+02:00

Padova

2010-03-11T12:37:00.010+02:00

Back in the USSR

2010-03-11T12:19:00.003+02:00

Cum spunea titlul unei piese. Ma rog, aseara am ajuns inapoi in tarisoara noastra. Am vizitat putin din nordul Italiei, si cel mai mult m-a impresionat diferenta de infrastructura dintre ei si noi. La ei au tot ce le trebuie, la noi singurul adevar valabil este ca noi platim si ei ne fura. Las in urma lista de plusuri si minusuri, pentru ca ar fi atat de lunga incat nu ar incapea aici....si afisez niscaiva poze din excursia mea.

Locul 1 in topul destinatiilor vizitate, magna cum laudae, Venezia. Comuna Venezia, cum spune indicatorul rutier, este imensa. Ce vedem noi la tv de regula este centrul insulei San Marco, cel cu vestita piata plina de porumbei. Vesti proaste. Porumbei mai sunt doar cativa, de pofta. Din cauza ca erau prea numerosi, si distrugeau monumentele ori aduceau cu ei diverse boli, au fost decimati. In tot cazul, Venezia nu poate fi povestita si nici descrisa. Nu va veti putea face o idee cat de cat corecta nici din fotografiile prietenilor. Pentru mine e ca si cum ai intra intr-o alta lume, aceea care s-a oprit din evolutie la 1700 si, cand s-a prabusit Republica Venezia. Totul este monumental, grandios, colosal, si.....fascinant.

Locul 2 ii revine orasului Verona, celebra resedinta a piesei Romeo si Julieta. Ei bine, da. Este splendid. Are tot ce vrei. Antic si modern, poti sa parcurgi stradutele inguste pavate cu marmura, sa mergi acasa la Familia Capullet, sa te pozezi nu-i asa, in balconul din celebra scena, sa urci in turnul bisericii din centru, sa vizitezi amfiteatrul local, si cate si mai cate. Concomitent, bestiala pentru shopping, gasesti toate brandurile celebre si mai putin celebre la noi, dar cunoscute de ei, preturi pentru toate buzunarele, cafenele pitoresti si muzee. De retinut ca destinatie. Atentie la cazari. Este destul de costisitor sa te cazezi in Verona. Si asta mi-au spus-o localnicii.

Locul 3, ultimul oras vizitat, Padova. Mare centru universitar, loc vestit de pelerinaj la mormantul Sf. Antonio di Padova, un soi de Sighisoara de 100 de ori mai mare si mai animata. Cei mai multi tineri pe care i-am vazut in Italia erau in Padova. Foarte buni biciclisti. Merg in viteza ucigasa si daca te-ai nimerit pe pista lor risti sa te ia vreunul pe ghidon. Acum inchei si va las in compania pozelor. Imi doresc din suflet sa revin in Italia, de data asta pentru Roma, Napoli, si alte si alte locuri frumoase. Eu va recomand sa mergeti oricand, dar mai ales vara, Marea Adriatica este splendida, si daca aveti masina la dispozitie cred ca intr-o saptamana puteti tranzita toata Italia din Nord in Sud.

La La La lansare

2010-02-26T11:08:00.009+02:00

Aseara, la orele 19.30 (am intarziat, stiu), am dat buzna in mansarda Carturesti, la lansarea Cartii insemnate a editurii Vellant. A fost minunat la acest eveniment. Dintre cei 186 de autori mare parte au fost prezenti si la eveniment, asadar o multime pestrita si creativa s-a revarsat in masarda carturesciana, imbiata de vinul argentinian sublim (cat avea, Oana? 13,5%?:) si aperitive, in compania unor oameni de mare angajament. Dragilor, mare mi-a fost surpriza sa aflu ca am insemnat peste cartea lui GUillermo Arriaga, pe care il respectam pentru munca sa, si m-am rusinat caci l-am insemnat cu creionul rosu la multele repetitii de conjuctii (desigur intentionate), de pe pagina mea.

In tot cazul, ca sa rezum, eu m-am simtit foarte bine, m-am distrat si am cunoscut oameni frumosi. Asa cum anticipasem. Felicitari tuturor implicati in acest proiect si asteptam si partea a 2-a, a 3-a samd:) Va las in compania catorva fotografii de la lansare. Pana si puful a dat nota 10 evenimentului:)

La Pufetarie

2010-02-25T09:14:00.001+02:00

Mi-am descoperit o noua pasiune: pufii. Azi-noapte am deschis Pufetaria. Urmeaza proiecte noi si interesante pe aceasta filiera:)

De la Editura Vellant citire. Dar si scriere:)

2010-02-24T16:25:00.011+02:00

De la Editura Vellant a pornit un proiect extraordinar de inventiv si interactiv. Din peste 180 de pagini ale unui volum, cititorii au putut sa aleaga dupa placul inimii una dintre pagini pe care sa deseneze/scrie/insemneze orice le-a fost drag. Pagina mea am postat-o mai demult pe blog. Am descoperit insa ca umila mea creatie va imparti cotorul cu autori fabulos de talentati, si niste oameni foarte calzi, cum ar fi: Alexandru Andries, Ada Milea, Alexandrina Hristov, Ciubi(Pisica Patrata), Marius Chivu, Costi Rogozanu, Dumitru Gorzo, Matei Branea sau Marius Constantinescu.

Sunt deopotriva onorata si bucuroasa sa particip maine seara, 25 februarie, in mansarda Carturesti Verona, la lansarea Cartii insemnate. Pentru mine, si cred ca pentru toti cei implicati, este un proiect de suflet:)

Maine fotografii si povesti de la lansare:)

Britanicii stiu meserie

2010-02-24T13:21:00.002+02:00

Am vazut ceremonia de decernare a premiilor BAFTA 2010. Britanicii se pricep la filme. Cele facute in UK si premiate suna fantastic. Dar si altele care au castigat si sunt facute peste Ocean. Asa mi-am intocmit lista cu viitoarele filme de vazut. Si iata, in paralel, pe langa numele lor, si ratingul intrunit pe IMDB. Promitator:)

1. The Young Victoria (2009), regia Jean-Marc Vallee - 7.2
2. Bright Star (2009), regia Jane Campion - 7.3
3. Nowhere Boy (2009), regia Sam Taylor Wood - 7.4
4. Fish Tank (2009), regia Andrea Arnold - 7.6
5. Precious (2009), regia Lee Daniels - 7.6
6. An Education (2009), regia Lone Sherfig - 7.7
7. A Single Man (2009), regia Tom Ford - 8.0
8. The Hurt Locker (2009), regia Kathryn Bigelow - 8.0

Sa ne si dixtram, zic

2010-02-24T13:13:00.002+02:00

Saptamana viitoare, chiar la inceputul ei, voi initia primul sondaj de opinie pe care l-a vazut blogul asta.:) El se va adresa strict femeilor. Va rog nu votati daca nu aveti sani (ups, unii barbati se califica:P), nu. Vreau sa zic, si barbatii vor avea acelasi sondaj, dar separat. Sunt curioasa sa vad ce fel de mancare preferati. Mai intai fetele, apoi baietii. Felul de mancare insumand cele mai multe raspunsuri va fi reteta pe care o voi pregati si o voi pune in blog. Ce parere aveti?:)

Un fel destept de mancare

2010-02-24T12:39:00.009+02:00

Te-ai intrebat vreodata de ce romanii nu au inventat de-a lungul istoriei culinare un fel de mancare extra hranitor, care sa poate fi facut repede si luat la pachet? Italienii s-au gandit la o pizza impaturita, ca sa nu iti cada ingredientele pe jos (calzone), sud-americanii se pare ca au inventat empanadas, o placinta cu de toate si asa mai departe.

Prima data cand am mancat empanadas erau facute chiar in casa unui chilian. Si erau foarte bune. Ca sa faci acest fel de mancare iti trebuie cam 1 kilogram de carne tocata (amestec de porc cu vita), chilli, boia iute, sare, piper, un ardei gras rosu, o ceapa, 2-3 catei de usturoi, o legatura de patrunjel, ulei de masline extravirgin. Asta e doar umplutura. Aluatul poate fi cel mai simplu pe care il poti face, de paine, de pizza, de orice fel. Conditia e sa contina faina, apa (eu am pus lapte), 2 linguri de smantana (poti folosi unt), 3 galbenusuri, sare, drojdie uscata, ulei. Si daca a crescut jumatate de ora la caldura, poti sa-l lasi la frigider dupa asta inca minim 2 ore. Va fi si mai fraged. Iar pentru finisare vom folosi un ou batut cu putin lapte, un strop de zahar, si un cub de unt topit, inainte de a le da la cuptor, preincalzit la 175 grade.

Ei bine, ca sa faci empanadas, practic calesti in tigaie umplutura, apoi rulezi foi din aluat, le imparti in patrate, le umpli cu carne, mai pui cate una-doua masline (fara samburi, daca nu vrei sa le faci vreo farsa cruda prietenilor:)), sau cate o boaba de strugure, o felie de ou fiert tare, impaturesti patratul pe diagonala (rezulta un triunghi), presezi marginile cu o furculita si coci bomba asta calorica. E gata cam in 15 minute. Nu uitati sa le acoperiti cu un prosop cand le scoateti. Daca se odihnesc astfel, aluatul se va fragezi suplimentar.

Sunt foarte bune si toti prietenii va vor iubi ca ati gatit ceva asa de gustos. Problema e ca va ia cam o jumatate de zi sa le coaceti. Incercati sa pregatiti aluatul si umplutura cu o zi inainte, pentru ca ele sunt mai bune dupa 24 de ore de stat la frigider. Si nu o sa mai para asa de time consuming procesul. Noi le mancam cu ketchup extrapicant, ni le luam la serviciu, mai ducem la pachet cand mergem in vizita. Foarte hranitor si delicios:)

P.S. Voua nu vi se pare ca foaia aia de aluat seamana cu harta Romaniei?:)))) Just kidding:)

Nu pot in bucatarie fara...

2010-02-23T19:30:00.003+02:00

Gandindu-ma la femeile care citesc acest blog, care probabil gatesc daca au macar varsta mea sau sunt mai mature si mai destepte, si deci tin la sanatate, ei bine, ma gandeam ca daca tot afisez retete, sa scriu un post despre ce ustensile imi sunt mie absolut indispensabile in bucatarie.

Asa mi-am dat seama cat de mult iubesc si cum nu pot fara ..... folia de plastic. Stupoare! Prima pe lista e folia miraculoasa, subtire ca o pelicula fina din plastic, pe care o intind peste orice merge in frigider si n-are capac. Farfuriile, castroanele, caserolele, orice vas poate fi imbracat in folie. Sunt un pic obsedata de cat de etans se izoleaza cu folie, si de regula infasor 2-3 straturi:) I tend to over do it.

Al doilea instrument (desi in limbajul meu uzual ii zic "scula", stiu ca nu e frumos pentru o domnisoara:) fara de care nu pot este telul. Eu obisnuiesc sa il folosesc aproape la orice necesita amestecare. Bat ouale pentru omleta, amestec dressingurile pentru salate,pana la un punct cand se ingroasa treaba amestec si coca cu telul, mai ales aluaturile moi pentru briose. Nu stiu ce mai fac cu telul, dar mai mereu il am prin preajma si ma folosesc cu spor de el. E mult mai rapid sa dai de 2-3 ori din tel, decat de 10 ori cu furculita.

Al treilea instrument pentru care am o pasiune este manusa de bucatarie. Imi este frica de arsurile din bucatarie, tin la mainile mele si la integritatea lor. Cred ca daca as gasi o manusa din sarma cum au cei care taie fileurile de peste, mi-as cumpara si din aceea, pentru cand tai zarzavatul:) Nu m-am taiat deloc pana acum, e drept. Insa insist pentru integritatea mainilor. Nu vreau sa am "maini de bucatar". Pline de cicatrici adica.

Al patrulea lucru dupa care ma innebunesc este hartia de copt. Doamnelor, va rog, renuntati sa coaceti dupa modelul clasic (ungem tava cu unt si o tapetam cu faina). Ca mai apoi sa se auda: mi s-a ars talpa. Nu-i nimic, draga, o taiem/radem, si mancam. Nimic nu se arunca. Oribil! Hartia de copt face totul mult mai simplu, mai curat si mai sanatos.

Al cincilea lucru dupa care tanjesc, pentru ca imi lipseste, si de care m-as folosi des si cu placere ar fi o masina de facut inghetata. Nu am vazut de cumparat, nu am idee cat costa, dar daca as primi una cadou, as face zilnic serbeturi si inghetata:) Serbetul, dragilor, se poate manca si intre felurile de mancare de la o masa, si este foarte bun digestiv. Asta este tot.

De regula, nu gatesc fara sa am alaturi un pahar plin pe jumatate de vin rosu sec. Asta este ultimul meu secret despre bucatareala. Care sunt uneltele, ustensilele, ajutoarele voastre cele mai de nadejde in bucatarie? Astept sa imi spuneti si mie! Sunt curioasa!

Din seria Coca munceste

2010-02-23T12:24:00.003+02:00

Mie mi-au placut de mica doar liniile curbe. Nu stiu sa explic adversitatea pentru colturi sau unghiuri, cert e ca din atata dragoste de cercuri si ovale, am inceput sa fac cercei:) Evident ca mai toti imi ies cum altfel decat rotunzi:))) Rezultatul muncii mele il puteti vedea la vecina mea.

Si am fost la Talcioc urban sa ii targuiesc. Avem dovada aici:)

Reguli de scriitura de la Will Self

2010-02-23T12:21:00.003+02:00

Un autor care imi place mult. Am citit deja 3 carti de-ale lui, si il iau serios in considerare pentru niste distinctii de notorietate in viitor. Mai departe ne spune succint ce sa facem atunci cand vrem sa scriem.

Poale'n brau si dor de drum

2010-02-21T19:49:00.005+02:00

Reteta este simpla, dar procesul de preparare este de durata. Se face o coca moale si parfumata (faina, ulei, drojdie, coaja de lamaie, zahar, sare, 3 oua, lapte, smantana) care se framanta cat doreste ea:) Cand coca este elastica se pune la crescut. Umplutura e delicioasa (branza de vaci, smantana, 3 oua, zahar, zahar vanilinat, esenta de vanilie, stafide). Pentru uns poalele'n brau, inainte de a le trimite spre cuptor, am topit un cub de unt in 2 oua batute cu zahar, un varf de sare si lapte cald. Se taie patrate din coca, se aseaza in centru o lingura de umplutura, adunam poalele patratului si le unim sus, dupa care se aseaza in tava unde se mai lasa putin la crescut. Urmeaza sa le dichisim cu glazura si le dam la cuptor. Am incins bine furnalul, la 200 de grade celsius, in prealabil, iar de copt le-am copt la 175 grade. Rezultatul este foarte fraged, dulce si cremos. Si imi face pofta sa merg acasa, la Iasi:)Pofta mare!

Mic dejun pentru Batman si Catwoman

2010-02-19T14:50:00.003+02:00

Reteta am furat-o de la prietena mea, si era menita doar pentru Batman. Asa ca simtind discriminarea plutind in aer, am hotarat sa primeasca si Catwoman partea ei. Pofta buna!

Sa ne gatim si sa gatim:)

2010-02-16T11:37:00.005+02:00

Ce nu se consuma indeajuns de mult in bucataria tipic romaneasca sunt evident ingredientele cu provenienta exotica. Cine isi aduce aminte cand a mancat ultima oara avocado? Eu incurajez diversificarea si fuziunea, si am gatit ieri o salata de pui cu avocado, masline, branza de burduf, un catel de usturoi, gogosar, rosii cherry, ulei de masline extravirgin si rezultatul a fost minunat. Mai puteti folosi avocado in guacamole, acel sos mexican pentru chipsuri si nu numai, dar si simplu, feliat in sandvisuri, shakeuri, deserturi, orice fel de salata, cu omleta etc. Ca argument pro va dau informatiile nutritionale ale acestui fruct:

Nutritional value per 100 g (3.5 oz)
Energy 670 kJ (160 kcal)
Carbohydrates 8.53 g
Sugars 0.66 g
Dietary fiber 6.7 g
Fat 14.66 g
saturated 2.13 g
monounsaturated 9.80 g
polyunsaturated 1.82 g
Protein 2 g
Thiamine (Vit. B1) 0.067 mg (5%)
Riboflavin (Vit. B2) 0.130 mg (9%)
Niacin (Vit. B3) 1.738 mg (12%)
Pantothenic acid (B5) 1.389 mg (28%)
Vitamin B6 0.257 mg (20%)
Folate (Vit. B9) 81 μg (20%)
Vitamin C 10 mg (17%)
Calcium 12 mg (1%)
Iron 0.55 mg (4%)
Magnesium 29 mg (8%)
Phosphorus 52 mg (7%)
Potassium 485 mg (10%)
Zinc 0.64 mg (6%)

Si ca fapt divers, o bucatica de informatie trivia interesanta: the word 'avocado' comes from the Nahuatl word ahuacatl ('testicle', a reference to the shape of the fruit)(via Wikipedia).

Pentru ca e un fruct ce provine din fascinanta America centrala, m-am gatit in cinstea acestui fel de mancare cu o pereche de cercei incendiari.

Asa ca va invit si pe voi sa va gatiti frumos si sa gatiti gustos. Pofta buna!

De dichis 3

2010-02-12T13:44:00.003+02:00

Un sapun nou, pentru colectia mea, care miroase ametitor. De data aceasta cu un ingredient mai putin obisnuit:) Muscate:)

Moleskine paper cuts are great

2010-02-12T13:09:00.010+02:00

De ce imi plac agendele Moleskine? Din cateva motive simple: hartia este galbuie, ceva ce nu se prea foloseste astazi pentru ca e mai scumpa, si oarecum neconventionala. Dar este cea mai buna pentru citit. Si cei de la Editura Vellant stiu asta si o folosesc la tiparirea cartilor lor. Apoi imi plac Moleskine pentru ca au colturile rotunjite. Pentru ca poti sa o legi cu elastic in nenumarate moduri, daca e inchisa ca sa ramana inchisa:) Daca e deschisa, ca sa nu iti ia vantul paginile, atunci cand scrii. Asadar, Moleskine rezista si pe vant puternic:)Imi plac cele groase, hard-cover, de 400 de pagini, daily planner. Poti scrie orice, oricand pe ele, sunt frumos liniate si suficient de incapatoare sa tina tot anul pe cineva obsedat de notat si de facut liste ca mine. Imi place cel mai mult cel cu coperta rosie-portocalie, nuanta mea preferata de rosu. Primul meu Moleskine a fost negru totusi. Acum este plin pana la refuz cu note, bugete, to do lists si briefuri schitate in fuga mare, sau indiciatii de la intalnirile cu clientii. Noul Moleskine este rosu. M-am gandit eu ca e special pentru fete, dar nu m-am convins pana cand nu am gasit in buzunarul ascuns o surpriza. Look mom, they gave us stickers!!! Am 4 coli de etichete marunte si frumoase. Pentru munca de birou sunt de culoare gri (sad, no? pe principiul cui ii place munca:):)) Pe ele scrie meeting, deadline, insurance, ai iconite cu un calculator, cu o masina etc. Etichetele pentru timp liber sunt verzi, si pe ele sunt indicatii mai prietenoase: seaside, mountains, party, cocktail, inimioare, cutii de cadouri. Iar cele personale sunt rosii si ne spun ca e bine : to remeber, to buy, birthday, si iconite cu tort, pahare de martini. Asa ca sunt foarte fericita cu noul meu Moleskine. Out with the old and in with the new!

P.S. Am avut noroc sa primesc acest Moleskine nou de Valentine's Day. Si pe langa stickere, am mai gasit in el si urmatoarea carte postala;)Sa spunem doar ca de 8 Martie nu voi fi langa calculator din motive bine intemeiate:)

De dichis, targ deschis

2010-02-11T22:17:00.003+02:00

Dragelor si dragilor, iata o initiativa distincta in piata organizarilor de evenimente, pe sistemul targ vintage. Talciocul de altadata, in care poate mai mergeati cu parintii duminica, ori cand era ziua de targ cu pricina, acest talcioc nu a murit. Sunt cativa oameni minunati care l-au resuscitat, si totul se intampla pe 20 februarie, in Verde Cafe. Super oameni, adunati laolalta intr-o super locatie, totul boem si primitor. Eu merg sigur si va astept si pe voi. Ne vedem acolo. Si da, am pregatit cateva surprize:)

Coca's been busy

2010-02-08T10:55:00.004+02:00

Coca a avut musafiri in weekend si pentru ca nu are o proper dinner table, nu a stiut sa gateasca altceva decat mancare care sa poata fi servita cu mana, fara tacamuri. Intr-un exces de zel legat de coca bineinteles, ce altceva, a preparat ceva mai mult aluat decat i-ar fi trebuit si astfel a copt vreme de cateva ore 5 sortimente diferite de pizza uriase (cu pui, broccoli, bacon, ciuperci, porumb, masline, mozzarela, smoked cheese, etc.). In plus, a mai pregatit o supa chinezeasca, iute-acra si rulourile din imagine, din piept de pui invelit in bacon si umplut cu ciuperci, morcov, cascaval afumat ras. La desert a facut o biata prajitura cu ciocolata amaruie si coca-cola, dar gustul de cola a fost estompat de puterea ciocolatei belgiene. Pentru metodele de preparare, ca sa nu mai lungesc postul, scrieti-mi un comentariu si va voi trimite retetele pe mail:)

Quick fix

2010-02-05T16:42:00.002+02:00

Macaroane cu branza:) Pentru mine e un desert, pentru ca e dulce. In mod evident imi aduce aminte si de copilarie. Imi place sa mananc chestia asta pentru textura:) E gluey and sweet. Se face in 10 minute si mai sta 15 in cuptor. Fierbem macaroanele in apa cu sare, doar dupa ce a dat in clocot. Dupa ce la lasam sa intre in apa clocotita nu va fie lene sa amestecati de 2-3 ori prin ele, altfel s-ar putea sa va treziti ca se lipesc de oala, sau intre ele. Better be safe than sorry. Eu am luat macaroane de la Baneasa, mai stiti si alti producatori care fac asa ceva? Era sa nu gasesc deloc. Apoi am ras branza grasa (merge feta foarte bine) de oaie. Am amestecat 200 de grame de smanatana cu zahar brun si 3 oua intregi. Am uns peretii unei oale cu unt si am montat astfel. Ahh ce-mi place verbul asta in bucatarie: a monta:P Un strat de macaroane, unul de branza, unul de smantana. Al doilea strat de macaroane, al doilea de branza, al doilea de smantana. Si a intrat la cuptor timp de 15 minute. La 200 de grade, incalzit in prealabil. Rezultatul e clocotit si asteapta sa fie mancat:) Pofta mare.

Abia astept primavara ...

2010-02-02T11:35:00.003+02:00

...sa ma pot plimba cu bicicleta:)

*In foto, Mabel Normand, pe o motocicleta, la studiourile Goldwyn, in 1920. Sursa aici.

"Fun is not overrated"

2010-02-01T16:37:00.007+02:00

Replica din titlul postului ii apartine personajului jucat de Meryl Streep. Ok. Ea vrea doar sa se distreze facand filme usoare, amuzante, care nu iti dau prea multe batai de cap? Atunci asa sa fie! Meryl e fermecatoare in rolul lui Jane, femeia matura, mama a trei copii care au pornit fiecare pe drumul sau, inca plina de viata si de pasiune pura, care vrea sa isi traiasca la maxim cea de-a doua tinerete. Mi-a placut ca Jane nu este atat de fals suspendata intr-o lume care nu exista (cum sunt fetele din Sex and the City pe care nu le vedem mai niciodata la serviciu, ci toata ziua ba in cafenea, ba la shopping, ba la restaurant). Nu. Jane este o femeie de afaceri cu propria bakery, innebunita dupa gatit, care face fiecare masa pentru musafiri de la zero, si cand nu poate sa doarma noaptea pune masina de facut inghetata la treaba. Mai are si o trauma de depasit, divortul de Jake, interpretat de Alec Baldwin.

Jake este prototipul masculului american, dupa tiparul "cel mai dorit burlac in viata". Desi la fel de in varsta ca si Jane, are o sotie cu mult mai tanara si feroce, care il cam "piloteaza", el conduce doar masina sport cu 2 locuri. Parul grizonat, banii si puterea fac ca varsta sa fie de fapt justificarea acestui mod de viata, certificatul dobandirii statusului sau. Si asta nu il impiedica cu nimic, ba dimpotriva, il legitimeaza sa agate si sa insele. Asta a dus la finalul casniciei si imbarcarea lui Jane intr-o viata de singuratate (divortata de 10 ani) si a lui Jake intr-o noua casatorie.

Pana aici totul decurge tipic, nicio surpriza. Marea rasturare de situatie vine insa atunci cand, plecati la New York pentru petrecerea de absolvire a fiului cel mai mic, cei doi se trezesc singuri in restaurantul hotelului. Din aducere-aminte in aducere-aminte, si din pahar de vin in scoth si sampanie, cei doi se distreaza si se lasa dusi de val pana in patul camerei de hotel. Situatia inedita e ca Jane e amanta fostului ei sot. Prinsa la mijloc intre trecut (casatoria cu Jake, familia lor cu cei trei copii, tot ce au insemnat acei ani impreuna), prezent (posibili alti pretendenti-Steve Martin este Adam, un arhitect sensibil si amuzant care se apropie de Jane in timp ce ii face planurile pentru extinderea casei), si viitor (reconcilierea cu trecutul si mersul in sfarsit mai departe), Jane se complace o perioada in ipostaza de amanta. In cele din urma, ratiunea si binele inving, atat Jane cat si Jake realizeaza ca nu are niciun sens sa se mai complaca intr-o drama de dragul a ceea ce a fost, intrucat ei nu sunt compatibili pur si simplu. Ok. Nu vreau sa simplific foarte tare dar nici nu vreau sa ma apuc de povestit cadru cu cadru acest film.

Cert este ca It's complicated* este un film frumos, cald, amuzant, cu actori foarte talentati in roluri poate nu spectaculoase, dar in fond, mie imi lipsesc si aceste filme care sunt "ca in viata". Iar situatia din acest film te face sa te gandesti ca asa ceva ar putea sa se intample si in viata ta, sau a prietenei tale, and so on. Mai mult, ideea ca dragostea este posibila si la varsta a treia ma incanta in egala masura. Viata nu se termina nici la 30 de ani, nici la 40 si se pare ca nici la 50. Asta daca traiesti ca un om implinit. Mi-a placut cat de mult se aranja Jane, odata ajunsa in ipostaza de amanta, cum isi cumpara rochii rosii si purta pantofi cu toc la cina, faptul ca flirta cu multa gratie. Era seducatoarea perfecta. Sex-appeal-ul nu are varsta. E bine de stiut:) Daca nu ma credeti, priviti-o pe Meryl.

* It's complicated, 2009, in regia lui Nancy Meyers, cu Meryl Streep, Alex Baldwin, Steve Martin.

Goodbye, Chuck!

2010-01-27T18:35:00.006+02:00

Chuck Palahniuk nu ma rezolva. Aveam in facultate doua colege. De cate ori citeau o carte buna isi exprimau satisfactia prin expresia:" E grasime!!!" Asa stiam daca e o carte buna sau nu. Asta era supremul calificativ. Nu am inteles multa vreme de ce ii ziceau asa. Oricum fetele aveau propriul slang si nu mi-am batut prea tare capul cu asta. Una dintre fete e topita dupa marchizul de Sade. Ea mi l-a recomandat si pe Palahniuk. L-am evitat o perioada indelungata. Vazusem filmul Fight Club care mi-a placut la nebunie, dar aveam o retinere in a ma apuca sa-l citesc. Am inceput cu Jurnal, imprumutata de o buna amica. Mi-a placut dar nu m-a dat pe spate. Mi s-a parut facila. Apoi mi-a cazut in mana Bantuitii*. Am citit cam 300 de pagini in 4 ore, pe tren, si am terminat-o acasa. Concluzia e aceeasi. Pe bune, Palahniuk chiar nu are destula grasime. Ori se stie ca tocmai grasimea da savoarea unei mancari:)

Pare ca a gasit reteta de succes a scriitorului profesionist. Descriem o serie de orori intr-un numar prestabilit de cuvinte si in felul asta nu trecem de anonimi. Acum ori sunt eu prea calita si cu un stomac tare, desi marturisesc ca nu sunt nici pe departe fana a filmelor horror, ori universul meu interior e populat de monstri mai mari, pe langa care astia ai lui Chuck par niste clovni, pentru ca nu pot sa imi explic de ce nu mi-a miscat niciun "muschi" al creierului citind despre bantuitii lui. Acesti criminali stransi laolalta intr-un experiment bizar, de automutilare, autoflagelare, crime, canibalism si alte intamplari violente. Mbon, despre cum e mai bine sa mananci intai muschii fesieri ai unui cadavru uman stiam de cand eram mica, gratie unui film vazut la tv. Se presupune ca e partea cea mai frageda. Omul in general e atos, tare si are gust amar.

Nici stilul sau particular de a scrie, anume cel concis, in fraze scurte, cu utilizarea predominanta a verbelor si nu a adjectivelor pentru a garanta o oralitate sporita nu e pe gustul meu. Sa il citesc e ca si cum as face tractiuni la bara intr-un mediu lipsit de gravitatie. Pe mine ma misca mai mult, spre exemplu, sa citesc despre senzatiile pe care ti le da un vierme ce iti paraziteaza creierul (vezi Atlasul norilor). Ma intreb pentru cine scrie Chuck Palahniuk, care este publicul lui. In S.U.A. i-a cam scazut cota de popularitate, pentru ca oamenii s-au obisnuit si cu demonstratia asta fatisa de agresivitate pura si au inceput sa-l asimileze lui Marylin Manson. Este foarte multa visceralitate in opera lui Palahniuk, dar pe care o gasesc ca fiind de umplutura. El abordeaza si unele teme serioase (analizate detaliat intr-o recenzie filosofico-literara pe care am citit-o cu mult haz aici), cum ar fi masinaria star sytem-ului american, obsesia pentru celebritate, imposibilitatea depasirii traumelor, incapacitatea oamenilor de a se elibera de demonii launtrici, insa ori nu se implica suficient de mult in explorarea lor, ori nush.

Chuck Palahniuk pe mine ma lasa rece. Si mai mult ca sigur nu voi mai citi nimic scris de el, pe viitor. Mie imi place sa ma "hranesc" din cartile mele, iar in materie de brain food, cartile lui pur si simplu nu imi asigura suficient aport nutritional si nici nu sunt juicy enough. E prea facil, prea "conservator" in aplicarea acestei retete de scris. Ca un Paolo Coelho intunecat, Chuck va iesi in fata de cateva ori dar nu cred ca va face scoala.

*Bantuitii, de Chuck Palahniuk, Ed. Polirom, 2007, traducere din limba engleza si note de Rares Moldovan.

Don't trouble trouble 'till trouble troubles you

2010-01-26T11:18:00.007+02:00

Comediile pot fi si negre, pline de situatii sumbre. Rasul provocat de ele nu e unul plin si sanatos, ci mai degraba retinut, prudent. Cand cheful de a viziona o comedie nu-ti da pace, alege ceva cu care stii ca mergi la sigur. Pentru mine acel ceva e reprezentat de orice film al fratilor Coen: Joel si Ethan. Asta de cand mi-a picat cu tronc Marele Lebowski. E ceva in filmele lor care ma atrage invariabil: o atentie la detalii pana la manie, o galerie de personaje de la periferia imaginatiei noastre, un cocktail de situatii bizare conduse totusi de un fir logic fara cusur. Mai mult, cei doi reusesc sa spuna povesti foarte frumoase si au o predilectie pentru temele profunde ale vietii. Ei sunt un fel de Charlie Kaufman in varianta light.

Probleme? Ei bine, da. Pe bietul Larry Gopkin, un om cat se poate de serios*, profesor de fizica, sot, frate, tata a doi copii in viata sa tipica si onesta de evreu american, tocmai urmeaza sa-l napadeasca toate problemele posibile. Sotia adulterina vrea sa divorteze si sa-l dea afara din casa, fratele distrus, fara slujba cu viciul jocurilor de noroc si lipsit de activitati sociale ii aduce din cand in cand politia pe cap, fata mai mare e vesnic la mall sau asteapta sa se spele pe par, iar mezinul familiei e un mic delincvent, fumator de iarba si neinteresat de scoala. Nici profesional nu o duce mai bine. In pragul prelungirii contractului de angajare, un student corean ii pune pe birou un plic cu mita pentru o nota de trecere, taicasu il ameninta cu un proces fie ca ia mita, fie ca nu, vecinul fanatic ii mananca treptat din proprietate, ridicand constructii noi pe peluza sa. Sa numaram. Pana acum sunt 4 procese juridice: unul de divort, unul pentru apararea proprietatii, unul pentru fratele vicios, si unul cu tatal coreanului. Urmeaza a treia ramificatie: datoriile. Neajunsurile financiare il acapareaza, fortat acum sa locuiasca la motel, sa achite note de plata catre avocati, sa isi intretina familia and so on.

Viata lui Larry nu e fun deloc. Parea linistita si banala. Dar acum e oribila si datatoare de cosmaruri. Incercand sa gaseasca un sens in toata povestea asta si sa-si regaseasca linistea, bietul Larry merge la rabinii din comunitate. Sfaturile lor insa nu il ajuta deloc si nu ii ofera nici un fel de ghid concret in deciziile pe care trebuie sa le ia. Confruntat cu incertitudinea in fiecare minut al vietii (una dintre temele predilecte ale cursurilor sale de fizica), si cu constiinta faptului ca orice decizie are consecinte pe care nu le poate anticipa, Larry se hoataraste totusi sa calce stramb, in afara regulii generale a moralitatii. Intr-un final cand toate par sa se aseze inapoi in matca lor (amantul nevestesii moare si ea e nevoita sa se reintoarca la distrusul de Larry, fiul trece cu brio peste bar mitzvah, este aprobat pentru inca 10 ani de profesorat etc.), primeste un telefon de la medicul de familie. Viata e complicata si are multe aspecte, pe care Larry nu le poate stapani, prevedea, controla. In fata relativitatii vietii insesi, religia nu mai poate fi un indrumar valabil, functional.

Trebuie sa va spun ca eu am ras copios la acest film, mai mult launtric e drept. M-a impresionat distributia unor actori geniali, cvasinecunoscuti dar de o expresivitate cu totul iesita din comun, si ma fascineaza acuratetea decorurilor si a costumelor unei Americi din anii 60-70. Recomand cu caldura acest film si cu mintea limpede, nu doar cunoscatorilor, ci si neofitilor:)

*A serious man, 2009, regia Joel and Ethan Coen, cu Michael Stuhlbarg, Richard Kind.

reteta fericirii in 629 de pagini

2010-01-19T20:34:00.001+02:00

Vorbesc despre Atlasul norilor* lui David Mitchell. M-a cucerit la targul Gaudeamus cu o singura recomandare de pe coperta 1: "Cel mai bun si mai indraznet roman al anului 2004" (The Guardian). Cuvantul "indraznet" din propozitie a sigilat decizia de cumparare, destul de rar apelat in descrierile unor carti (in fond, e bine sa avem rezerve de vocabular, nu sa abuzam de epitete de genul celor pe care le voi folosi aici: genial, forma maxima, colosal:)), dar si pretul imbatabil de 9,99 ron. Niciodata o comoara nu a fost in acelasi timp ieftina si totusi incredibil de valoroasa. Scuzati tonul delirant al acestui post insa nu mi se intampla prea des ca din noianul lecturilor parcurse un autor sa sparga topul celor mai bune 5 romane pe care mi l-am alcatuit. Asa incat, am fost deopotriva intrigata si extatica sa citesc pe indelete toate cele 629 de pagini delicioase si deplin satisfacatoare.

Cum sa va spun ca mi-am dat seama ca ma aflu in fata unui autor genial? Pai din prima fraza pe care am citit-o mi-a placut stilul lin si suav al scrierii: "Dincolo de catunul Indienilor, intr'o parte a tarmului ce parea a nimanui, am dat din intamplare peste un sir de urme recente." M-a cuprins un val instantaneu de tandrete pentru oricine ar fi fost omul din spatele acestui roman. Am mai simtit asta doar la primul contact cu Sotronul lui Julio Cortazar (mi-e si jena sa o recenzez pentru ca ma apropii de cartea aia cu emotie si timiditate si acum), cu Magicianul lui John Fowles, cu Teoria norilor lui Stephane Audeguy, si cu Marquez, Llosa, Sabato, Kundera, Bulgakov, Antunes, pfiiiii....or mai fi. Doamne-ajuta ca am reusit sa ma indragostesc de atatea ori, si inca mai reusesc sa apara autori care sa-mi suceasca mintile:)

Cartea trebuie parcursa cu dragoste, savurata incetul cu incetul, citita cu placere in ore dedicate special acestei activitati, precedate de 40 de minute de pregatiri si setting the mood: prepararea de cafea sau ceai, poate un pahar de vin rosu, 10 minute de introspectie filosofica, alegerea creionului preferat pentru insemnari, alegerea tinutei comode, cautarea celei mai bune pozitii, testarea luminii, mangaierea copertei, o inspiratie profunda si ii dam drumul. Deschiderea e marcata de un jurnal datand de la inceputul secolului al XIX-lea. Pasionatii se vor bucura fara doar si poate. Autorul lui si personajul central al primului set de relatari este Adam Ewing, insarcinat cu treburi administrative pe o insula din Pacific. Perioada colonizarii, a convertirii fortate ale localnicilor, a inrobirii si traficarii de sclavi, a goanei dupa marile averi, starnita concomitent cu practicarea noilor rute comerciale maritime. Cuvinte-cheie: aventura, complot, violenta, marele "bine" al civilizatiei.

Destul cu dezvaluirile, pentru ca altminteri o sa umplu pagini intregi de caiete studentesti, cu nume de personaje, date si intamplari. E de mentionat ca actiunea din insule se intrerupe brusc si ei ii urmeaza a doua povestire, sub forma unor scrisori redactate de Robert Frobisher, compozitor de geniu si datornic vandut, catre mai bunul sau prieten si amant, Rufus Sixsmith (Doamne ce nume! delicios:)). Intamplator, Mr. Frobisher descopera in timpul minunatelor sale aventuri in Flandra, la inceputul secolului al XX-lea, o portiune din Jurnalul lui Adam Ewing, despre care face pomenire in scrisori. Stationat la Zedelghem incepe sa compuna marea sa capodopera. Cuvinte-cheie: peripetii, arta, amor, umor.

In acelasi secol, dar in anii '60, jurnalista de investigatii Luisa Rey ancheteaza construirea unei centrale nucleare in Buenas Yerbas, U.S.A.. Angajat al acelei centrale, omul de stiinta Rufus Sixmith si prieten vechi al tatalui Luisei, incearca sa o previna dar este ucis inainte de vreme. Luisa devine noua posesoare a scrisorilor, descopera capodopera Sextetul Atlasul norilor a lui Frobisher si paf! suntem aruncati brusc din aceasta povestire, tocmai cand Luisa Rey e pe cale sa fie ucisa ea insasi. Cuvinte-cheie: urmariri, crime, coincidente, indicii.

Mergem in Anglia anilor '80. Timothy Cavendish este editor. Peste noapte da lovitura cand unul dintre clientii sai, autorul cartii "Mama de bataie", isi ucide criticul la un eveniment monden, provocand vanzari in tiraje uriase. Succesul fenomenal atrage dupa sine si succesul financiar, din care tind sa se infrupte si altii, in virtutatea santajului si al amenintarilor. Neavand nicio solutie, Timothy Cavendish fuge din Londra in provincie, in speranta ca astfel situatia se va "raci". Ca sa ii tina de urat pe tren, alege pentru lectura un manuscris venit recent pe adresa editurii, intitulat: Jumatati de alte vieti. Primul mister dezlegat de Luisa Rey. Dintr-un accident nefericit in altul, nimereste finalmente in oraselul Hull, la Casa Aurora. Ceea ce el credea a fi o pensiune linistita se dovedeste a fi un azil, in care se vede inchis intocmai ca un detinut. Pare sfarsitul tuturor planurilor si chiar al vietii insasi. Cuvinte-cheie: genial, umor nebun, aventuri, violenta.

Intr-un viitor mult mai indepartat, in noua ordine a lumii, care acum se numeste Nea So Copros, oamenii "pur sangi" traiesc o viata cumplita. Sunt incurajati sa consume orice in exces (dictonul care guverneaza aceasta lume este: Sufletul tau valoreaza cati dolari are in el), inconjurati de noii sclavi crescuti artificial, dar in fond avand acelasi ADN uman. Chiar economisitul reprezinta o infractiune in aceasta ordine corpocratica. Sonmi-451, o astfel de fabricanta, este ajutata sa fuga din unitatea in care servea si este folosita in scopuri revolutionare, pentru rasturnarea acestei ordini. In timpul "elevarii" sale de la statutul de fabricanta la cel de pur sange, Sonmi-451 urmareste cu deosebita placere un film numit Cumplitele incercari ale lui Timothy Cavendish. Cuvinte-cheie: propaganda, corporatii, consumerism, sclavagism, viziune, distopie, revolutie.

Post-apocalipsa, pamantul e stapanit de triburi si clanuri, societatea s-a intors in mod ciudat la ceea ce era in timpurile de inceput. Parca blestemati sa urmam aceeasi istorie ciclica, acesti oameni lupta pentru supravietuire. Confruntarile pentru resurse sau pentru teritoriu sunt extrem de sangeroase. O civilizatie mult mai avansata tehnic, dar care constituie ramasitele omenirii consumeriste ce a sfarsit prin a se autodistruge, viziteaza din cand in cand comunitatile "primitive". Imixtiunea se face prin reprezentanta Meronym, o urmasa a lui Sonmi-451. Disperati sa nu repete aceleasi greseli, oamenii traiesc intr-o lume magica, mitologica, ei stiind ca stramosii lor au confundat evolutia cu progresul tehnologic si ca asta le-a grabit sfarsitul. Este de ajuns sa o luam de la inceput ca sa nu mai repetam aceleasi greseli? Are omenirea capacitatea sa se salveze? Cuvinte-cheie: violenta, spiritualitate, supravietuire.

Va puteti da seama ce a facut David Mitchell. A scris un roman compus din 6 povestiri separate, care comunica intre ele prin intermediul unui personaj, ce reapare sub forme diferite in fiecare dintre ele. Fiecare din cele 6 povestiri se intrerupe brusc, si este urmata de inceputul celei de-a doua, apoi a celei de-a treia si tot asa, pana cand, odata cu sfarsitul celei de-a sasea ele se continua, in ordine inversa. A saptea povestire este practic continuarea celei de-a sasea, a opta, continuarea celei de-a cincea s.a.m.d. Interesant joc si exercitiu literar, practicat si de personajul Frobisher atunci cand compune sextetul Atlasul norilor, si care se si mira ca scrie asa o capodopera la varsta sa. El se mira si este totodata convins ca nu va mai reusi niciodata sa scrie ceva macar la fel de bun, si ca joaca sa cu inceputul si sfarsitul poate sa fie o gaselnita geniala sau una stupida. Robert Frobisher este corespondentul lui David Mitchell, care pare sa fi scris marea sa capodopera la doar 40 de ani.

Este capabil sa revina cu ceva macar la fel de bun? Sau asistam la un scriitor genial aflat acum in forma maxima? Aceasta este intrebarea cu care raman dupa lectura acestui roman. Trebuie sa marturisesc ca citind aceasta carte am fost geloasa. Sunt geloasa pe un om care scrie atat de mult si de bine, care insira cuvinte pe foaie si par ca toate isi au locul acolo (fraze cu 3-4 epitete, urmate de o comparatie, care nu par incarcate, o oralitate nemaipomenita, cel mai savuros umor care m-a facut sa rad in hohote), care pare ca scrie fara a edita. Asa de frumoasa, complexa si stralucita este cartea sa, pe care o pretuiesc mult. Felicit totodata editura, pentru ca a ales aceasta carte si ne putem bucura de ea la doar 4 ani de la aparitia ei in original. Un decalaj rezonabil pentru Romania. Si il apreciez enorm pe traducatorul manuscrisului, Mihnea Gafita, pentru ca a facut o munca senzationala.

*David Mitchell, Atlasul norilor, Ed. Humanitas, 2008, traducere din limba engleza de Mihnea Gafita.

Tipic pentru Romania

2010-01-19T15:36:00.002+02:00

DACIA COPY
Fii informat!
In 20100 (sublinierea mea), Programul de stimulare a reinnoirii parcului auto national* se adreseaza, in premiera, si persoanelor juridice. Poti beneficia de prima de casare de pana la 11.400 RON la achizitia unui autovehicul nou!
http://www.dacia.ro/#/servicii-flote/consultanta/remat-pj

The power of good buy

2010-01-15T14:53:00.004+02:00

America anilor '70, in plina exuberanta, abundenta in manifestari revolutionare, constituie personajul principal al filmului Taking off*, in regia lui Milos Forman. Filmul l-am prins intr-o noapte alba de insomnie, pe Cinemax (cat sunt in Iasi profit maxim si ma uit doar la postul asta, pentru ca la Bucuresti imi lipseste din grila), si m-am bucurat foarte tare de el. Am ras de un comic inteligent, de situatie dar si al personajelor bizare care defileaza pe scena New York-ului cucerit de hippies. Subiectul este cel al unei familii confruntate cu o drama: fiica lor se hotaraste sa fuga de acasa. Dupa cautari disperate ce dureaza o saptamana, presarate de intamplari neasteptate, fata se intoarce acasa dar, spre surprinderea ei, nu-si mai gaseste parintii.

Filmul debuteaza cu imaginea perfecta a familiei tipic americane care au o fata adolescenta, cu probleme de comunicare intre generatii. Cum in celebri ani '70 societatea americana nu mai este deloc una traditionalista, ci una experimentala, deopotriva tinerii copii si parintii lor fac tot timpul lucruri trasnite. Fetele fug in lume la bratul unor hippioti fiorosi:P, sunt initiate in consumul de marijuana si incurajate sa isi descopere sexualitatea etc. Confruntati cu fuga copilului si dupa ce se lupta o vreme cu durerea si neputinta - dupa o alarma falsa la 500 km de New York, descopera ca fata arestata ca fiind a lor, este o prietena care folosea o identitate falsa-, cei doi se abandoneaza ei insisi tendintei generale.

Mama curioasa sa experimenteze lucruri noi (o aventura de o noapte cu un strain, care se sfarsete haios, consumul de marijuana, poker pe dezbracate alaturi de un alt cuplu), si tatal tentat si el, la randul lui, descopera ca nu sunt singurii care se confrunta cu aceasta situatie. Ba chiar afla ca exista si o Asociatie a Parintilor Copiilor Fugari unde poti sa interactionezi cu oameni ca si tine, care poarta in piept ecusoane infatisand poza fugarului/a fugarei, sa beneficiezi la aceste intalniri de o consiliere atenta si profesionala a psihologului de serviciu s.a.m.d.
Pe principiul:"draga nu-ti face griji, probabil fata noastra e undeva cu prietenii ei si se distreaza si acelasi lucru ar trebui sa il facem si noi", cuplul merge in bar, se bucura de prea multe cocktailuri, privesc un concert electrizant al Tiner Turner si Ike. La recomandarea psihologului asociatiei (pentru a ne intelege copilul trebuie sa experimentam si noi intocmai ce i se intampla si lui), mai multi parinti participa in ceea ce va ramane drept o scena de referinta, anume la lectia de fumat marijuana. Profesorul (un Vincent Schiavelli genial costumat) este un fost pacient al psihologului, care cu multa acuratete ne face descrierea joint-ului si a manierei de consum.

Tot filmul abunda in scene amuzante. De la telefonul dat medicului de familie noaptea tarziu, cand fata ajunge acasa sub influenta narcoticelor, pe care il vedem dormind cu pachetul de tigari la cap, cu mucuri de tigara stinse in papucii de casa, si adormind apoi la capatul firului in miezul unei situatii de criza, pana la scena comuna a doamnelor cochete si pretioase, purtatoare de perle si taioare, si a domnilor in costume, care fumeaza niste marfa de calitate sub privirile ultra-conservatoare ale unor doamne si domni victorieni dupa aspect, din picturile atarnate pe peretii salonului. Contrastul intre ceea ce se luptau sa pastreze in societate - aparenta traditionala, si viitorul spre care se indreapta aceasta este izbitor. Peste tot in jur tinerii renunta la hainele uniformizante si inclina spre tinute colorate, largi, lascive, eliberati de povara conformitatii si acreditand abuzul si excesul.

Mi-a placut foarte mult cursivitatea cadrelor din acest film, simtul umorului foarte inteligent si care te pune usor pe ganduri, faptul ca New York-ul este atat de frumos prezentat in timpul scenei cautarii fetei de catre un tata care alearga bezmetic pe strazi, atentia acordata luminii, pe care o surprinde oglindita in geamurile zgarie-norilor sau filtrata superb de coroanele copacilor, aluzia la invazia tehnologiei atunci cand o fata fura un televizor portabil cu precizarea ca e o marca japoneza, Tina Turner ca o vrajitoare sexi dansand incredibil, lectia de fumat marijuana, care merita doar ea un articol separat (Un joint are doua capete: unul inchis, si celalalt deschis. Se tine intre degetul mare si aratator, se ia un chibrit si se aprinde. Se inhaleaza. Nu uitati sa va "carliontati" (to curl, in original) buzele atunci cand trageti din joint, pentru ca amestecul de oxigen si marijuana e esential. Numarati pana la 10 si expirati, de preferinta pe nas. Numarati suficient de repede incat sa nu lesinati. Si mai ales, do not, I repeat, do not hold on to your joint:). Recomand calduros vizionarea lui, un film facut in 1971, la fel de actual si de interesant si astazi.

*Taking off, 1971, in regia lui Milos Forman, cu Lynn Carlin, Buck Henry, Vincent Schiavelli, Ike Turner, Tina Turner.

Un flirt expirat

2010-01-12T19:18:00.014+02:00

Aseara m-am bucurat ca, dupa toate probele (adica programul tv online), urma sa am o seara plina de filme bune. Si nu, nu a fost asa. Dimpotriva am pierdut initial 2 ore pe Cinemax urmarind filmul Flirt*, despre o poveste mult prea simplista, si o incercare ratata de a o face exceptionala. Situatia de viata era urmatoarea: un tip are o relatie stabila de 6 luni (cea mai longeviva din cariera sa de fu(s)tangiu), dar iubita se pregateste sa plece 3 luni cu o bursa la Paris. Tot acolo e si fostul gagiu al fetei. Inainte sa plece el vrea sa stie clar daca vor avea un viitor impreuna iar fata ezita sa-i dea un raspuns. Asa se intoarce omul inapoi la firea lui pacatoasa si isi aduce aminte ca mai era una in vizor, maritata. Cei 4 erau toti amici. Sotul victimei luate in vizor de amorez face o criza de nervi, ca nu se poate domne adica sa ii fie infidela, si sa nu-l iubeasca cum o iubeste el. Si de ce nu vrea fustangiu' asta sa se aseze odata pentru totodeauna la casa lui? Ei, asa ca, mai bine, isi spune el, ia sa fac rost de un pistol, pentru ca: 1. fie sa ma sinucid, 2. fie sa o impusc pe nevasta-mea sau 3. il impusc pe fustangiu. Zis si facut. Aplicam varianta trei. Ii zboara omului buza si obrazul si atat.

Cum si atat o sa ziceti voi. Ei bine, asta e tot filmul. Aceeasi poveste e mutata apoi in Berlin, in 1995, unde situatia si replicile se repeta in mod cu totul exact, doar ca amorezu era homosexual, personajele din patratul conjugal erau din zona artistica si in rest totul, totul exact. Iar ii zboara unuia buza si obrazu, iar se muta cadrul. Acum suntem in Tokyo. Fir-ar sa fie. Aceleasi replici, a treia oara, deja le-ai memorat ca nici nu-s multe, cadrele sunt de-o prostie rara, astia se chinuie sa mestece ceea ce se dovedeste a fi o mancare rece si tare, pistolul, iar amantul, n-am mai rezistat. N-am mai rezistat si am ramas in continuare pe acelasi post. Fatal mi-a fost, va zic. Adica dupa acest film, Flirt, vine altul, Expirat**. Bun. Stiam la ce sa ma astept. Aceeasi viziune artistica am mai urmarit-o intr-o noapte dar am adormit de interesanta ce mi s-a parut. E bine ca filmele astea sa le vezi dimineata devreme, cu mintea proaspata. Altfel te doboara.

In Expirat, o Samantha Morton pe care, de altfel, o ador, e fata batrana, are cel mai banal job posibil (pune amenzi in parbrizele masinilor parcate, carora le-a expirat taxa de parcare), cea mai plictisitoare viata in cel mai ciudatel apartament, alaturi de maica-sa. Si ce-si doreste ea mai mult si mai mult e sa aiba o relatie. Se intampla sa se indragosteasca de mai bizarul coleg de munca, onanist de profesie, fost sot si tata ratat, obsedat si cu probleme de anger management. Ea o fina si o sensibila aflata intr-o stare de indragosteala, trece cu vederea ca el e in esenta un dobitoc. Si au o relatie bizara, pana cand, in fine, il surprinde pe onanist in exercitiul functiunii la linia fierbinte. Asa umilinta nu poate sa treaca nepedepsita, femeia are taria de caracter sa renunte la omul ei si se termina cu concluzia ei: viata e frumoasa tocmai pentru ca are atat de multe intorsaturi de situatie neasteptate. V-a placut?:)

Cateva scene memorabile raman insa intiparite in memoria mea. Cum poate fi viata sexuala a doi ciudati? Regizoarea vrea sa ne satisfaca aceasta curiozitate cu orice chip si ne arata mai multe scene intime, si pasionale doar spre sfarsitul relatiei. O mai vedem pe mama fetei batrane care pregatea o cina si facea piure, dar nu a mai apucat nimeni sa manance masa aia pentru ca moare, si cade cu capul taman in castronul urias plin de pufoasa pasta de cartofi. Si as putea continua la infinit. Concluzia mea privind filmul asta e una singura: bine ca si ciudatii se iubesc. Si se gasesc:) Cam asa ceva. Ce-i drept, daca filosofam, toti suntem putin luati, vorba lui Motu' Pitis. Asadar seara de film ratata sau seara de filme ratate.

*Flirt, 1995, regia Hal Hartley, cu Parker Posey, Martin Donovan
**Expirat, 2007, regia Cecilia Miniucchi, cu Samantha Morton, Jason Patric

Craciun fericit!

2009-12-24T16:06:00.002+02:00

Bad boy in Badlands

2009-12-21T12:24:00.013+02:00

Azi-noapte nu m-am lasat pana nu am urmarit un film cu parfum vintage. Am ales sa vad Badlands*, facut in 1973, avand la baza povestea adevarata a doi tineri, un baiat de 25 de ani si iubita sa de doar 14 ani, care devin criminali in serie. Prima data ei vor ucide intreaga ei familie, iar totalul crimelor se va ridica la 11. Aceeasi poveste care a cutremurat America in anii '50 sta si la baza filmului Natural Born Killers, spre exemplu. Ceea ce socheaza in primul rand in versiunea lui Terrence Malick, regizorul Badlands, este distributia foarte buna, a tinerei Sissy Spacek in rolul lui Holly, si a lui Martin Sheen in rolul lui Kit, maniera de narare (retrospectiva, cu vocea lui Holly, detasata de toate intamplarile si usor nostalgica, parca), imaginea si directia artistica. Mie mi-a mai placut coloana sonora, de asemenea. Ecranizarea lui Malick, care isi face debutul cu acest film, nu respecta intru totul adevarul istoric, ci il adapteaza.

Pe scurt, Kit lucreaza ca gunoier intr-un orasel din zona numita Badlands (def: teren arid, uscat), South Dakota. Intr-o zi se indragosteste de Holly, o pustoaica de 15 ani, roscata, cu pistrui, care stie sa manuiasca bastonul si are un aer misterios si o tristete infinita in priviri. Cauza este faptul ca e crescuta doar de tata, un barbat aspru care nu a reusit sa treaca peste moartea sotiei si nu face o treaba prea buna in a-si educa pupila. Severitatea disciplinei o afecteaza pe micuta si ii provoaca acesteia o pofta acerba de rebeliune. Tatal fetei se opune relatiei celor doi. Desi Kit incearca sa rezolve conflictul renuntand la job-ul degradant de gunoier, acest fapt nu rezolva cu nimic disensiunile cu "batranul". Pe masura ce relatia tinerilor se sedimenteaza, lui Kit ii trec idei tot mai trasnite prin cap. Cum ar fi de exemplu sa il omoare pe tatal lui HOlly si impreuna sa se care din oraselul acela. Crima se intampla, cei doi ascund cadavrul in pivnita si incendiaza proprietatea. In timpul asta, Holly nu are nicio tresarie. Orbita de dragostea pentru Kit - care se crede James Dean, si chiar aduce cu el-, nu face decat sa verse 2 lacrimi si sa-i aplice o palma criminalului. Dar se hotaraste sa ii stea alaturi, fie ce-o fi. Kit nici el nu e mai prejos si inregistreaza (pe vinil, si asta mi-a placut mult), o marturisire a crimei, in care inlatura orice umbra de suspiciune ce ar putea plana asupra lui Holly.

Lucrurile se precipita, cei doi se muta intr-o padure, pe malul unui rau, unde traiesc cu putin, intr-un adapost improvizat. Memorabile zile, memorabile cadre. Cei doi danseaza desculti in praf, Holly care e o fetita/aproape femeie incearca creionul dermatograf si rujul, Kit se antreneaza sa devina un soi de Rambo pentru a face fata vanatorilor de recompense si autoritatilor etc. Povestea campeneasca nu poate dura foarte mult si curand cei doi trebuie sa fuga pentru a nu fi prinsi. In drumul lor spre Montana, unde Kit crede si spera ca isi vor putea reface viata, mai omoara niscaiva oameni nevinovati care au ghinionul sa se incruciseze cu ei. Traiesc din jafuri, mananca chiar si ierburile de pe camp, dar lui Holly nu-i lipsesc revistele de tip tabloid, si ultimele barfe cu vedete. E o Lolita perfecta Sissy Spacek. Intr-un final, Holly decide sa il paraseasca pe Kit, langa care nu se vede ramanand chiar toata viata, si se preda autoritatilor. Ceea ce va face si anti-eroul nostru, devenit peste noapte un soi de vedeta. Moda criminalilor in serie trebuie sa fi fost in toi. Unii dintre cei mai notorii chiar marturiseau ca isi cautau celebritatea in acest fel. Vroiau sa "scrie" istorie. Realitatea este ca dintre cei doi, baiatul va fi electrocutat la scurt timp de la arestare, iar fata va fi condamnata la inchisoare pe viata, si eliberata dupa 18 ani, pe motiv de buna purtare.

Filmul este frumos si captivant, si eu il recomand tuturor. Momentele mele preferate din film sunt cand cei doi danseaza in camp, la lumina farurilor pe muzica lui Nat King Cole, si imi place mult ca tatal lui Holly era pictor de panouri publicitare stradale(So that's how they did it in the 50's). In genul cuplurilor de rau-facatori Bonnie si Clyde, Holly si Kit aproape au ramas impreuna pana la final. Privind acest film nu esti sigur ce sa faci, daca sa ii simpatizezi pe cei doi proscrisi sau sa ii condamni, te infiori la vederea cruzimii faptelor lor, dar te razgandeste comportamentul lor din intimitate. Si cum ramane cu politistii care ii cer lui Kit autografe si ii ureaza noroc bun la final? Ei nu sunt decat un alt exemplu ca nu stii ce atitudine sa adopti in fata acestui tip de comportament. Ceea ce este un simptom al cantitatii de rau si de bine pe care noi insine o adapostim.

*Badlands, regia Terrence Malick, cu Sissy Spacek, Martin Sheen, 1973

alte 5 minute de bucurie

2009-12-21T11:40:00.003+02:00

mi-au fost oferite de dragul Razvan Penescu si Liternet in paginile caruia a fost publicata o poezie mai veche de-a mea, de Craciun. Si voi puteti trimite texte la scrie_la_liternet@liternet.ro, care au ca tema Craciunul, iar daca va fi considerat demn de publicare puteti marca un debut frumos:)

foarte mult, foarte bun

2009-12-20T17:33:00.007+02:00

Am terminat de vizualizat Synecdoche, New York* (multumesc Laura pentru recomandare), scris si regizat de Charlie Kaufman pe care poate il stiti si ca fiind co-scenaristul filmului Eternal Sunshine of the Spotless Mind, scenaristul pentru Adaptation ori Being John Malkovich and so on and so forth. Ca si celelalte filme ale sale, si acesta este plin de substanta, ceea ce il poate face pe alocuri greu de urmarit si de inteles. Pe scurt, Caden Cotard este un regizor/scenarist/actor care devine obsedat de boala si perspectiva mortii, in timp ce familia sa (sotia- artista foarte apreciata si fiica) se destrama. Nu are resursele sa se adune si sa recompuna aceasta viata, care ii aluneca printre degete. Tot ce poate face este sa se concentreze asupra sa, a traumelor si fricilor sale, asupra dorintei supreme de a face ceva major in teatru care sa ramana in urma lui. Timpul se scurge cu repeziciune si se pare ca, absorbit fiind de acest proiect colosal (construirea unui platou imens, intr-o hala, care reproduce la scara mai mica orasul New York, viata sa si a oamenilor pe care ii intalneste in cursul vietii), realitatea insasi ii scapa printre degete. Sotia dispare misterios la Berlin, fiica sa devine o prostituata si apoi moare, ambii parinti mor si nu apuca sa isi ia ramas-bun de la ei, femeia pe care o iubeste profund de ani de zile se casatoreste cu altcineva si isi face propria viata, el insusi se recasatoreste si mai face un copil iar apoi si aceasta familie dispare etc. Se pare ca tot ce face este sa rateze, daca vom considera ca aceste lucruri se intampla cu adevarat.

Daca vom considera insa ca ceea ce se intampla este de fapt transpunerea unor fapte posibile intr-un scenariu si mai apoi intr-o piesa, atunci ar parea ca si cum Cotard a alunecat din realitate si totul se intampla la nivel fictional. Kaufman de altfel ne accentueaza aceasta impresie, insistand pe metafora vietii ca teatru (Shakespeare), in care toti oamenii sunt actori si joaca un rol. Daca vietile acestor oameni sunt reale, daca ele chiar s-au intersectat sau daca doar ar fi putut fi asa, asta este o intrebare cu care eu raman. Poate la a doua vizualizare o sa fie mai clar. Clar este ca toti suntem la fel, avem aceleasi traume, frici (de moarte, de singuratate, de abandon etc.), regrete, iubiri impartasite, esuate sau neimpartasite, aceleasi sanse si aceleasi momente in care hotaram sa facem stanga in loc de dreapta sau vice-versa, si suma tuturor acestor lucruri ne compune si ne face sa fim ceea ce suntem. Niste simpli trecatori printr-un decor, pana cand intr-o zi, la sfarsitul epuizarii acestor intrebari si raspunsuri, o voce (Demiurgul este el insusi un regizor, care ne sopteste in casca-cel putin asa am interpretat eu voce din casca, desi altii ar putea-o numi vocea constiintei lui Cotard sau vocea liberului arbitru sau whatever)ne va sopti sa iesim din scena.

Un film memorabil, frumos, profund, complex, amplu, mult mai plin de simboluri si evenimente decat am inghesuit eu in prezentarea mea triviala. Vi-l recomand doar daca aveti organ pentru asa ceva. Altfel va fi de neinteles, plictistor, aiuristic:) Sau poate nu. Imi place la nebunie de P. S. Hoffman care isi alege atent rolurile si are numai filme bune in CV, de Emily Watson care este geniala si de Samantha Morton, o Emily Watson mai tanara, si foarte, dar foarte pe val. O distributie incredibila, un vis implinit pentru mine:) Imi plac filmele lui Kaufman, sunt ca acele carti care se citesc la birou cu creionul in mana, nu rasturnat in pat, si in plus sunt grozave de vazut duminica la pranz, cu un ceai verde, sau noaptea tarziu cu fetele la un pahar de vin si-o tigara de foi.

*Synecdoche, New York, regia Charlie Kaufman, cu Philip Seymour Hoffman, Catherine Keener, Emily Watson, Samantha Morton si multi altii, foarte buni, 2008

demult asteptam

2009-12-20T13:07:00.006+02:00

sa aflu mai multe si sa gasesc acest film: Grey Gardens*. Am vazut ceremonia de decernare a premiilor Emmy din 2009 la tv si acolo o Jessica Lange fabuloasa ridica premiul pentru Outstanding Lead Actress in a Miniseries or a Movie. ce putem spune despre Jessica Lange? Ca e fabuloasa la cei 60 de ani ai ei, ca e superba, si ca probabil are o personalitate foarte faina. Se vede din toate fotografiile in care apare alaturi de Drew Barrymore, alta feblete de-a mea, ca cele doua se admira si se iubesc si ca le leaga o formidabila afinitate si prietenie. In Grey Gardens cele doua se intalnesc minunat pe ecran, Jessica in rolul mamei ultra-posesive care isi sufoca fiica si Drew in rolul fiicei care nu a mai reusit niciodata sa se desprinda de mama si sa inceapa o viata pe cont propriu. Filmul spune povestea altminteri celebra a matusii si verisoarei lui Jackie Onassis, ambele numite Edith (Eddie), care traiesc o viata excentrica intr-un paradis interbelic american, si apoi cunosc declinul fulminant.

Atat de rau poate denatura relatia mama-fiica, pana acolo ca cele doua devin captive in resedinta de vara din East Hampton denumita pe buna dreptate Gradinile Gri. Labilitatea emotionala a celor doua, combinata cu faptul ca sunt abandonate de sotul/tatal lor, care divorteaza si se recosatoreste, iar mai apoi moare, si cu faptul ca in perioada interbelica nu se prea obisnuia ca femeile sa se intretina singure, si sa tina o slujba, rezulta intr-o degradare totala a resedintei in care locuiesc femeile, innebunirea celor doua si traiul complet degradant si insalubru, la limita subzistentei. Pe tot parcursul filmului, a carui imagine, coloana sonora, machiaje, costume sunt irezistibile, nu putem decat sa ne veselim alaturi de personaje in anii de glorie, si sa oftam pentru ele in anii de groaza ce i-au urmat. Dintre multele filme a caror actiune se plaseaza in anii '30, acesta mi-a placut cel mai mult din punctul de vedere al atmosferei, costumelor, machiajului etc. (urmat foarte aproape de Great Gatsby, cu Robert Redford:) Cele doua femei sunt minunate si joaca senzational.

Drew e de nerecunoscut, si foarte credibila in rolul fiicei nebune, captive, care nu isi paraseste mama pentru ca o iubeste si ii este devotata, dar pe care o si uraste concomitent. In cele din urma, apare si o mica portita, la capatul vietii lui Big Eddie, cand doi cineasti decid sa faca un documentar despre soarta lor (fapt real). Iar Big Eddie isi lasa fiica sa participe la premiera, si sa paraseasca proprietatea de la Grey Gardens. Filmul are un final "fericit" daca il putem numi asa. In cele din urma, Little Eddie va fi eliberata. cum? nu va spun. Cert este ca acest film este tulburator din toate punctele de vedere, iar mie mi-a placut sa il vad, si cu siguranta il voi revedea curand.

*Grey Gardens, regia Michael Sucsy, cu Jessica Lange, Drew Barrymore, Ken Howard, Daniel Baldwin, 2009

film frumos

2009-12-20T12:49:00.005+02:00

Insomnia ma ajuta totusi la vizualizarea unor filme dragute. Azi-noapte, pe TVR 1, Broken English* (tradus de ai nostri "Dictionarul iubirii"). Mi-a placut mult filmul asta, atat de asezat si de calm, miscator si tandru si emotionant. O regie semnata de Zoe Cassevetes si o actrita foarte misto, Parker Posey. Nora este personajul principal al filmului, care sufera din singuratate, are mai multe intalniri, mai bune ori mai proaste, dar niciodata nu reuseste sa lege o relatie, din aceea concreta, "serioasa" care sa duca spre casatorie. Si i se pare ca e tot mai batrana. Pana aici, ne recunoastem o multime in Nora.:) Parker are niste trasaturi spectaculoase, usor exotice, emana un sex-appeal tulburator, este sensibila si pasionala. Pe langa astea, se imbaraca absolut bestial si ca si mine poarta doua lanturi din argint cu doua pandante diferite, simultan. Poarta blugi foarte largi cu topuri din matase curgatoare, rochii de inspiratie vintage, ochelari de soare supradimensionati. Am iubit-o din prima, trebuie sa va spun. In plus, m-am regasit din nenumarate puncte de vedere in ea. Filmul este presart de multe descoperiri neasteptate, despre sine si despre lume, si Nora ne poarta de la New York la Paris, de la nemultumire, la suferinta si la regasirea fericirii. Stiu ca suna cheesy, si probabil ca intra in categoria de chick flick, dar eu va recomand acest film. Pentru mine a fost o experienta vizuala frumoasa.

*Broken English, regia Zoe Cassevetes, cu Parker Posey, Drea de Matteo, Peter Bogdanovich, 2007

cadou de Craciun

2009-12-16T17:26:00.007+02:00

Editura Vellant a avut inspirata idee de a se deda la mazgalituri cu cititorii de carti obinsuiti sa insemneze in timpul lecturilor. Ei bine, cum si eu fac parte din acest club (scriu doar pe cartile mele, doar cu creionul mecanic, si doar daca vreau sa recenzez acea carte), nu am putut rata asemenea ocazie. Am pus un vot de "placut" pe facebook si am primit pagina cu nr. 82. Ce am remarcar dintru inceput a fost calitatea slaba a textului-caci nu ma pot abtine de la aceasta critica-, si singurul lucru inspirat mi s-a parut taman ultima replica din josul paginii. De la care am pornit intr-un desen si o adnotare din propria-mi poezie despre frici combinate in mod neplacut cu nocturna. Am facut 2 variante, pentru ca asa mi-a casunat mie ieri seara, iar eu pledez pentru varianta dintai, evident cea in nocturna:). Si ce a iesit puteti vedea aici, sau pe facebook, daca va imprieteniti cu oamenii de la Vellant, ceea ce eu recomand calduros. Tot proiectul se va incheia pe 29 Ianuarie, in Carturesti, unde cele 182 de pagini reunite intr-un volum se vor lansa:) Ne vedem si acolo daca e, si pastrez o parte din felicitarile catre cei de la Vellant pentru atunci.

p.s. voua care va place mai mult? 1 sau 2?

reading in progress

2009-12-15T20:10:00.002+02:00

desi nu am mai scris nicio rencenzie, sa stiti ca citesc la fel de mult:) acum sunt foarte incantata de cele trei carti cu care merg in paralel cu lectura: Bufnita lui Hiaasen, Lebada neagra a lui Taleb si Atlasul norilora a lui Mitchell. Sper sa am putere sa imi reiau bunul obicei al scrisului, pierdut din vedere de ceva timp. Mi-e dor sa scriu mult:)

Din sectiunea bun de te lingi pe degete

2009-12-15T18:17:00.005+02:00

Gogosi sticky fingers, cu cafea si dulceata la micul dejun. Reteta este foarte simpla si va ia 10 minute sa o faceti. Amestecati 2 cani de faina, cu un plic de drojdie uscata, un pic de sare si lasati-o deoparte, in timp ce intr-un alt castron amestecati 2 oua cu zahar sau miere de albine (2-3 linguri). Apoi faceti-le cunostina, turnand cand faina, cand un pic de apa minerala, pana se obtine o coca moale, elastica. Cu o lingura puneti cate putina coca in ulei incins. Si astfel se obtin gogosile. Eu le-am mancat cu dulceata de capsune si caise si cafea cu lapte.:) Si am inaugurat o noua sectiune la mine pe e-mail, numita :Coca gateste, unde imi salvez retetele. Totodata, proiectele intra in sectiunea Coca munceste:)

vine Mos Craciun

2009-12-10T18:26:00.004+02:00

incet-incet se apropie. Nu am wish list sau altceva. Desi intr-o saptamana, maxim doua sper sa pun mana pe 2 bilete de avion marca Bucuresti-Paris, dus-intors.

de dichis 2

2009-12-10T18:11:00.007+02:00

cateva dintre piesele ce compun bling-ul meu cel de toate zilele. mai frumos spus, les joux-joux
In prima poza, pe sfestincul de lemn pictat de la Acaju se gasesc clame de par luate de ani de zile (6-8) de la Meli Melo, cercei din plastic cu Hello Kitty si pietre pictate manual, primite sau cumparate din Sighisoara.
A doua poza e cu piticul austriac de paza de inelele care se vad si mai bine in poza nr. 3. Ele sunt absolut deloc pretioase, dar foarte frumoase. Gasim un inel din argint, mare si dantelat, cumparat din Iasi dupa ce l-am vazut la prietena mea Mona si am innebunit. Era in perioada iilor:) Give me a break! Alt inel este de argint cu piatra ovala de hiacint. L-am vazut de o mie de ori si nu ma mai hotaram sa-l cumpar, dar nici nu se vindea. Culmea imi venea perfect. Eu gasesc mai greu inele sa imi vina, cele mai misto sunt de regula marimi mai mari. Si l-am primit cadou in cele din urma. Mai am un inel din sarma imbracata in pietricele mici colorate, luat de la un targ organizat la Muzeul Taranului Roman, este foarte vesel si frumos si reglabil. Merge perfect cu bratara de picior din aceleasi margele vesele. Iar ultimul inel achizitionat este din metal comun, foarte foarte mare, acopera 3 degete si este o floare dantelata. A costat 10 ron si l-am luat de la Stradivarius.
Poza nr 4 contine cateva lanturi, din metal comun. Cel cu inimioara e de la Accesorize, acum costa 80 de ron dar eu l-am gasit mult mai ieftin acum un an, pe vremea asta. Cum se reduc preturile la noi nu voi sti niciodata. Inimioara nu se deschide. Toata lumea ma intreaba asta si din pacate nu este posibil sa o deschizi. Lantul cu bile mov din plastic este de la Pull & Bear. Are si el un an vechime, este foarte lung, ajunge pana in talie si imi place enorm. Mai gasim in cos doua perechi de cercei. Cei cu email roscat sunt vechi de aprox. 6 ani, luati de la un butic din Mall, de la Iasi. M-au costat o avere la vremea aceea, dar cred ca eram mandra ca mi-i cumparam din bursa. Plus ca abia incepuse moda cerceilor candelabru si eram bucuroasa ca ma inscriam in trend. Ceilalti cercei, din lemn pictat cu frunzulite din metal,sunt opera unei fete dragute, si i-am cumparat pentru 25 de ron de la un targ vintage din La Scena. Au doar 2 luni.:) Astea sunt cateva dintre bijoux-urile mele.

de dichis

2009-12-10T18:04:00.006+02:00

parfumurile mele preferate de acum, sunt:
1. Givechy, Ange ou Demon
2. Boucheron, B
3. Moschino, Couture

de mancare

2009-12-10T18:01:00.002+02:00

am copt pizza...si a iesit asa. reteta e a lui jamie oliver, o gasiti si pe youtube. Se face un blat de paine (400 gr faina grau, 100 gr faina porumb, o cana cu apa la temperatura camerei, 2 plicuri drojdie uscata, sare, 4 linguri ulei de masline). Se framanta pana se obtine un aluat elastic, care se lasa la crescut (30-40 min.) In timpul asta punem ulei de masline intr-o oala, aruncam in el 4 catei de usturoi tocati marunt, busuioc, oregano, sare, piper, o cutie de rosii in bulion, un sfert de pahar de vin alb si amestecand vom obtine un miros bestial care ne va umple casa, dar si un sos nemaipomenit pentru pizza. Daca va ramane sos, puteti sa il pastrati sa faceti paste a doua zi cu el.

Dupa ce a crescut aluatul, intindem o foaie (relativ rotunda, desi imi amintesc ca prima pizza mancata de mine era in tavi dreptunghiulare), si punem sos pe toata suprafata, apoi fiecare ce mai doreste. Eu am pus jambon, ciuperci, mozzarela, ulei de masline, inca si mai mult oregano si cam atat. Pe prima pizza care s-a mancat pana la poze, mai aveam dovlecei si brocoli in plus. Pofta mare!

zi plina

2009-12-10T12:05:00.008+02:00

Ieri am iesit la o plimbare cu scopul declarat de a-mi cumpara culori si cartoane. Poate asa o sa ma apuc iar sa desenez. Prima oprire a fost la Universitate, insa, unde am vizitat targul de Craciun de la Dalles. Am gasit lucruri noi si foarte interesante. Doua surori formidabile si dulci comercializau bomboane si ornamente de brad din zahar, ciocolata plus alte bunatati, mici si atat de mestesugite. Pe site-ul lor puteti sa vedeti maiestria si sa plasati comenzi pentru a le degusta produsele. Preferatele mele sunt florile de primavara si decoratiunile de Craciun. De la targ mi-am cumparat o bijuterie frumoasa, la care pofteam mai demult. Un pandantiv de la Millefiori cu un copacel inflorit. Apoi am continuat drumul spre Hanul cu Tei, de unde am reusit sa cumpar in sfarsit cartoane, pensoane si creioane. Am baut o cafea in Lucky13 pentru ca ploua torential afara. Seara am mers la Gala Inspired 2009 din Silver Church si acolo am audiat concertul URMA. Astazi muncim, coacem pizza, si diseara audiem Alexandrina si Silent Strike tot la Silver Church. Afara e tot mai frig, noroc cu caciula primita de Mos Nicolae care se dovedeste foarte eficienta pe vremurile astea atat de proaste. Ma apara de frig si ma si inveseleste.

eternal beauties

2009-12-03T00:05:00.005+02:00

Cine e indragostit de interbelic? Anii 20' aratau asa:)Mai multe puteti vedea aici.

Cheia interpretarii e la voi

2009-12-01T18:01:00.003+02:00

Am vazut filmul He's just not that into you la recomandarea bunei mele prietene, Andreea. Am fost din start avertizata ca e un film din care fiecare intelege altceva, ceea ce mi s-a parut o provocare. Pe scurt, iata cam ce am inteles eu din acest film:

- femeile nu sunt proaste. sunt naive. si poate asta li se trage din faptul ca sunt mult mai optimiste, mai deschise si mai doritoare de happy-end. Nu numai pt ele. Pt tot ce exista. De aceea le tin pumnii, de exemplu, altor femei care sunt singure, sau altor barbati care sunt singuri. De aceea ele nu ranesc in filmul asta si au curajul sa recunoasca care este adevarul (Scarlett ii spune lui Conor ca, domne, pana la urma urmei, nu te iubesc si nu ar trebui sa ma chemi sa stau cu tine.

- dar deduc si ca barbatii sufera de aceleasi simptome, chiar daca ei sunt putin mai cruzi, mai nepasatori, si mai lasi uneori. Adica le place sa creada in stereotipuri la fel de mult ca si femeilor. Cel mai mare stereotip in care cred barbatii este ca exista atat de multe femei pe lumea asta incat n-are sens sa-si faca griji. N-are sens sa-si refuze vreo placere chiar daca risca sa raneasca pe cei de langa ei. Pentru ca mereu va fi ceva, the next best thing. Iar aceasta nu este regula. Cum nici pentru femei nu este o regula ca vor gasi iubirea vietii, acel barbat care sa corespunda intocmai imaginatiei lor, si care sa le si iubeasca, in egala masura. Nici mai mult, nici mai putin. Culmea e ca majoritatea femeilor din film inteleg acest lucru. Adica: femeile simt, in ciuda faptului ca spera ca nu e asa, ca e posibil sa nu existe barbatul visurilor lor. Si atunci aleg prin comparatie.

- Rachel alege sa se intoarca la iubitul ei care nu o mai cerea odata de sotie pentru ca, prin comparatie cu sotii surorilor ei, ala parea muuuuult muuuult peste. Desi, nu voia sa o ceara de sotie. Desi asta ii cauza nelinisti si o facea sa creada ca de fapt n-o iubea. Si castiga, culmea. Eu am fost sceptica. Am crezut ca e inca un compromis prost. Dar se pare ca Ben chiar era acel tip bun, care nu asteapta the next best thing/female. El chiar o vroia pe Rachel. Si a renuntat la stereotipu stupid ca vezi doamne casatoria insasi e un stereotip:))))

- Jennifer alege pe baza obisnuintei si a faptului ca nu vrea sa piarda tot mecanismul si masinaria pe care a construit-o. Pentru ea nu conteaza ca nu a mai facuse sex cu sotul de o mie de ani (ba chiar se foloseste asta ca sa il scuze pt ca a inselat-o-mi-e groaza), si nici ca toate semnele ii arata ca ala nu e barbatu viselor ei; de fapt nu s-a uitat in trecut si nu a fost realista. Casatoria lor a fost dintr-un motiv gresit (asa sunt multe astazi si iar mi-e groaza:))). De fapt totul a plecat cu 3 roti, in loc de 4, si era inevitabil sa ajungi aici. Deci tot ce conteaza cu adevarat e sa fii sincer cu tine insuti, sa nu accepti compromisuri fata de tine si sa nu il compromiti nici pe cel de langa tine. Daca te minti, ala te minte si el, se minte si pe el etc. Mecanismul nefericirii s-a pus in miscare. De altfel sotul ei e cufundat in aceeasi mizerie. Minte, se ascunde, crede ca e normal sa aiba o relatie extraconjugala, o compromite si pe biata Scarlet pe care "crede" ca o iubeste dar de fapt vrea doar sa i-o traga - altfel cum naiba s-ar putea gandi ca aia o sa accepte sa stea inchisa in dulap cat timp el o "regleaza" pe sotie-, etc. Una peste alta, sfarseste prost. Noroc ca Jennifer ia situatia in maini si o rezolva; face "the right thing" pentru amandoi. Nu mai avea niciun sens. Nu a avut niciun sens. S-au casatorit din cele mai proaste motive.

- Scarlet e genuine. E sincera si onesta. I-a placut tipul insurat, s-a dus si l-a vanat. Nu a fost barbatul bun pentru ea, a taiat cordonul rapid. Am putea spune ca a gresit fata de Conor pentru ca il tinea de buddy desi stia ca el e topit dupa ea, dar nu cred ca e ceva asa de grav, pentru ca a fost sincera si i-a spus in cele din urma ca nu ea e fata lui. Plus ca era o tipa profunda (instructoare de yoga), si care intelegea mai bine ce se petrecea. Faptul ca ea totusi a suferit (cred ca i-a parut la fel de rau ca a fost tradata de sotul adulterin, cat si de faptul ca l-a indus in eroare pe Conor) si ca vroia sa se retraga un pic in India, m-a pus pe ganduri. Adica vrea sa renunte la intalniri. Crede ca e ca naiba, mai bine singura etc. Nu e tocmai bine.

Cel mai putin am inteles despre personajul lui Drew Berrymore. In afara de faptul ca si ea isi cauta mereu pe careva si nu prea gasea. A fost si cel mai putin prezenta in film. Concluzionand, cel mai mult ma regasesc in personajul Scarlet-ca fire si temperament. In sensul ca si eu sunt introvertita, ma consider intr-o pozitie de putere in relatia cu barbatii si as prefera sa fie asa. Pe de alta parte, sunt si Rachel si compar barbatii cu altii. Pro si contre.

- Gigi e stereotipul femeiustilor nu prea destepte. Are nevoie de un barbat ca sa-i descifreze cheia interpretarii corecte a semnalelor etc. Nu mi-a placut ca pleda pentru senzitivitatea exacerbata a femeilor etc. Si ca in ciuda tuturor pesimistilor, vezi doamne, cavalerul ei a sosit la usa calare pe un pix. Sunt si situatii din acestea, insa f. grav mi s-a parut ca totusi, acel barbat sosit calare pe pix era un tip inteligent, ironic etc. Ciudata pereche. Sincer. Ea e genul careia "i-a suras norocul". Nush ce sa zic. Chiar m-a surprins, in mod bizar. As vrea sa nu cedez stereotipului: barbatii inteligenti cauta femei mai putin destepte:P Ca sunt cam acolo in privinta lor.

- Cat despre concluziile finale, sunt si bune si rele:

- e greu sa fii sincer fata de tine insuti, dar necesar.
E bine sa fii optimist, pentru ca ce e rau in a fi optimist?
Nu exista suflete pereche, ci doar potriviri mai mari sau mai mici de caracter.
Nu le poti avea pe toate.Cu ce esti dispusa sa te multumesti?
Nu exista reguli. Uneori dragostea se intampla in ciuda regulilor.
Totul poate sfarsi prost, indiferent cat de bine ti se pare ca iti merge la un moment dat.
Trebuie sa mai incerci, chiar daca pare ca nu se leaga nimic, niciodata.
Daca vrei sa te retragi o perioada, e ok si asa. Orice e ok, atata timp cat tu esti bine, nu gresesti fata de tine si nici fata de ceilalti.
Si femeile si barbatii vor sa fie fericiti, dar asta nu inseamna ca vor acelasi lucru. Bun pentru mine, nu e obligatoriu si bun pentru tine.
Relatiile sunt foarte foarte foarte grele, pentru ca ....habar n-am. Ma mir si eu de ce e asa:))))

Una peste alta, mie mi-a placut filmul acesta desi am crezut ca va fi un film slab. NU este. Este amuzant sa vezi toate aceste gesturi pe care le facem mai mult sau mai putin constient cand ne cautam partnerei, pe ecran. Te face sa razi si sa te gandesti ce bizar e "codul" acesta prin care comunicam unii cu altii. Mi-ar placea sa il mai vad odata peste ceva timp, si sa vad daca voi deduce aceleasi lucruri. Si mi-ar mai placea sa imi scrieti daca voi ati inteles altceva din film. Sunt foarte curioasa in aceasta privinta.

Gaudeamus de Rushdie, igitur

2009-11-26T18:01:00.004+02:00

Targ de carte Gaudeamus la Romexpo. Multa agitatie pentru ca vine Salman Rushdie si pe la noi. Recunosc ca m-am foit indelung in ideea de a lua musai autograf de la dumnealui. Mega-celebritate in lumea literaturii internationale, faimos datorita condamnarii la moarte care planeaza asupra sa pentru Versetele satanice, subiect de prima pagina fara doar si poate, mare amator de showing-off, cateva carti foarte bune, unele bunicele, niscaiva aparitii prin filme. Inghesuiala mare la standul Dacia pentru autograful lui Salman, unde coada se intindea pana printre standurile editurilor, serpuind agale. Am stat pe ganduri daca sa ma inscriu sau nu in acest sir al celor disperati sa obtina iscalitura de pe prima pagina. Cred ca editura Polirom a inregistrat vanzari record la editiile cartonate cu care a venit (putea sa aduca si din tirajele mai vechi, ca nu se intampla nimic, asta daca nu sunt chiar epuizate). As fi curioasa daca dupa acest eveniment va mai cumpara cineva Rushdie la fel de mult. Eu una am citit o singura carte si m-as fi oprit acolo. Dar acum ca am luat Copiii din miez de noapte, o voi lectura si pe aceasta. Am achizitionat cateva carti noi, marea batalie ar fi trebuit sa fie pe cartile reduse care fac toti banii. Titlurile sunt grozav de valoroase si banii in sfarsit ne ajung pentru mai multe volume. Din nou trebuie sa atrag atentie ca cei de la Polirom au facut abstractie de reduceri si au venit doar cu oferte de targ (15-20% din pretul de la stand), iar celebrele carti la 9.99 ron nu se regaseau. Asa ca m-au pierdut cu miscarea asta, fortandu-ma sa virez spre Humanitas, Nemira si altii. Am dat fuga si la autograf, pe ultima suta de metri. Cred ca am fost chiar ultima care i-a furat maestrului o semnatura. Era epuizat, i se citea oboseala pe fata iar semnatura mea arata ciudat de mazgalita:) Ei bine, am vrut-o si am avut-o. Macar nu am indurat statul la coada pentru ea. Care dintre voi ati mai asteptat pentru autograful lui Rushdie? Mana sus! Iata si poza cu achizitiile mele. Lista este dupa cum urmeaza:

1. N.N. Taleb, Lebada Neagra, Ed. Curtea Veche. Abia astept sa o citesc, foarte apreciata si recomandata de G50 Great thinkers.
2. Jesus Diaz, Cele patru fugi ale lui Manuel, Ed. Humanitas. Iubesc literatura cubaneza. Abia astept sa citesc ceva de Diaz.
3. Douglas Coupland, Generatia X, Ed. Humanitas. Mi-a placut coperta si sper sa gasesc ceva interesant inauntru. La o prima rasfoire promite.
4. Jesus Diaz, Spune-mi ceva despre Cuba, Ed. Humanitas. Este chiar atat de evident?
5. David Mitchell, Atlasul norilor, Ed. Humanitas. In continuare ma atrag cartile cu "nori" in titlu. Dupa ce l-am citit pe Stephane Audeguy, si imi permit o paranteza ca sa spun ca mor de ciuda ca l-am ratat in cadrul targului, tot ce are nori e pentru mine. Pe cartea asta chiar era bataie, la figurat, si am avut noroc sa o prind. Si pe buna dreptate sa se inghesuie lumea sa o citeasca. Abia astept si eu. Cred ca incep cu ea.
6. Salman Rushdie, Copiii din miez de noapte, Ed. Polirom. Mi s-a tot spus ca ar fi cea mai buna carte a lui. Asa am ales-o pe aceasta si nu pe alta. Vom vedea.

Sub Carturesti, dupa Gargui

2009-11-26T17:47:00.004+02:00

Marti seara, pe 24 nov am participat la o editie BookTalks, organizata de cei de la Bookblog, in compania autorului Andrew Davidson, autorul romanului Gargui si a actritei Maria Dinulescu. Am stat aproximativ 2 ore la acest eveniment, timp in care am auzit-o pe Maria lecturand un pasaj din cartea lui Andrew si mai apoi l-am ascultat pe acesta din urma dialogand cu publicul. Ceea ce mi-a placut a fost tonul calm si simpatic al autorului, faptul ca pare sa nu se ia prea in serios in postura de mare scriitor, in ideea ca este inca tanar si mai are multe de spus. Desi se bucura deja de o reputatie internationala trebuie sa recunosc ca nu am fost cucerita si nici nu ma pot inchipui citind prea curand romanul dumnealui. Poate pentru ca il asociez unui anumit gen de scriere facila, dupa reteta "cum sa scrii un bestseller. 5 pasi catre o cariere de scriitor de succes", sau pentru ca nu mi-a placut ce am auzit in lectura usor impotmolita a Mariei, nu stiu sa spun precis motivul care mi-a lasat o impresie nefavorabila. As zice ca e o carte pentru un segment de public diferit de cel in care ma inscriu eu; asa as rezolva dilema. Cei care pot parcuge cu placere romane de dragoste, semi-siropoase, care nu pun extrem de multe probleme. Cei ce citesc doar in vacante samd. Cert este ca astept si alte evenimente marca BookTalks si ii felicit pe cei de la editura ALL pentru ca se misca; cu siguranta astfel de evenimente le va creste cota in piata macar la capitolul awareness. Cat pentru colegii Bookblog, toata admiratia. Pe data viitoare!

aurora naturala

2009-11-19T13:42:00.006+02:00

Aurora Liiceanu este naturala, spontana si autentica. Asa am perceput-o eu la intalnirea cu cititoarele ELLE de la showroom-ul Natuzzi. Prilejul intalnirii a fost cea mai recenta carte a Aurorei, intitulata Prin perdea, aparuta la Editura Polirom. Compusa dintr-o serie de texte scurte, confesiunile autoarei sunt facute cu multa discretie si cu un bine calculat simt al extrovertirii. Unul nu exagerat si prost manifestat, pudoarea de a marturisi intimitati a autoarei ramanand constanta pe parcursul intregii carti. O carte sincera, calda, senina, matura. Dupa lectura poate voi detalia si mai mult.

the brain that changes

2009-11-09T12:35:00.004+02:00

Vineri seara am mers pentru prima oara in BRAIN. Prietena mea Andreea fusese deja si mi-a povestit de farmecul locului, unde domnesc pufii, se sta aproape pe jos si toata lumea e foarte relaxata si informala. Am gasit localul, pe Str. Gandu (nostim), si am intrat. Creierul dupa cum se stie e impartit in zone. Asa si BRAIN. La nivelul solului, este o camera unde se gaseste barul. La subsol o incapere, la etajul 1 alta incapere. Sus se tinea o piesa de teatru foarte interesanta, numita metaforic "mame fara pi*da". Nu am redat cuvantul din pudoare. Dar va puteti lesne inchipui ca nu se refera la mame fara de pereche, cum glumea un amic. Am servit vin rosu, presupus a fi de Spania, stand ghemuita intr-un puf, cu picioarele sub mine. Muzica era extraordinara, lumea de la Facultatea de Arte de peste drum de mare angajament (cultural vreau sa zic), si atmosfera faina. S-a putut asculta si piesa, care ne era transmisa prin boxe. Voi indrazni sa citez din memorie, cateva replici repetitive, refrenul monologului recitat de cele doua artiste: dulceata se face vara si se mananca iarna, castravetii lungi numai vara, borsul se mananca fierbinte, cafeaua e doar pentru adulti, ceaiul e daunator. Ati inteles ceva? Pe langa asta imi mai aduc aminte de episodul in care un sectorist ii baga mana in chilotei personajului principal, despre lectia de la scoala pe subiectul momentul cand devenim femei, ceva spus in graba de mama fara de pereche despre castraveti mici si creti (??!!) si in rest ceata. Sau cum spuneau colegii nostri de celula de la subsol :"S-aveti pofta!"

Am ras pana la lacrimi, incercand totodata sa inregistrez piesa de teatru cu telefonul. Nu s-a putut din cauza zgomotului de fond care acoperea actul artistic in intensitate. Dintre subiectele de conversatie ale colegilor de camera am mai retinut: care este durata de viata a unei hamsii? Raspuns: in medie 2-3 ani. Cum se prepara ceafa de pui la gratar si asta e tot ce imi amintesc. La etaj, unde se sustinea piesa de teatru, erau culmea si grupurile sanitare. Altfel spus o camera mica, cu doua wc-uri asezate fata in fata, unde mergeau de-a valma si femei si barbati, singurul semn distinctiv fiind marcajele formulate astfel: women, si dedesubt un stencil cu un chip de femeie; men, si dedesubt un stencil cu un chip de femeie, cu sprancenele ceva mai groase:)). Cert este ca era plin de stencils-uri. La fete spunea: "You used to be alright. What happened?" La baieti nu am riscat sa intru. Am mai remarcat aranjamentul floral, compus din multe frunze uscate aruncate de-a valma printre pufi. Noi am desfiintat masa, multe prea incomoda, si am pus paharele direct pe solul beciului, printre frunzulitele moarte. Mie una mi-a placut mult de tot in BRAIN, si cu siguranta voi mai merge. Chiar des:) Sunt curioasa ce alte activitati si evenimente vor mai fi planificate. Daca va intereseaza puteti fi la curent, vizitand blogul lor.

The Grapefruit Groove

2009-11-05T11:22:00.002+02:00

Dimineata grozav inceputa la un ceai de lamaie in compania adorabila a Dlui. Octavian Tanase de la Agentia Grapefruit. Domnilor, jos palaria:) Mi-a placut mult la voi, de voi si mi-ar placea sa ne mai intalnim si cu alta ocazie. Sa dezvalui un secret despre Grapefruit spuneti voi, care cititi? Pai secretul este ca sunt o echipa bine sudata, ca sunt o agentie cu o vechime de 10 ani in piata, ca stiu despre ce vorbesc si fac tot ce promit, si restul vine de la sine. M-au castigat. Acasa la ei e foarte frumos, am tras cu ochiul prin usile de sticla si am vazut biblioteci, o sala de intalniri foarte cocheta cu fotolii extravagante:) Si dupa, am dat mana cu Andrei si Cristina doi oameni draguti si talentati. Asadar, sunt prinsa de Grapefruit Groove. Keep up the good work!

Pagini de iasomie

2009-11-03T17:14:00.003+02:00

Astazi am iesit pe un frig teribil in oras. Purtam o geaca de la costumul de ski, si totusi am tremurat serios. Am mers la Avantgarde, o librarie/ceainarie din centru, pe str. Lapusneanu, unde am avut un rendez-vous placut si cald cu Mihaela alias Hiacint:) Am baut ceai verde cu iasomie, am citit din cateva carti bune si noi, am aflat lucruri noi si interesante. Am cunoscut o prietena noua cu care voi mai servi ceaiuri si cafele in orasul meu drag. Multumiri lui Bogdan si iubitei sale sotii, cei care au deschis acest loc si care intretin atmosfera frumoasa de acolo. Multumesc si Stefaniei, care m-a servit cu ceai. Voi reveni cu siguranta.

a weekend at the movies

2009-11-02T14:12:00.002+02:00

de fapt, un weekend de filme vazute in casa, de pe retea:) Si m-am bucurat de Requiem for a dream, Broken embraces, Munich si la Tv The Darjeeling limited. Calificative primesc in ordine: foarte bun, bun, excelent si bunicel.:) Revin cu alte note, pe parcursul saptamanii. Maine vizitez o cafenea pentru prima oara, pe Lapuseanu, multumita lui Hiacint a.k.a. Mihaela Butnaru de la Bookblog. Si s-a deschis un bar nou, Tresor, pe Lascar Catargiu. To be updated:)

Nervi de toamna

2009-10-31T12:07:00.006+02:00

Am mers la dentist. Ooo da...Si e prima data in viata mea cand mi-a fost devitalizat un nerv. Ma simteam ca femeia bionica in timp ce mi se reconstruia un molar. Am vazut multe instrumente ciudate cu care medicul executa torturi nebanuite. Insa cabinetul, aparatura si personalul sunt de mare angajament si as putea sa mai indur si altadata. Simt eu asta:) Priviti aici.

Andra, nu te uit, baby, sa iti pastrez si tie 2 dinti pentru cand vei absolvi facultatea la anul. Kiss:) Vreau sa profit de ocazie sa ii multumesc dragului doctor Scutari pentru anestezicul tare. Marfa buna, nene. The shit. Am putut astfel, in ciuda operatiunilor de anvergura la care eram supusa, sa drift away in scenarii si picturi suprarealiste, in care eu aveam in gura o masinarie imensa, alcatuita din piese de metal:) Si cu asta, ma resemnez sa admit ca mersul la stomatolog la 5-6 luni este vital. Pentru nervii dumneavoastra dar si pentru service-ul masinariei:) Cornel, by the way, u did good:) Killed my nerve foreva':))))

natural e cel mai bine. partea a II-a

2009-10-28T11:23:00.003+02:00

Ploaie torentiala insotita de vant, de ieri dupa-amiaza pana azi dimineata. Suna a vreme perfecta pentru un off road cu bicicleta. Pana acum pamantul trebuie sa fie suficient de uscat cat sa nu te impotmolesti. M-am imbracat "destept", acoperindu-ma pana la nas si pe cap purtand o sapca. Si am ajuns foarte repede in padurea Ciric. Traseul este foarte scurt. Nu cred sa fie mai mult de 3-4 kilometri, drumul este lin, prietenos, cea mai mare palpitatie o poti avea cand cobori 2-3 pante abrupte si pana in lac nu iti raman in lateral decat 10 cm de teren. Altminteri, soare din cand in cand, aer curat, padure aurita, toamna tarzie frumoasa. Un singur episod melodramatic cand mi-a sarit lantul de la bicicleta in intersectie. Da-i si alearga, Forest, ca soferii din Iasi nu sunt foarte obisnuiti sa intalneasca biciclisti in trafic. De aceea eu propun sa solicit o audienta la actualul primar. Tot reasfaltam, ce-ar fi sa dam si 2 dungi galbene pe trotuarele noi ca sa avem parte de piste de biciclete. Zic.

Biclutza e la uscat acum. Urmeaza o operatiune monstru. Curatarea de noroi. Se face cu peria uscata, frecand cat de bine pana inlaturam "grosul", urmand sa definitivam cu o carpa umeda. Mi-e groaza. Am spalat deja hainele, adidasii. Insa biclutza imi va lua macar o ora.:) Oricum a meritat.

natural e cel mai bine. partea I

2009-10-27T17:18:00.002+02:00

Astazi zi lunga. Am inceput ciudat, cautand niste chei de la masina in perechile de pantofi si cizme de sub masuta pe care, in mod normal, ar fi trebuit sa fie cheile. Nu erau. Nici in pantofi, nicaieri. Asa o ora de criza si scenarii. Sa coboram sa vedem daca mai e masina. Poate a intrat unu in casa si le-a luat (hahahahaha, absurd). Nu domne, exclus, daca intra latra Beni la el. In fine, erau evident sub un teanc de haine, pe pat. Daca atunci cand pleci te vezi in oglinda si iti vine sa te imbraci cu altceva, schimbi 3-4 tinute pana sa pleci, inseamna ca te cheama Nicoleta si esti soramea. Sorry sis:)

In fine, m-am echipat de scandal, adica sport din cap pana-n picioare, am scos bicla din parcare (boxa) si am plecat in oras. Comisioanele mele au constat in achitarea unor rate. Cine nu are rate sa ridice o mana sus. :) Nimeni?

Si apoi am vizitat 3 muzee doamnelor si domnilor. Si as mai fi facut vreo 2, dar se inchidea. Primul in traseu a fost casa memoriala a Otiliei Cazimir. Acasa la Otilia era Dan Puric. Nu in carne si oase, dar la intrare dadeai cu ochii prima si prima oara de un afis cu Danut. Ce-i drept ar fi avut despre ce sa discute impreuna. Pe langa asta am mai vazut mare cochetarie si fineturi, cea mai buna utilizare a unui spatiu mic (in aceeasi camera incapeau si masa de scris, patul, o vritina, o masuta de toaleta, inca alte piese de mobilier, si ramanea si loc berechet sa te preumbli printre ele). Am facut cate poze am vrut, astept cablul de descarcat prin posta, caci a fost uitat in graba plecarii din Bucuresti, si vom putea sa salivam impreuna. A! Aproape am uitat sa zic ca de 3 ron am primit si o vedere cu Otilia din profil, alb-negru.

Pe drum am oprit la Casa Dosoftei. Dragilor, voi cei care suspinati dupa cronicarii romani (asta parca e materie de clasa a 9-a la romana, aia pe care am urat-o cel mai mult), si nu doar pentru voi, am reusit sa pozez semnaturile incarligate magistral ale lui Miron Costin si Ion Neculce. Oameni buni, manuscrisele alea sunt frumoase in sine, mi-as putea atarna o pagina fotocopiata in rama, pe peretele din dormitor, chit ca textul e adormitor si lent curgator. Cine spune ca alfabetul chirilic e urat se inseala. Iar migala cu care scriau acei oameni mii de pagini ma face sa ma rusinez cand ma plang de cate o sarcina indelungata si greu de terminat.

Apoi am facut o pauza de ceai, la No. 8 Caffe, cu prietena mea Iuliana care face cele mai frumoase si ingenioase bijuterii. Ia uitati aici mostre. Si ea mi-a daruit o brosa, un ceainic gras, cu ochi:))) Suna bizar nu? E foarte frumos. Albastru si dolofan. Dupa o conversatie cu talc si notite in agenda am urcat in sa-napoi si am mers doar foarte putin pana la Muzeul Stiintelor Naturale. Pentru ca era tarziu, ultimele 15 minute din program, doamna aceea draguta de la intrare nu mi-a mai luat banii.

La muzeu, daca treci peste faptul macabru ca e plin de animale moarte si impaiate, e minunat. Am ramas impietrita la sectiunea FLUTURI. Dar m-au fascinat in egala masura pasarile. Mai putin broastele, gandaceii si nici animalele mari (mistretul, leul etc.) pentru ca acestea din urma erau prost conservate. Leul avea niscaiva gauri in costum, ursului ii cadeau dintii, leul parca avea margele in loc de ochi. Too bad.
Inchei magistral, spunanadu-va ca nu lipsea din muzeu animalul de companie cel mai apropiat de om: TENIA:)))

De pe Independentei am rulat spre Tatarasi, pe Eternitate, la deal. Mai pe langa bicicleta, mai pe ea, am ajuns si la cimitir. Unde sfarsim toti, sau ma rog majoritatea astora cu ritualuri ortodoxe conservatoare. Cimitirul pentru mine are un feeling mai bun decat muzeul stiintelor naturale spre exemplu. Unu, pentru ca oamenii aia au trecut la viata vesnica, aici vad un lucru ok, compensatoriu. Si doi, pentru ca e liniste, plin de natura si chiar si de istorie. Personalitati uriase ale culturii romane isi au locul de veci in cimitirul Eternitatea. Este foarte frumos cavoul familiei Moruzi, din pacate statuia lui Mihail Kogalniceanu arata cam rau. N-ar strica niste munca de restaurare. Calatoria mea s-a incheiat acum o ora si am parcat biclutza la locul ei. Acum ma odihnesc si sper sa nu ploua maine. As mai da o raita, de data asta in Ticau. Cunoscatorii stiu de ce:)

stuck in Iasi

2009-10-27T10:39:00.003+02:00

Ar fi trebuit sa fiu la Bucuresti, la un training pe tema dialogului intercultural insa am ramas in Iasi, din multiple motive, toate obiective:)Acum ma plimb cu bicicleta prin oras si fac comisioane, incercand sa ma fac utila, fac multe fotografii dar nu am cablul pentru a le descarca, si per ansamblu ma mentin foarte ocupata si interactionez social intr-un ritm frenetic. Asa ca we have lift off!:)

reporting back from GH

2009-10-20T11:54:00.004+03:00

GH inseamna Gura Humorului. Ajunsa in Iasi vineri noapte, am facut o mica oprire la urgente sambata foarte de dimineata. Ma zbateam in chinurile unei enterocolite, ceva nou cu care nu m-am mai intalnit pana acum, deci am inovat si la capitolul maladii:)), in timp ce ma uitam cat entuziasm prezinta echipa de medici tineri ai Spitalului de Urgente din Iasi. Celebru prin aparitiile de la stiri, doctorul Tudor Ciuhodaru nu a cedat la insistentele mele in a ma diagnostica cu alergie alimentara si bine a facut. Toata treaba s-a rezolvat cu o perfuzie de scobutil versus algocalmin, si cateva zvarcoleli. :)

Apoi am decis ca in loc sa fiu bolnava la mine acasa, mai bine sa fiu bolnava la munte si am plecat la Gura Humorului la o petrecere. Acolo la 0 grade Celsius ne-am adunat vreo 30-35 de oameni bine intentionati, pusi pe petrecere si a iesit bine de tot. S-a lasat cu discoteca in aer liber, sub padurea de brazi, foc de tabara, gulas gatit in ceaun urias de fonta, direct deasupra focului, moment artistic cu coregrafie, costume si regie proprie, nu unul ci doua torturi (nu am gustat deloc deloc, sa-mi spuneti daca erau bune), si asa mai departe. Din pacate eu nu am rezistat decat pana la ora 21.00 cand m-am retras discret spre camera mea. Durerea si lipsa somnului din noaptea precedenta devenisera de nesuportat. Partea buna a fost ca am reusit totusi sa dansez, sa rad cu gura pana la urechi, sa cunosc 30 de oameni absolut bestiali si am si filmat totul:))))

Inapoi la Iasi, simtindu-ma mult mai bine, ma pregatesc pentru iesiri in oras la ceaiuri aromate, si colindat in orasul tomnatic. Dupa vreme, as spune ca locuiesc undeva intr-o zona de coasta a Marii Britanii. Este o ceata densa, cu ploaie abundenta si frig coplesitor. Asta insa nu ma va impiedica sa ma bucur sa plimbari. Tocmai ieri o bicicleta a fost cumparata si asteapta sa fie inaugurata:) In alta ordine de idei, nu mai tarziu de 25 oct trebuie sa raportez inapoi la unitatea din capitala, intrucat am fost acceptata la un training nou, pe o tema mult draga mie: cea a dialogului intercultural. Cu mai multe detalii, data viitoare cand ne intalnim.

Nu pot sa nu semnalez pentru impatimitii de lectura cartile absolut bestiale care sunt scoase acum la reducere prin librarii: asa am citit John Berendt, Miezul noptii in gradina binelui si a raului; Michael Moore, O treaba murdara; Will Self, Cucul si pupaza si sunt mult mai multe carti bestiale. Cautati sa cumparati Stephane Audeguy si a sa Teorie a norilor, o carte superba, sau Jonathan Franzen, Al 27-lea oras, am mai zarit si un Saul Bellow si mai departe va alegeti singuri:) Cert este ca oferta depaseste orice asteptare in momentul de fata. Deci spor la lectura!

p.s. Pe drum m-au captivat merii plini de fructe coapte, cu frunze uscate si ude de ploaie. Una din cele mai frumoase imagini. Toata zona e impanzita de flori, livezi, turme de animale care pasc libere si cultivatori de cartofi care isi vand marfa la drum. De altfel la pensiunea unde am stat, care era finantata printr-un program SAPARD, mancarea era extrem de buna si multe dintre produse erau de casa. Am si cumparat un borcan cu dulceata de visine, servita la micul dejun. Nu puteam rezista.:)

p.p.s. Pont pentru iubitorii de dulciuri si nu numai: in Gura Humorului exista un magazin, din sensul giratoriu din centru, cum mergi spre Suceava, prima la stanga (e patiserie, cofetarie, laborator propriu si autoservire pe deasupra). Inauntru miroase ca intr-o bucatarie de la tara:) Majoritatea oamenilor din zona sunt mari crescatori de animale si am inteles ca tot in GH este un magazin unde mezelurile sunt ca de casa. Dar la aceasta cofetarie/patiserie/all-in-one se gaseste o ciocolata de casa extraordinar de buna:) Deci, la atac!

Gee weez!!

2009-10-14T23:07:00.006+03:00

Exact asa am simtit sa exclam astazi la G50, Meet the Thinkers, eveniment organizat de cei de la Publica, impreuna cu Fundatia Friends For Friends. Gala a fost sustinuta in cadrul Crowne Plaza si a constat intr-o serie de prezentari geniale, culminand cu dezvaluirea topului celor mai mari 50 de gaditori business pentru anul 2009. Topul se intocmeste o data la 2 ani si anul acest puteti afla cine este no. 1 aici.

Dintre cei care au conferentiat, cel mai spectaculos a fost de departe cuplul gigantic-nebunatic format din Kjell Nordström si Jonas Ridderstråle, autorii cartilor Funky Business, Karaoke Capitalism si Funky Business Forever. Dar eu am fost egal impresionata si de Michael Jarett. Henry Stewart ne-a facut sa ne miscam de colo-colo, prin speech-ul sau interactiv si amuzant, introducand tips & tricks in timp ce ne facea sa reflectam asupra alegerilor noastre in calitate de manageri sau angajati. Des Dearlove si Stuart Crainer au moderat excelent interludiile si au facut toata experienta si mai amuzanta si plina de interes si emotie.

Organizarea a fost fara cusur, de la inregistrare, cafea, pana la kit-ul de conferinta foarte generos (incluzand o geanta cross-over, ultima carte a suedezilor teribili Kjell si Jonas, un pix Lexon si alte printuri, pana la masa de pranz servita la timp, si foarte gustoasa. Obs! Mancarea e mai buna din p meu d v decat cea de la Mariott:), So, inca un plus pentru locul ales). Asadar adaugam oportunitate grozava de networking, in companie selecta, plus Knowledge si obtinem reteta perfecta pentru o zi grozava!

Nu uitati sa accesati site-ul editurii publica pentru multe din cartile celor mai tari 50 de ganditori, in traduceri bine facute si editate in conditii excelente, si fiti pe faza si pentru urmatoarele proiecte ale Fundatiei Friends For Friends.

de facut in Iasi, saptamanile care vin

2009-10-13T17:20:00.006+03:00

Voi merge acasa in jur de 15 oct si m-am gandit sa-mi gasesc si cateva activitati de abordat, cat timp voi sta acolo. Asta pe langa obisnuitele iesiri cu prietenele mele iubite si dragi;)

Am gasit un festival de scurtmetraje care suna promitator.

Si un targ pretios unde trebuie sa ajung numaidecat:)

Pe langa asta sunt zilele orasului, sunt cateva intalniri asa zis musai, cu locuri dragi si oameni preferati.

Ce faceam acum 2 ani, fix pe vremea asta? Ma tocmeam la mesterii traditionali, pentru veste din lana si sosete frumoase si calduroase:) Si era un friiig afara...

new visual ID

2009-10-13T17:16:00.005+03:00

Gratie si precizie:) Un logo deocamdata, pentru viitoarea identitate a blogului mieu. Arata frumos?

Zuper zongs

2009-10-13T17:10:00.003+03:00

Cum credeti ca ar canta niste tipi care arata asa? Va spun eu ca muzica lor ma baga complet in transa. Din aceea in care visezi, fara sa fi contribuit vreo substanta. Ma bucur sa aud muzica buna si in timpurile noastre. Ce-i drept e asa frumoasa pentru ca pare inspirata din gloriosii ani '80. Parca simt ceva Eurithmics, Spandau Ballet, si mult mult Falco. Dar chiar si asa imi plac mult baietii.

Acum ascult continuu We are the people, On the shore si Without you. Oare va plac si voua? I wonder

Pentru sufletu mieu dar si pentru al vostru

2009-10-13T16:53:00.002+03:00

Am vazut in ultima saptamana o multime de filme superbe. De aceea vin si recomand acum
1. Rumble Fish, genial regizat de F F Coppola, cu multi ani inainte sa fi existat Sin City, dar capabil de aceeasi imagine si atmosfera. Superb si jocul multor tineri actori faimosi acum, si mai putin atunci: Nicholas Cage,Mickey Rourke, Diane Lane, Chris Penn, Matt Dillon. Mai multe detalii aici.

2. O alta revelatie, de care auzisem demultisor dar nu se gasea de luat mai pe nicaieri, ar fi Big Fish. Stiu, tot cu pesti e, dar nu e aceeasi mancare. Film cu iz de mit subacvatic care mi-a starnit oarecari amintiri legate de Iona (un coleg de clasa a scris la teza dintr-a 12-a incontinuu despre monstrul Marin, cu m mare, ca el credea ca pe monstru il chema Marin:)))sau despre Lostrita lui V Voiculescu. In tot cazul, o capodopera in regia lui Tim Burton si care strange la un loc mai multi actori fabulosi si o poveste de basm n-are cum sa dea chix. E din seria "extra". Mai multe detalii aici

3. Si ca sa inchei magistral, Andreea baby, la recomandarea ta bunatate de film, The Boat that Rocked, un film din 2009 cu multa actiunea din anii 60', multa muzica buna, actori senza, rasete inteligente si poveste care te misca. Din categoria "frumos-frumos", puneti mana si descarcati-l de pe filelist sau urmariti cand apare in cinema. Pentru detalii mergeti aici.

De weekend

2009-10-13T16:36:00.003+03:00

Am iesit sambata la o plimbare indelungata cu bicicleta mea cu nume de intelepciune (Sophia). E mov cu argintiu, are flori stilizate pe cadru, si cos:) Am primit-o in dar de ziua mea si sunt tare mandra de ea. La scurt timp dupa ce am pus manuta pe ea, am accesorizat-o cu un claxon haios. Mic si cochet. Si cum ne plimbam sambata cu bicicletele in Titan, trecand pe langa parc am zarit in gazonul verde-nou plantat cateva litere mari, albe. Ele spuneau:"te iubesc. vreau sa fii sotia mea". Am zis in sinea mea ca e kitch, dar apoi mi s-a parut dragut. Sa te duca omul tau la o plimbare prin parc si sa-ti zica. Auzi? Hai sa ne oprim un pic aici. Ia uite. Au pus astia gazon nou:P Sau asa ceva

Apoi pe o alee de langa literele mari si albe era o nunta propiu-zisa. In strada, in parcare stateau soferii si cine stie mai cine, mancand din prajiturile proaspetilor insuratei, cu cutiile de desert sprijinite de genunchi:)

Am oprit la o cafenea sa iau un espresso, era un frig de imi inghetasera urechile, si am stat la terasa cu ochii pe bicluta mea sprijinita de gard. Cand au aparut doi proaspat casatoriti, cu alaiul restran, pentru o sedinta foto inedita, la terasa. Si da, bineinteles ca i-am imprumutat mirelui bicicleta sa o foloseasca pe post de recuzita:) Nu stiu de ce a ales o bicicleta de fete totusi:)

Nimic din ce e simplu nu e usor*

2009-10-03T12:48:00.001+03:00

Când vine vorba despre activitatea numită copywriting, nu e de ajuns să îţi placă să o faci. Scriitorii buni nu sunt în mod natural şi buni copywriteri. Mult timp am crezut în acest mit. Anume că dacă eşti pasionat de citit şi de scris, vei ajunge să scrii lucruri grozave. De când citesc cărţi despre dos and don’ts în copywriting am aflat o mulţime de lucruri importante, care te pot ajuta să faci dintr-un text o reclamă.

Pentru că adevărul este acesta: un copy extraordinar, de fapt, nu există. Această frază are o nuanţă ciudată. Sigur că avem multe exemple de autori geniali, ale căror lucrări sunt disponibile în arhive şi opuri de specialitate. Unul dintre aceştia este chiar autorul cărţii de faţă. El ne spune că vei realiza că ai ajuns să scrii extraordinar în momentul în care vocea ta, a celui care semnează textul, nu se mai aude. Iar acesta din urmă devine vehiculul perfect de comunicare, direct între client şi consumator. Un copywriter bun trebuie să găsească metoda de a scrie extraordinar fără să se simtă.

Am adunat în ultimul an o colecţie mare de reguli şi interdicţii din astfel de cărţi de teorie a publicităţii. Atât de multe încât am umplut cu succes un Moleskine de 200 de pagini cu citate şi notiţe. Unele cărţi erau atât de pline de informaţie valoroasă încât să iau notiţe ar fi însemnat să copiez întregul manuscris de mână. De aceea nu am privit cu ochi buni cărticica de 216 pagini a lui Gettins, mai ales că multe dintre aceste pagini sunt dedicate ilustraţiilor.

Nu ştiu de ce Gettins îşi numeşte cele 8 reguli din carte reguli “nescrise”. Se regăsesc în aproape toate cărţile cu subiectul Cum să...Sunt multe lucruri pe care poate le ştii deja. Sau pe care le poţi intui. Cum ar fi imperativul de a fi bine informat în privinţa publicului căruia de adresezi. Sau importanţa de a fi relevant, obiectiv şi de a simplifica. Pentru că mi se întâmplă foarte rar să mă înşel, mă bucur enorm când se dovedeşte că greşesc. Nimic mai bun decât o prejudecată demolată. În fond, cartea lui Gettins aduce la fel de multă valoare ca oricare alta. Cel mai important pentru mine a fost sa aflu că nicio regulă nu va face treaba pentru tine. Indiferent cât de mult te poate ajuta. În cele din urmă, trebuie să îţi asumi doza de masochism asociat acestei meserii. Şi să înţelegi că e nevoie de mult efort creativ risipit pentru a scrie acea reclamă bună, memorabilă.

Prea multe reclame proaste bântuie pe canalele de comunicare de la noi. A nu se lua prea în serios această afirmaţie. Ce este o reclamă bună, iată o dezbatere justă. Gettins răspunde că, finalmente, ceea ce nu trebuie să îi lipsească unei reclame pentru a putea trece în această categorie este originalitatea. In fapt, nu se poate ajunge la un consens general în privinţa mus have-urilor. E de dorit ca toată lumea să citească şi să îşi îmbunătăţească stilul. E de dorit să învăţăm să scriem foarte multe ciorne înainte de a ne hotărî la forma finală. E de dorit să fi apucat să citeşti această recenzie, pentru că mă gândesc să o modific.

*Dominic Gettins, Cum să scrii reclame de succes. Învaţă regulile nescrise ale copywritingului, Editura Publica, 2009
Traducător: Sorin Tofan

Detaliile sunt importante

2009-09-01T11:11:00.003+03:00

Ieri pe bulevard am mers iute spre librarie. In piept imi alerga o floare rosie, nebuna, draga. Floarea primita de la prietena mea Gabi, care ingrijeste de multa vreme de o gradina fantastica. Pe drum spre librarie, cautand o carte recomandata de ea, am numarat victime. Prima victima, o domnisoara care ma tintuia cu privirea si ramasese pironita locului de admiratie. A doua victima o doamna. A treia victima, un domn. Si asa mai departe pana cand am fugit sus in librarie si am pierdut sirul numaratorii. Nici acolo nu am scapat, caci un domn distins, purtator de ochelari de vedere, mi-a urmarit floarea continuu, chiar si cand incercam sa ma ascund in mansarda.

Multumesc asadar Gabi pentru ca am purtat asa o bijuterie in piept.

2009 Blogging interlude

2009-09-01T10:56:00.003+03:00

Nici un semn de mult timp de la mine, nici macar 1 semn. Si mai apoi, cred ca nici numarul persoanelor care m-au chestionat despre tacerea mea nu a fost macar unul compus din 2 cifre. Mnope. Cum cunoastem ca un lucru a fost regasit si ca inca mai poate fi salvat? Il luam de jos, il stergem de praf, oricat ar fi de acoperit de trecerea timpului emana fascinatia obiectului care are valoare. Sfarsit de interludiu. Inceput de schimbari. In primul rand se anunta o interfata noua, personalizata. Cateva rubrici noi, cativa prieteni noi si talentati. Recomandarile vor continua si la fel si recenziile. Ne apucam de activitati noi, modelam bijuterii, revenim la cele mai vechi, adica la pictat. Si ii dam inainte. I'm Back!

Cadouri numai bune pentru fete cochete

2009-02-12T18:46:00.004+02:00

De azi s-a lansat cel mai trendy site de accesorii www.fancytrendy.ro. Fetelor nu ezitati sa dati o raita virtuala prin vitrina de produse. Preferatele mele sunt ceasurile pandantiv dar si bratarile. Si pentru domni, e de retinut ca accesoriile sunt cele mai bune prietene ale fetelor!

Ai grija ce-ti doresti...

2009-01-27T15:55:00.001+02:00

Cateodata ne dorim sa avem parte de mai multa magie in vietile noastre. Ne dorim sa avem parte de taine care abia asteapta sa fie descoperite, secrete numai bune de aflat sau mistere ce ne asteapta pe noi sa le dezlegam. Cu atat mai mult astazi, cand lumea care ne inconjoara nu mai contine in sine nicio necunoscuta. Este „dezvrajita”. Nu mai avem ce sa descoperim pentru ca au facut-o altii inaintea noastra. Cei care ne-au precedat, aveau tocmai scopul opus in minte: sa cunoasca prin puterea cu care au fost inzestrati, cea a ratiunii, tot ceea ce se poate cunoaste.

Uneori copiii pot fi mici tirani. E bine stiut cu cat sadism se pot chinui unii pe altii si ce lant de umilinte sunt in stare sa puna cap la cap. Sunt razboaiele din curtea scolii, in care lupta pentru suprematie se da in mod curios pentru prietenia unui baiat sau respectul celorlalti colegi de clasa. O fetita de doar 10 ani – Jenny-May Butler-, care o chinuie de ceva timp pe vecina si colega ei Sandy Shortt, o provoaca la un joc pe aceasta din urma. Un joc al copilariei, dar la care ea se pricepe foarte bine, si pe care nu are nicio sansa sa il piarda.

Asa ca micutei Sandy nu-i mai ramane altceva de facut decat sa isi doreasca eventual ca vecina ei, a.k.a. acest mic tortionar iscusit, sa dispara pur si simplu. Cu atat mai mult si mai intens isi doreste asta, cu cat se apropie o zi decisiva. Aceea in care va trebui sa o infrunte pe Jenny si cel mai probabil sa piarda in fata ei din nou. Asadar prin mintea lui Sandy trece acest gand pasager. Toti ne gandim intr-un moment sau altul la o astfel de rezolvare „convenabila” a unei situatii stresante. Numai ca, surpriza sau nu, Jenny-May chiar dispare. Ca prin farmec, un mic truc de magia, puf! si a disparut. Nu e atat de greu de crezut, nu?

Acesta este debutul cartii Disparuti fara urma*, semnata de Cecelia Ahern. Un gand inofensiv al unei fetite speriate ca va fi umilita declanseaza o serie de aventuri incredibile, pe care autoarea le relateaza cu destul talent scriitoricesc, dand tiparului inca o cartulie din cele „dragute”, usor de citit, usor digerabile. Pe scurt, ne povesteste cum din acea zi, sentimentul de vinovatie ii declanseaza lui Sandy un sindrom obsesiv-compulsiv (mania de a cauta) si ii aseaza viata pe un drum sinuos. Sandy isi exaspereaza parintii cand isi cauta, chiar si dupa ce trec ani de la disparitia lor, obiecte precum sosete, ursuletul preferat etc. Nici macar psihologul preferat/viitorul amant nu o poate ajuta sa renunta la aceasta dependenta. Devenita adulta, Sandy isi alege meseria de detectiv, anchetand ani la rand cazuri ale persoanelor disparute. Aici se simte cel mai bine. Cei mai apropiati oameni ai ei sunt acesti disparuti, pe care ii cunoaste indeaproape prin relatarile membrilor familiilor lor, cei ramasi in urma.

In timpul unei anchete, Sandy se rataceste prin padure. Acest fapt, aparent accidental, este de fapt inchiderea cercului pentru ea, menit sa o aduca in acel loc al destinului unde sa i se ofere mult asteptata „closure” – cum o numesc vorbitorii de limba engleza. In padure Sandy cade si sufera o usoara comotie crebrala. Din acest moment patrundem pe un taram fantastic. Un loc numit AICI, acesta fiind si titlul original al cartii de fata (A place called here). AICI intruneste toate persoanele disparute, fie de buna voie, fie silita de altii, deopotriva cei care mai sunt in viata si cei care au murit, precum si absolut toate obiectele, senzatiile (rasetele, mirosuri specifice, atingeri s.a.) care s-au pierdut vreodata. AICI e un loc care pulseaza de viata, oamenii traiesc dupa reguli bine stabilite, muncesc si se distreaza, se indragostesc si intemeiaza familii.

Aventurile prin care trece Sandy cat timp traieste AICI sunt numeroase. Esential este ca ea e deocamdata in vizita, nu se stie daca va fi sau nu gasita, iar in timpul alocat operatiunilor de cautare se comporta asemeni unui mesager care ofera vesti despre cei dragi celor disparuti, in ideea ca disparutii fara urma si cei dragi lor sunt deopotriva neconsolati. En fin, Sandy o gaseste aici si pe Jenny-May cu care se impace, adevaratul motiv pentru care toate astea par sa i se fi intamplat.

Asadar nimic nu e intamplator, totul are un sens, exista o lege a compensatiei in toate. Pentru ca a dorit ca rivala ei sa dispara, Sandy a suferit un sir de ani. Dar intr-un final capata izbavirea, in urma acestui accident. Sigur ca as fi putut povesti la nesfarsit actiunea din cartea Ceceliei Ahern. Dar mie una mi s-a parut irelevanta aici. Temele pe care le alege aceasta autoare precoce (prima nuvela publicata la 21 de ani) sunt sensibile. Acesta e lucrul care iti sare in ochi din prima. Prin cartile ei pare ca incearca sa ofere consolare celor ramasi singuri, care sufera. De aceeasi autoare mentionez si celebrul P.S. I love you, mai cunoscut poate datorita ecranizarii. Cecelia povesteste despre ceea ce toti ne dorim sa auzim, dar despre care se vorbeste tot mai rar in zilele noastre: sentimentele. Se pare ca jena tot mai crescanda a exprimarii directe a sentimentelor face bine la vanzari. Ea ne confirma totodata ca cea mai mare maladie a secolului al XXI-lea pare sa fie lipsa de comunicare.

In final, concluzia este una simpla. Va fi interesant sa urmarim maturizarea acestei scriitoare. Daca ve renunta la stilul sentimental in favoarea altora sau nu. Pana atunci, ea ramane o autoare prolifica, cu o rata de succes insemnata si traduceri in numeroase limbi. Asa ca probabil este o lectura buna pentru multi dintre noi.

*Cecelia Ahern, Disparuti fara urma, Ed. ALLFA, 2008. Publicata si pe bookblog.

My favourite beauty products

2009-01-13T12:28:00.012+02:00

Ce fac fetele cand se intalnesc? Mai vorbesc despre ce si-au cumparat nou, despre ce descoperiri au mai facut, despre excursiile de shoping etc. Asa ca m-am gandit sa fac o lista cu beauty stuff, dintre cele preferate de mine. De sus in jos, incepand cu produsele pentru ingrijirea fetei, iata cateva dintre produsele pe care eu le folosesc. Si nu, acesta nu este un post platit:)

1. Descoperirea gamei de la Boots no7 i-o datorez Laurei. De la care am auzit ca e bine sa iti botezi crema de fata, in cazul meu Time resisting Day cream, cu SPF 12, cu niste ser Restore & Renew Beauty serum, ceea ce am si facut. Dragelor, chiar functioneaza! Pielea devine mai ferma, iar ridurile fine se reduc semnificativ. Pe viitor am in plan sa achizitionez si crema de zi, respectiv de noapte din aceeasi gama restore&renew, pentru un tratament complet.

2. Masca de fata-un produs foarte important. Indiferent daca le preparam in casa sau daca le cumparam din supermarketuri ori farmacii, placerea de a folosi aceste masti este indiscutabila. Si-apoi ce alta modalitate mai bune de a petrece primele 15 minute din ritualul baii puteti gasi? Eu prefer masca cu unt de shea, bere, caolin, pantenol, glicerina, ulei de samburi de struguri de la Manufaktura. Se aplica pe tenul uscat si se clateste dupa 15 minute. Efect garantat. Piele catifelata, proaspata, si hidratata.

3. No7 Total Renew Micro-dermoabraziune, un ritual saptamanal, de curatare in profunzime a tenului, care inlatura celulele moarte si impuritatile. Magnific, extrem de eficient si usor de utilizat. Pe tenul umed se maseaza timp de aprox 2 minute evitand desigur zona ochilor. Dupa aceasta e musai aplicarea unei creme hidratante.

4. Intra in scena Body Shop. De la ei iubesc mai ales produsele de machiaj-dar asta e cu totul alta discutie-, insa ma impac foarte bine cu gelul de fata pe baza de extract de arbore de ceai, pentru curatarea zilnica. Dupa demachiere prefer sa ma spal pe fata cu acest gel, in loc sa apelez la lotiunea tonica. Simt ca ma revigoreaza.

5. Sampon cu proteine pentru par normal de la Himalaya. Un produs pe care eu il achizitionez de la Plafar, din Auchan. Locul meu preferat de cumparaturi de bio-cosmetice. Este cumparat recent, intrucat pana acum am luat sampon cu lapte de iapa de Styx cosmetics. Un sampon interesant dar mai scump. Acesta este doar 14 Ron deci cam de 3 ori mai ieftin decat cele de la Styx si m-am hotarat sa il incerc, pentru variatie. Deocamdata ma impac bine cu el, ma declar multumita. Au o gama larga de produse, inclusiv anti-matreata pentru cine se confrunta cu aceasta problema.

6. Gel de dus de la Manufaktura. Un subiect amplu. Placerea de a-l folosi de nedescris. Miroase atat de bine incat e foarte probabil sa iti vina sa il gusti. Preferatele mele sunt cel cu prune si cel cu bere & ghimbir, insa in acest moment am unul pe baza de pere si miere de albine, de care nu ma plang. Atentie la ambalaj, gelul este foarte fluid, poti sa-l versi din greseala, iar gura sticlei este destul de mare. In rest, traiasca produsele cehesti!

7. Fiorentini, un nume care trebuie retinut. O gama extrem de mare de produse, de la sapunuri la geluri de dus si creme de corp/maini, toate miros minunat si sunt foarte bune. In foto gel de dus cu ulei de masline si extract de floarea-soarelui. De incercat si cele cu ceai alb, ceai verde, flori de chianti, sapunurile cu canepa si mirt-despre colectia mea de sapunuri intr-un post viitor-, nu stiu, alegeti ce va place. Le gasiti tot la Plafar.

8. Un body scrub care va va soca. Perfect pentru iarna, e facut din sare de mare, extract de visine si atentie! PARAFINA. Masati-va pe tot corpul cu el si serile reci vor lua sfarsit, odata cu problemele de circulatie periferica. Adio picioare reci sub plapuma asadar! Miroase grozav si lasa in urma o piele noua, de bebelus.

9. Dupa un scrub bun, o lotiune de corp bestiala:) De la Bronnley, maestri in fabricarea sapunurilor si a lotiunilor in UK, de acum vreo 200 de ani. Sunt trei fragrances: de iris, orhidee si trandafiri. Nu-mi place deloc cel de iris. Preferatul meu e cel de trandafiri si locul doi il ocupa orhideea. Se absoarbe repede in piele si hidrateaza foarte bine. Sticla are pompita si e usor de utilizat. Cam astea sunt cateva dintre produsele mele cosmetice preferate. Sper sa mai descopar si altele treptat, si daca e loc, le voi prezenta. Fetelor, de la mine, leapsa cui vrea:)

Reconfigurarea traseului

2009-01-08T18:00:00.004+02:00

Jonathan Franzen este de meserie seismolog. Poate ca formatia lui de baza este cea care l-a influentat in scrierile sale. Cineva care se pricepe atat de bine sa citeasca semnele premergatoare ale cutremurelor scrie cu o naturalete de invidiat despre "prabusiri","zguduiri" si "unde de soc". Romanul Corectii* este una dintre cele mai bune carti pe care am avut placerea sa le citesc in 2008. Cartea debuteaza cu un paragraf la fel de sugestiv ca primele semne ale unui cutremur. Ne gasim in epicentrul zonei seismice, orasul St. Jude (patronul cauzelor pierdute-subtil, nu?), in Midwest, resedinta familiei Lambert. Pe parcursul a 546 de pagini vom fi martorii din backstage a numeroase zgudiri produse in viata membrilor acestei familii. Deocamdata insa, suntem la pagina 9, primul paragraf. Iata semnele: "Nebunia unui front rece, venit din prerie. O simteai: urma sa se intample ceva rau. Soarele statea jos pe cer, o lumina secundara, o stea in racire. Dezordinea venea in valuri."

Mr. and Ms. Lambert

Oarecum aflata la adapostul valorilor Midwestului, Enid va descoperi cu parere de rau ca nicaieri in lumea asta tot mai libertina a consumerismului global si a vanatorii de "satisfactii usoare", nici macar in propria-ti casa, nu esti cu adevarat in siguranta. Sotul Alfred se lupta cu o boala necrutatoare, un Parkinson ce avanseaza rapid spre dementa. Pentru el cele cateva ore pe zi in care este lucid sunt cele mai bune ore din viata. Si la fel si pentru Enid. In restul timpului ea se chinuie sa intretina o casa mare si pustie, cei trei copii sunt toti plecati pe drumul lor, si sa ingrijeasca un sot bolnav, a carui suferinta nu este capabila sa o inteleaga deplin. Din aceasta cauza uneori il terorizeaza, insistand ca e capabil de mai multe, acuzandu-l ca se complace in aceasta invaliditate simulata. Alteori propriul ego dicteaza si, netinand cont de situatia sa domestica, Enid se incapataneaza sa isi traga sotul bolnav dupa ea, in tot felul de calatorii.

Ceea ce ei ii provoaca incantare, lui Alfred ii cauzeaza stres. Atat de rea este situatia incat Enid fara sa stie ii accelereaza degenerarea mentala bietului sot. Aflati in croaziera Enid socializeaza, ia droguri de la un medic iresponsabil care le imparte in stanga si in dreapta, face orice pentru a se simti bine. In tot acest timp, Alfred are crize tot mai dese de dementa, insotite de halucinatii grave si incearca intr-un moment de luciditate sa se sinucida, aruncandu-se de pe puntea vasului. In ciuda tuturor semnelor rau prevestitoare, un gand fix nu o paraseste nicio clipa pe Enid. Obsesia de a organiza un "ultim" Craciun in casa Lambert, cu toti copiii adunati in jurul aceleiasi mese. Pare mai putin important ca nu a fost o mama foarte apropiata de ei, ca pe singura ei fiica o judeca aspru in privinta vietii sentimentale, nefiindu-i un sprijin asa cum ar avea nevoie etc. Indeplinirea acestui ritual, cel al mesei de Craciun, este miezul preocuparilor sale, crezand ca acest lucru in fond banal, nimic mai mult decat o conventie simbolica(asadar ceva pentru care toti trebuie sa isi dea acordul, nedepinzand doar de vointa ei oarba), o poate salva din aceasta prabusire lenta. O prabusire ce dureaza de ani si ani de zile, si pe care desi o simte, nu o poate opri din a se produce.

Dupa o viata in care a facut intotdeauna "the right thing", muncind temeinic, crescand trei copii, intretinand o casa, ajutandu-si vecinii (pe unii ii ajuta cu informatii foarte valoroase privind preluarea unei companii si aceia sfarsesc prin a castiga sume fabuloase la Bursa), Alfred nu si-a marturisit nicio clipa nemultumirile sau dezamagirile. Nu a ripostat, ci a cedat primul. Cand un coleg de munca l-a santajat cu relatia pe care o avea cu fiica sa, Denise, Alfred a preferat sa se retraga decat sa o expuna pe fata lui la un eventual scandal rusinos. Si nu i-a mentionat niciodata acest episod. Ce ii provoace nemultumiri lui Alfred atunci? Tocmai conditia de om bolnav, incapabil sa isi mai exercite functiile fiziologice, ajuns o fantoma pentru copiii lui care se eschiveaza frecvent in fata sa, aceasta este cauza majora care il va determina pe Alfred, un om ce nu s-a dat niciodata batut in fata vietii, sa aiba trei tentative de suicid. Dupa prima nereusita, incepe sa se contureze marele regret al lui Alfred Lambert. Acela ca nu a putut parasi aceasta viata atunci cand a hotarat asta. Printr-un act de vointa propriu, in una din putinele clipe de luciditate. Ajuns la azil in ultimii ani ai existentei sale, Alfred reuseste intr-un mod mai putin spectaculos , dar eficient (refuzand mancarea), sa iasa din scena.

Chip, Gary & Denise

Trioul fratilor Lambert, unul mai neadaptat ca celalalt la viata intr-o societate plina de schimbari bruste. Primul care intra in scena este Chip. Cel mai mic dar si cel mai imprastiat dintre frati. In ciuda faptului ca a fost preferatul tatalui, Chip refuza sa participe la ingrijirea sa, neasumandu-si aceasta responsabilitate. Ceea ce e de inteles. Refuzul sau este marca imaturitatii generale pe care Chip o manifesta. Nu poate sa isi gaseasca un loc de munca stabil, nu are datele pentru a deveni un om de succes, nu e in stare sa aiba o relatie de dragoste bazata pe sentimente profunde, cu alte cuvinte, este un incurca-lume perfect. Viata lui este foarte spectaculoasa, din profesor ajunge redactor la un ziar necunoscut, apoi pseudo-scenarist, si in fine escroc in Lituania. Complet ratat pe plan profesional, cat si personal (cel cu care fuge in Lituania este sotul amantei sale !), bietul Chip este complet debusolat, incapabil sa se adapteze, desi face eforturi mari. Am crede ca din toate lucrurile astea Chip a invatat ceva. Ei bine da, a invatat cum sa fie un mitoman perfect. Isi minte parintii ca scrie la Wall Street Journal, isi minte iubitele si in cele din urma minte mii de oameni ca guvernul Lituaniei iti poate oferi un viitor de aur contra unor sume imense de bani. Doar o experienta ce il aduce in pragul mortii il trezeste pe Chip la realitate, facandu-l sa vada lumea cu alti ochi.

Gary pozeaza in "self-made man". Tatal a trei baieti perfecti, sotul unei femei frumoase, posesor al unei vieti "picture perfect"..... Fals! De fapt, sotia il santajeaza prin intermediul celor trei copii pe care ii manipuleaza cu succes, atragandu-i de partea ei mereu si facandu-le toate mofturile pentru a-si asigura loialitatea lor. Atat de rau pierde Gary din autoritatea de tata incat singurul mod de interactionare cu copiii, un fel de ritual de calmare si intrare in normal pentru el, este injghebarea unor mese la gratar pentru acestia. Gary intelege ca este dominat de sotia sa si luat in ras de copii. Intr-un fel el este disperat sa nu repete greselile tatalui sau, asa incat e decis sa se razvrateasca, sa incerce sa modifice status quo-ul acesta. Caroline se va dovedi in final mai tare si Gary va fi nevoit sa recurga din nou la armistitiu. Un adevarat specialist al compromisurilor, Gary va afla ca totusi acestea nu aduc fericirea si se refugiaza in bautura, nerenuntand la masca falsa a omului realizat deplin.

Denise este specialista in arta ei. Gastronomia. Cand nu gateste senzational, nu mai stie ce sa faca cu ea insasi. De la inceput angajata in relatii amoroase dezastruoase, se pare ca acesta va ramane calcaiul lui Ahile pentru ea pe tot parcursul cartii. Se indragosteste pe rand de seful ei, ii devine sotie, apoi divorteaza trecand la urmatorul sef, pentru ca la sfarsit sa incheie cu cireasa de pe tort. Sotia sefului ei! Lovitura de teatru, Denise este dezorientata pana si in privinta orientarii sale sexuale. Incercand tot timpul sa se implice si sa isi ajute parintii si fratii, este singura care nu se fereste sa discute pe sleau despre dramele cu care se confrunta. De cele mai multe ori se loveste de opozitia lor, insa asta nu o impiedica sa isi mentina atitudinea. In cele din urma insa, si Denise va ceda in fata problemelor care par a fi prea multe si prea mari ca ea sa le poata face fata. Coplesita de valul de evenimente si de cutremurele petrecute in vietile lor, ea esueaza de asemenea. Isi pierde locul de munca si amanta. Pare ca tot echilibrul pe care s-a straduit sa il construiasca cu atata truda se va prabusi in jurul ei.

Ce am inteles eu din lectia de seismologie minunat redactata a dlui Franzen este ca viata e un sir complicat de evenimente, care nu intotdeauna se sfarsesc in mod fericit. Traseul pe care ni-l stabilim in viata are intrinsec un caracter inselator. Pana sa ajungi la destinatie esti zguduit de zeci de situatii neprevazute, trebuie sa manageriezi crizele cu succes, si sa nu iti iei ochii nicio clipa de pe destinatia finala. Alteori nimeresti intr-un cu totul alt loc decat sperai. Important e drumul tau pana acolo. Pana sa ne dezmeticim daca deciziile pe care le-am luat au fost sau nu cele corecte, parasim aceasta viata. Cum faci atunci sa nu te abati de la drumul tau, cum faci sa te mentii cat de cat pe ruta aleasa? Singura sansa pe care a avem, este ca la fiecare noua vibratie, cu fiecare unda de soc care ne loveste sa aplicam corectia necesara revenirii la drumul cel bun. Aceasta este solutia pe care ne-o ofera Jonathan Franzen. Cat timp mai putem face ceva, sa actionam. Sa aplicam corectia. Sa reconfiguram traseul, sa continuam calatoria. Sa nu lasam clipa aceea sa treaca pe langa noi. Sa nu ne lasam daramati. Iata un roman de 12 grade pe scala Richter pe care il recomand.

* Jonathan Franzen, Corectii, Ed. Polirom, Iasi, 2004

restantele anului 2008

2009-01-08T13:47:00.003+02:00

In 2008 am facut o multime de lucruri noi, m-am mutat intr-o casa noua, am cumparat o multime de lucruri noi de care aveam nevoie si inca si mai multe care nu-mi folosesc la nimic, ci doar imi ocupa spatiul degeaba, facandu-l mai apasator si enervant. Apoi am schimbat un job pe altul mai bun si situat in centru, ceea ce a presupus scurtarea timpului parcurs pana la munca cu jumate, simultan cu dublarea veniturilor. Am mai pus umarul la infiintarea propriei jumatati de afaceri, impreuna cu partenerul meu si am calatorit prin tara. De citit, nu ma plang, am apucat sa citesc o multime.

Cu scrisul insa am stat foarte prost. Nici blogul nu a mai vazut demult o postare, nici caietele mele de lecturi si chiar si jurnalul s-a racit de tot. Asa incat, inainte de dorintele pe 2009, sau rezolutiile de anul nou sau chiar noile postari-caci anul a inceput in forta-, m-am hotarat sa ma ingrijesc de restantele anului 2008. Ma asteapta zeci de carti pentru a le recomanda, lecturi minunate si altele care m-au dezamagit neasteptat. Pana atunci, va impartasesc doua dintre hobby-urile mele absolute: terapia pentru apartamente, cum o numesc eu, un site dedicat amenajarilor caselor, ideilor magnifice si solutiilor salvatoare. Pe toate le puteti gasi aici.

Cealalta mare pasiune este rasfoirea printre lucrurile facute de mintea si mainile unor oameni grozav de creativi si sinceri cu ei insisi. Ceea ce ma face sa ma concentrez la randul meu mai mult, ca sa nu care cumva sa abandonez acel lucru diferentiator, creativitatea mea. Pentru a va delecta mintea, un refresh scurt aici.

Cum sa aduci o pereche noua de cizme in casa

2008-11-12T16:23:00.003+02:00

Pentru ca mi-am cumparat din Iasi o superba rochie din matase, am plecat ieri spre serviciu purtand rochitica si cizmele mele maro de la Il Paso. Dupa doar 2 minute si 50 de metri parcursi mi-am dat seama ca voi avea o zi grea. In ciuda faptului ca cizmele sunt absolut superbe, calapodul nu este cel mai bun. Tocul este a la anii '60, nu foarte inalt si cu toate astea, pentru ca anul trecut cand mi le-am cumparat le-am purtat doar de la lift pana la masina, de la masina la bar/local, si inapoi, nu am avut cand sa realizez ca nu sunt practice.

Pornirea spre metrou a fost grea. Am ezitat mult, si doar cu un mare efort de vointa mi-am continuat traiectoria, refuzand sa sar intr-un taxi. Ca sa cobor treptele a trebuit sa ma tin bine de tot de balustrada, si sa fac pasi mici si inceti. In metrou m-am tinut foarte strans de bara, obsedand pe seama gandului "cate trepte am de urcat la Unirii ca sa schimb, si de coborat, si apoi iar de urcat la Universitate".

Cand am ajuns in sfarsit la Unirii nu am mai rezistat si m-am dus direct la Bata, de unde mi-am cumparat in 5 minute cizme noi. Astea au tocul mai gros, drept, si calapod extraordinar de comod. Aproape am alergat cu ele pana la serviciu. Plus ca erau negre si nu aveam cizme negre, plus ca veneau atat de frumos cu rochia mea noua.

Seara am iesit pana la restaurant. Lumea a observat ca parca cizmele mele nu erau atat de maro ca inainte. Dar nu m-a intrebat nimeni nimic. Am ajuns si acasa si le-am asezat cuminte langa curier, la usa. Abia tarziu am avut curajul de a recunoaste ca am introdus pe furis o percehe noua de cizme in casa:)

o intamplare fericita cu o geanta in miezul serii

2008-11-12T15:44:00.002+02:00

Vroiam o geanta noua, mare, perfecta dar nu gaseam. Oferta de genti din magazinele "fashion" este foarte saraca. Pe langa modelele de prost gust, cu mii de franjuri, tinte, accesorii metalice uriase, piele lacuita din greu, fermoare de plastic, captuseala din material oribil, care de obicei se rupe etc, preturile sunt exagerat de mari.

Si atunci cand ti se ofera sansa sa iti faci o geanta customizata, asa cum ti-o doresti, sa iti alegi absolut totul, de la tipul de piele, culoarea ei, compartimentare, captuseala, accesorii metalice, etc. nu e asa ca te agati de aceasta oportunitate minunata de a crea un accesoriu unicat, cum nu va mai avea si popeasca si ioneasca ? Daca va mai spun si ca geanta mea a costat doar 250 RON ce o sa mai spuneti? Ideea e sa nu ma invidiati, ci sa dati si voi comanda.

Creatoarea gentii mele este talentata Oana Lazar. Absolventa de liceu si facultate de arte, Oana s-a decis sa inceapa cu designul si crearea de genti. Puteti admira obiectele manufacturiate si aici.
Am gasit-o pe Oana absolut intamplator, navigand pe bloguri de fashion. Mi-ar placea ca ea sa isi deschida intr-o buna zi buticul propriu, sa inceapa sa confectioneze si portomonee, curele, posete plic, serviete, genti de voiaj si altele.

Dupa cateva zile, comanda mea a fost livrata. Ieri seara, la ora 19.00 m-am intalnit cu Oana pe aleea centrala in fata Teatrului National. Mi-a daruit geanta care mi-a depasit asteptarile. Pielea neagra, lucioasa, foarte frumoasa, dimensiunile perfecte, minunate cheite de fermoare-chiar asa, de unde ai cumparat fermoarele?:)-, iar ca bonus, Oana mi-a facut captuseala rosie cum o cerusem, dar nu din material textil, ci din piele intoarsa. Acum cine arunca un ochi inspre geanta mea, va gasi un interior misterios, luxuriant si senzual:)
Am venit repede spre birou unde am facut TRANSFERUL, din geanta veche in cea noua.Va puteti inchipui cata incantare pe capul meu:) In weekend poze cu noua mea geanta:)

Fuga spre Iasi

2008-11-10T13:35:00.003+02:00

Am reusit intr-un foarte scurt weekend sa ajung la Iasi, sa ma simt bine si sa ma si intorc de la Iasi. M-am bucurat nespus sa mai pot citi pe tren ceva, sa vad si niste filme, a fost extraodinar de bine, in ciuda aglomerarii si a disconfortului asociat calatoriilor lungi. Cu masina ratezi lectura dar castigi la alt capitol. Al peisajelor si aerului curat. Eu daca as calatori cu masina as ajunge greu. M-as opri peste tot, sa admir peisajul. De mica ma fascineaza acele drumuri brazdate peste campiile intinse, drumuri de caruta. Planuiesc sa le fac cu piciorul pe cele mai frumoase dintre ele. Cu siguranta ca unele trec prin mici cranguri de copaci, altele duc spre fantani izolate sau troite asezate cu grija la intretaiere de drumuri, si evident ca absolut toate te conduc spre satele oamenilor care le parcurg cu rabdare in fiecare zi.

Drumul in sine ma fascineaza, conceptul de drum, de calatorie, in felul cum se facea cand inca nu traiam in secolul blestemat la vitezei. Cum era sa mergi cu trasura din Iasi in Bucuresti, ore si zile intregi, cu opriri in hanuri. Cu colb si dantele, insomnii si dureri de oase, mancare rece la pachet, o gaina fripta, o bucata de branza. Muzica nu era, laptop nu era, divertismentul consta in admirarea peisagiului, lectura unei carti pentru cei care stiau a citi si conversatiile lungi desigur.

La Iasi, in zi de Sarbatoare mare, de Sf. Mihail si Gavriil, altadata mergeam in centru la concert. Este ziua Radio Hit pe care il ascultam in adolescenta. Era foarte cool si aveau muzica buna, crainici fermecatori si chiar si dezbateri culturale la care sunai si castigai carti. Apoi concertele in aer liber erau minunate. Urlam si dansam, ne incalzeam in multime, mergeam cu gasca numeroasa. Anul asta, am mers sa cumpar flori pentru gazda dintotdeauna a prietenilor de-o viata numiti Mitzi si dl. Mihai, am crezut ca vad o masina misterioasa care parca statea la panda in intersectie, pe trotuarul de la farmacie, si nu stiu daca am gresit ca nu m-am salutat cu proprietarii ei, am petrecut o dupa-amiaza minunata in gradina botanica si am luat pranzul la Bolta Rece cu familia, in locurile unde a copilarit tatal meu, unde a lucrat bunica mea pe care eu nu am intalnit-o dar pe care simt ca o cunosc si ea ma cunoaste la randul ei, si apoi am plecat din Iasiul iubirilor mele vesnice, al caminului si al copilariei, al boemei si al candorii. Till next time, Iasi je t'aime tendre si attendres-moi!

femeile si laptopurile lor

2008-09-22T15:23:00.005+03:00

Cum stateam eu in dupa-amiaza asta, sorbind cafea din cana mea alba de la Ikea, la lumina lampii mele albe de la Ikea, incercand sa imi adun materialele pentru o recenzie despre iubitul meu Julio (Cortazar, nu Iglesias), ascultand Buddha Bar IX, proaspat downloadat de pe retea, asadar, cum stateam eu si incercam sa intru in starea propice pentru redactat, deodata peste muzica limpede si calma intra o alta, agresiva, saltareata si din monitorulmeu incep sa se proiecteze lumini ciudate pe peretele din fata lui.

In nu mai mult de 2 secunde am fost din pat pe fotoliu, cu parul sculat maciuca - asta suna ca ceva din Creanga -, si impietrita de groaza, uitandu-ma la fundalul devenit gri carbon, din care se proiectau lasere. Intr-o parte erau deschise doua ferestre, lipite una de cealalta, pe care imi puteam privi pijamaua. Se vedea doar trunchiul, fara gat, fara picioare, si mana mea tinand ingrozita de ochelarii de vedere. Nu stiam daca sa ma asez, si astfel sa risc sa imi vad proiectata fata ingrozita, care sa ma sperie si mai rau, sau daca sa il inchid din buton si sa il arunc pe geam, ca pe ceva posedat de diavol.

Cat timp meditam asupra directiei de actiune, in colturile ferestrelor pe care era redata pijamaua miscatoare, in care ma gaseam eu, au inceput sa infloreasca niste minunat de virtuale flori de toate culorile, acoperdinu-mi pijamaua si stergandu-ma astfel de pe ecran.

Am fost la un pas sa pun mana pe laptop si sa il inchid in masina de spalat, cat timp chemam un preot. Noroc ca la o privire mai atenta, am vazut watermarkul plimbator din background, care spunea ceva despre o megaperformanta, pe care aparent o poti obtine prin intermediul lui. Si m-am gandit ca exista doua posibilitati. Numele acestor posibilitati sunt: virus sau screensaver. Am pus mana pe mouse si imaginea a revenit la normal.

Eu n-am obtinut asa o megaperformanta de cand ma stiu. Ceea ce m-a pus pe ganduri. Oare femeile si laptopurile lor sunt in siguranta, atunci cand sunt lasate singure?

Despre razboi si pace

2008-09-12T16:20:00.003+03:00

Am inceput cartea lui Gianni Riotta* cu sufletul indoit si cu o subapreciere. Dovada ca prima impresie chiar conteaza. Pentru asta imi pare rau. Ceea ce la prima vedere poate parea lipsit de atractivitate iti poate crea surprize placute ulterior. E incredibil cum in abia 250 de pagini format mic, incape atat de multa actiune. Cartea te captiveaza fara efort, deruland prin fata ochilor o lunga lista de aventuri ale protagonistului principal, Nino Manes. Dupa o copilarie si adolescenta lipsite de griji, cu o lume intreaga la picioarele sale (plajele oraselului ca teritoriu de explorare sau buzele iubitei din adolescenta pentru variatie), adultul Nino se trezeste aruncat in haotica experienta a celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Mai rau decat ororile luptei este timpul petrecut captiv in lagarele de prizonieri de razboi din America, unde ajunge in urma capturarii. Un subiect mai rar abordat, cel al experientei acestor lagare, in care existenta ta este pusa pe pauza, in baza unor conventii. Trec uneori ani de zile, identice una cu cealalta, si mintea ta o ia razna gandindu-se cum vietile celor de acasa curg totusi intr-un ritm firesc. Pescarii ies in continuare pe mare cand se da startul la pescuitul tonului cu carne rosie, sarbatorile se tine cu regularitate, sunt festive (atunci se aprinde alborada, un fel de artificii foarte zgomotoase) iar logodnica ta neprihanita te anunta ca urmeaza sa abandoneze visul vostru de iubire, pentru a se marita comod intr-o relatie de convenienta, banala. Mai mult, nimeni nu banuieste calvarul mental al detinutului de razboi pe care esti nevoit sa il induri cu stoicism. Cand toate astea se dovedesc a fi mai mult decat poate suporta, Nino se hotaraste sa evadeze si astfel se declanseaza intriga elaborata a cartii.

Drumul spre libertate, drumul spre casa, drumul spre o iubire pierduta, drumul spre sine, cel de dinainte de razboi. Toate acestea par sa se inchida. Asemeni unui drum initiatic si acesta este plin de piedici ce trebuiesc trecute. La fel ca in cartile ce contin o morala intrinseca, si cartea lui Gianni Riotta desface pe zeci de pagini pilde de intelepciune care vin din gura unor profeti deghizati. Aici autorul exagereaza usor, pare ca dupa ce s-a lansat in predicile teologico-filosofale nu mai gaseste frana. Pentru asta am dat o bila neagra. Mixul intre simtire si datorie, obligatie si sentiment, cu morala drept cireasa de pe tort, par a fi lectii din manualul de literatura. Iar calitatea scriiturii sufera in pasajele cu pricina.

Daca pana atunci cartea dadea impresia unui scris, acolo devine greoaie, impotmolita. In ciuda efortului vizibil de a face vorbire despre lucrurile importante din viata, pe care experienta razboiului le reveleaza cu intensitate si acuratete crescute, discursul deriaza uneori din pricina misticismului in care este ambalat. Totusi, cu un ultim efort, autorul se smulge din aceasta incalceala si ne trage dupa el intr-un nou sir de aventuri. Finalul cartii este impartit. Astfel ca fiecare poate deduce ce doreste: daca este sau nu happy end. Pe de o parte, fostii combatanti nu mai reusesc niciodata sa treaca peste experientele avute, desi se integreaza social la intoarcere. Acestia s-au lasat sa moara sufleteste. Pe de alta parte, sunt cei care sunt izbaviti, si acesta este cazul lui Nino, cei care traiesc cu fata intoarsa spre Bine, spre Lumina, spre Dragostea care nu moare niciodata.

In mod fundamental, cartea lui Riotta nu se va impune niciodata drept o capodopera a literaturii universale. Dar cu siguranta nu poate fi clasata nici drept maculatura lipsita de valoare. Mediocritatea sa (fara sensul peiorativ asociat de regula) este tocmai cea care o salveaza de la aceasta soarta. Fiind totusi o carte plina de rasturnari spectaculoase de situatii, o carte vie, cu framantari si dileme, cu iubiri vechi pierdute si altele noi castigate pe neasteptate, cu camaraderii profunde si eroi palpabili, Alborada merita cu siguranta un loc pe noptiera voastra sau in valiza pregatita de calatorie, pentru a fi citita pe sezlong sau in dupa-amiezele de concediu atunci cand nu se intampla mai nimic.

*Gianni Riotta, Alborada, Ed. Rao, 2008, de gasit si pe bookblog.

Big lips can be a real pain in the ass

2008-09-12T12:40:00.007+03:00

In toata viata mea de pana acum o zi am putut sa mananc alune si seminte. Ce inceput grozav de roman ar fi asta:)) Erau bune de rontait si uneori mancam ore in sir alune si seminte. De doua luni insa mi-e tot mai rau. Cum mananc alune ma umflu. Imi apar niste pete mari roz, care ma furnica si ma mananca. Nu am realizat ca mi se trage de la alune si seminte (eu avand o serie de alte zeci de alergii, dar de care ma feream), si am continuat. Altadata aveam niste crampe atat de dure incat simteam ca voi voma (pardon de expresie) de durere. Iar ieri totul a culminat. Buzele mele le-au depasit in dimensiuni pe cele ale Angelinei Jolie. Asta nu ar fi fost tot. La o adica asa o pereche de buze poate merita pastrata, ar mustaci unii. Dar nu mai reuseam sa respir si nici sa tin alergia alimentara sub control cu Aerius, Ventolin si ce se mai gasea in sertarul meu ticsit cu bombonele mici si colorate. Asa ca am pornit spre Spitalul Universitar, in miez de noapte. La Urgente, sectia Desocare (sau dezosare cum bine a zis prietenul care ne-a condus cu masina, multumiri multe Alexandra si Dragos!!!), unde mi s-au dat 2 doze Cortizon intravenos. Dupa 2 ore de plimbare si asteptare buzele erau tot acolo. A venit si a doua injectie. Mi-au facut astia mici (echipa era tanara si bestial de amabila, multumesc Mihai, Dumitru -nu am prins al doilea prenume, tipei blonde in adidasi galbeni si dnei Doctor, care au fost calzi si draguti cu mine si nici n-am dat spaga), cum spuneam, mi-au facut aia mici doua gauri simetrice in costum de toata frumusetea. Noroc ca eu sunt sadicuta si imi plac doctorii si mai ales procedurile medicale:) Totul s-a terminat cu bine, cand m-am dezumflat toata si am pornit inapoi spre casa. Asa ca, atentie la alergii, al caror fond se schimba fara sa ne anunte nimeni. Azi o muscatura de albina, maine un polen, poimaine laptele. Si la reactiile pe care le dau, azi un stranut maine un soculet anafilactic. In rest sanatate la toata lumea!

Patul lui Procust

2008-08-26T14:16:00.004+03:00

M-am bucurat nespus cand am reusit sa iau in weekend filmul Patul lui Procust.* Romanul cu acelasi nume este printre favoritele mele, si cautam acest film de ani si ani de zile. L-am urmarit apoi cu sufletul la gura. Actiunea respecta cartea cu strictete, in episoadele sale principale, ceea ce e bine. Prefer asta decat sa incerce o transpunere alandala a firului epic. Pana aici totul bine si frumos. Rolurile principale revin Maiei Morgenstern (Dna T.) si lui Petru Vutcarau (Fred Vasilescu). Mai apar Gheorghe Dinica, Medeea Marinescu, Adriana Trandafir, Tania Popa, Oleg Yankovsky. Filmul e o coproductie Romania-Republica Moldova, in regia dubla a Vioricai Mesina si a lui Sergiu Prodan. Costumele sunt frumoase, fara a fi iesite din comun, muzica un pic cam subtire, nereusind sa imi starneasca nici un fior, decorurile destul de potrivit alese.

Maia intra bine in rolul misterioasei dne T. Poate ca mi-o imaginam altfel din punct de vedere fizic, mai tanara sau macar cu un chip ceva mai luminos. Ceea ce poate ca era o perceptie gresita a mea. In fond, biata dna T, avusese destui ani in care sa adune suferinte sufletesti greu de trecut. Ce m-a surprins negativ a fost rolul facut de Petru, in rolul lui Fred. Din roman, desi se accentua clar caracterul sau de barbat fatal, de armasar interbelic, percepusem totusi si o latura sobra care avea darul sa compenseze pentru aerele de gigolo. Ori Petru a facut un Fred Vasilescu infatuat pana la insuportabilitate, semanand un contrast prea mare intre postura sa mondena de june prim si cea intima. O abordare actoriceasca incrancenata, de un profesionalism care a ucis poezia cartii, care il face ridicol si nesincer pe Fred atunci cand sufera din dragoste. O masca a demintatii atat de bine ascunse incat te face sa te gandesti ca bietul baiat era doar stupid si infatuat. Pacat.

Mult mai bine mi-a parut Oleg, in rolul lui Ladima. Si ca aspect fizic dar si ca manifestari, intruchipare perfecta a idealistului care scrie poezii si risca sa moara de foame din cauza atasamentului excesiv fata de niste principii aruncate demult la gunoi de societatea in care evolueaza. Un rol bun, in care Ladima isi tine angajamentele cu o determinare umana, credibila.

In tot cazul, filmul ramane o bijuterie pentru cunoscatori. Si o raritate. Remarc sunetul si imaginea foarte calitative, pentru tiparul obisnuit al filmelor romanesti in care nu se intelege de regula ce spun protagonistii. Recomand.

*Patul lui Procust, 2001, regia Viorica Mesina, Sergiu Prodan, cu Maia Morgenstern, Petru Vutcarau, Gheorghe Dinica, Adriana Trandafir

Dragostea dureaza pana cand se termina

2008-08-26T13:52:00.004+03:00

Am mers la Festivalul Undercloud, la piesa de teatru Dragostea dureaza trei ani. Marele meu noroc a fost ca o prietena draga mi-a recomandat-o si nu s-a lasat pana nu am rezervat bilete. Si bine mi-a facut. Acum ii sunt datoare. In regia dnei. Chris Simion, bruneta senzuala si melancolica fara margini, actorii au jucat minunat povestea unei casatorii care se sfarseste dupa trei ani cu o petrecere de divort relaxata si zgomotoasa. In rolurile petrecaretilor Cristi Iacob, Adriana Trandafir, Gabriela Iacob si Vitalie Bichir/Marius Damian. Povestea este simpla dar spumoasa. Dupa ce sotul -naturellment- e prins ca a inselat, cuplul Marc Marronier-Anne Gallifet ajung la divort. Dupa divort, concluzia e clara. Dragostea dureaza trei ani. Primul e de indragostire, al doilea e de obisnuire cu casnicia si traiul cotidian, rutinant, al treilea e deja prea mult. Te saturi - te revolti - te duci dupa altele, nu neaparat in ordinea asta. In piesa doar barbatul e adulter, pentru ca "barbatul e un animal nesatisfacut, care ezita intre mai multe frustrari". Eu as zice "care exista intre mai multe frustrari". Dar e destul de aproape oricum. Disperarea incepe insa sa il roada pe Marc, atunci cand noul amantlac, o focoasa Alice, maritata si ea, nu se grabeste sa divorteze de sotul ei Antoaine. Innebunit de dorinta si de nevoia de a statornici relatia cu Alice, dar preocupat de faptul ca se apropie termenul limita de 3 ani, Marc asteapta cu rasuflarea taiata deznodamantul. Trec si cei trei ani, si iata ca dragostea lui pentru Alice nu a murit, mai mult reclama si un copil, si pe Alice de soata. Marc nu mai este un cinic. Dragostea e un lucru frumos, esential de frumos. Doar ca, pentru a fi fericit se pare ca mai intai trebuie sa fi fost nefericit. Happy end or not happy end? Mai bine mergeti sa vedeti piesa. Merita.

Preferata mea a fost Adriana Trandafir, o prezenta sexy si hipnotizanta, intr-o rochie neagra mulata pe formele voluptoase, desi cred ca bate 50 de ani curand, cu niste pantofi rosii diavolesti in picioare, care domina scena prin prestanta actoriceasca si electriza aerul. Interactiunea cu publicul a ramas in seama ei si a lui Cristi Iacob. Mai cereau un foc, mai cereau o parere, mai luau la dans spectatorii. Teatrul interactiv te capteaza mai repede, poate si definitiv. Daca nu la prima vedere, macar la urmatoarele revederi. Mergeti la teatru!

Fictiunea salveaza ratiunea. Terapie prin cultura.

2008-08-21T12:52:00.005+03:00

Esti liber doar in mintea ta. Acolo este singurul loc in care poti fi oricine vrei, poti face orice vrei. In operele noastre putem deveni oricat si oricum. In lumea fictionala totul e cu putinta. Poti fi Peter Pan sau un criminal in serie, poti picta personaje si lumi aiurea, fictiunea nu cunoaste limite. Imi aduc aminte de o importanta obervatie in logica. Daca eu spun: "luna este indigo si este locuita de omuleti mici fucsia", despre aceasta afirmatie se poate spune ca este valida, daca ne raportam la universul de discurs in care luna chiar este indigo si locuita de omuleti mici fucsia. Sigur ca daca o vom raporta la lumea noastra, a pamantenilor din anul 2008, afirmatia nu va fi valida. Mintea este universul de discurs care ne face unici si irepetabili. Capacitatea noastra de a inventa, de a imagina si de a ne juca in lumea astfel creata ne poate asigura o viata lunga, plina si sanatoasa.

Societatea este unul dintre cele mai ingradite locuri, poate cea mai plina de constrangeri arena, in care nu ti se permite decat sa joci dupa reguli prestabilite, stricte. Scopul pentru care societatea s-a organizat in aceasta maniera, este pentru a asigura conservarea biologica si perpetuarea status-quo-ului sau. Ca sa fii liber, trebuie sa o rupi din cand in cand cu societatea, sa iesi din rolul care ti-a fost atribuit prin nastere, de catre altii si abia mai tarziu din rolul ales de noi insine, ajunsi la maturitate (apti sa alegem si sa ne impunem optiunea). Odata ales rolul, ai un sentiment iluzoriu de libertate. De fapt, cel "jucat" esti tu, tocmai din cauza regulilor stricte cu care e prevazut complexul ludic numit societate. Johan Huzingha* spune ca, pentru a iesi din rolul social cu care in mod firesc nu ajungi sa te identifici niciodata pe deplin, trebuie sa iti asiguri TIMPUL LIBER. In timpul tau liber, esti mai putin constrans sau liber cu adevarat sa te joci cum vrei tu, ce joc vrei tu. Asadar nu jocul impus si controlat. Dar iesirea din rol este problematica si ea. Unii nu reusesc niciodata, pentru ca ei si-au intrat prea bine in pielea personajului si ajung sa se confunde cu el. Altii care reusesc, sfarsesc deseori prin a fi victimele societatii, care reactioneaza, se apara, saboteaza scenariul, il controleaza. Pe scurt, te izoleaza. Esti desemnat drept paria, uzurpator, anarhist, si in cel mai bun caz te izoleaza. Alteori societatea alege sa te suprime.

Cum reuseste societatea sa reziste tuturor atacurilor si incercarilor de rasturnare a ordinii fixate? Ei bine, pentru a garanta iluzia libertatii si pentru a se salva, societatea a inventat cultura. Daca in timpul sau liber, individului i se permite iesirea partiala din rol, daca este implicat intr-un act de cultura, oferindu-i-se rolul de "creator", atunci el va sti ca are un locusor al lui, intangibil, in care se poate refugia. Asa se poate explica, poate, de ce unii autori declara sa in lipsa actului de a scrie s-ar fi sinucis. Graham Green nu intelege cum exista oameni care traiesc fara sa scrie. Julio Cortazar declara ca daca nu ar fi scris Sotron, s-ar fi aruncat in Sena. Scindarea devine conditie a libertatii. Personajul central al romanului lui Cortazar, Oliveira descinde in iad, imbolnavindu-se de schizofrenie.

Practicarea unui tip de existenta schizoida implica riscurile ei. Odata scufundat in boala, nu exista cale de intoarcere. Schizoizii nu se pot salva singuri, ramanand condamnati sa ramana in iad. E vorba despre un iad sufletesc desigur. A-ti pierde mintile, nu inseamna a-ti pierde ratiunea, ci sufletul. Iata o idee ce se desprinde din filmul Spider**. Apoi, ideea de iad sufletesc trece proba ratiunii, daca ne gandim ca, dupa moarte este imposibil ca teribilele chinuri ale iadului sa ne fie aplicate fizic. Corpul nostru nu exista pe lumea cealalta. Desi chinurile sunt descrise intr-o maniera fizica (a arde in flacari si pucioasa, in cazane etc.), doar sufletul ramane sa ispaseasca aceste tribulatii. Mai mult, dupa recenta instituire in rolul de Suveran Pontif, Papa Benedict a declarat, zdruncinand doctrina catolica stricta, ca, in fond, s-ar putea ca iadul sa fie gol. Asta pentru ca Dumnezeu, in gratia si iubirea sa, iarta pana la urma toti oamenii.

Revenind la experienta "schizoida", asa cum numesc eu scindarea, fractura realitatii, Cortazar declara intr-un interviu***, ca el practica frecvent aceasta "fisurare a realitatii". Ea ne ajuta sa dobandim accesul la o alta realitate, care insa are si ea regulile ei, la fel de clar stabilite. Pentru Cortazar, lumea asa-zis "reala", sau cea imediat perceptibila, este "permeabila", se poate trece de ea. Depinde doar de cat anume suntem dispusi sa ne deplasam, cate de mare vrem sa fie fisura. Sigur ca evadarile te pot duce intr-o lumea oribila, a cosmarurilor. Nu exista garantia ca vei ajunge sa cunosti o lume alternativa paradisiaca. Nu exista nici garantia ca, odata prabusit intr-o lume sordida, te poti salva din ea. Metafora lui Cortazar pentru a descrie cosmarurile, este foarte plastica:"Si deodata ai impresia ca exista o ventuza, o palnie care ar putea sa te absoarba. Si atunci fugi." Si mai incolo, despre senzatia de usurare, de dupa:"(...) in ziua aceea am avut impresia ca am scapat."

Jocul este o cale de cunoastere si totodata de perfectionare, conchide Julio Cortazar. Dar daca omul nu se poate salva singur, atunci el nu este facut sa traiasca singur, concluzionez eu.

*Johan Huizingha, Homo ludens, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2003
**Spider, regia David Cronenberg, 2002, cu Ralph Finnes, Myranda Richardson
***Julio Cortazar, Omar Prego Gadea, Fascinatia cuvintelor, Ed. Fabulator, 2006

Magura village

2008-08-04T11:05:00.008+03:00

1. Un acoperis care creste din iarba. Toate dealurile curg unul din altul si casele se unduiesc de asemenea.
2. Lumina apusului se pravalea de pe creasta Pietrei Craiului si peste noi.
3. In Cheile Pisicii.
4. Un indicator al locului.
5. Bucurandu-ma de priveliste.
6. O casa verde inconjurata de o iarba la fel de proaspata. Parea cultivata dar va asigur ca nu era gazon. Curti foarte ingrijite, case foarte curate.
7. Drumurile serpuiesc si ele.

Intre Bucegi si Piatra Craiului

2008-08-04T10:26:00.003+03:00

Weekendul trecut l-am petrecut in Magura, un sat minunat la care se ajunge usor prin Zarnesti. El este cocotat pe niste pasuni vaste, si daca privesti intr-o parte vezi Bucegii, iar in partea opusa Piatra Craiului. In Magura totul e bine si frumos. Am platit pentru noaptea de cazare plus trei mese pe zi 800.000 lei de persoana. Dimineata era paine prajita pe plita, platou de branzeturi de casa cu legume proaspat culese din gradina, lapte cald galben de gras ce era, oua proaspete de tara, dulceata din productia proprie, cafea. La pranz, o ciorba foarte buna, cu friptura, piure si salata de varza si tarta cu prune la desert. Iar seara, un bulz cum eu nu am mai vazut, ca o placinta, cu cascaval topit si ou, carnaciori prajiti si din nou tarta magnifica-pufoasa si acrisoara. Pana la urma a fost 2.600.000 pt 2 nopti, 2 persoane, pentru ca am mai ratat vreo 2 mese si ne-au fost scazute. Nu am dus lipsa de nimic, apa fierbinte, pensiunea e dotata cu centrala termica, curatenie, masa de ping-pong, teren de baschet, masa de biliard. Totul intr-o atmosfera de liniste perfecta, aerul cel mai curat, soarele cel mai bland. In prima dimineata, desi ajunseseram la 1 la pensiune, m-am trezit la 5, si am admirat muntii, cand inca nu rasarise soarele, in prima lumina a zorilor. Apoi ne-am plimbat pana in Cheile Pisicii, foarte frumoase, desi mai scurte ca cele ale Bicazului, foarte spectaculoase si ele. Toata plimbarea si urcarea m-a costat, caci am avut niscaiva dureri musculare, si chiar o gamba crampata. Pe drum la intoarcere am trecut prin Plaiul Foii, un alt loc de senzatie, de unde merita sa pleci pe trasee, dar sa pui cortul mai intai. Am inteles ca e cam periculos cu ursii care sunt semidomesticiti si se plimba pe strazi ca la ei acasa. La cabana Plaiul Foii, am fost cam dezamagiti de servire si de mancare. La intoarcere am mers la Rucar-Bran de unde e cea mai spectaculoasa priveliste a masivului Piatra Craiului, se vad aproape toti cei 30 km de creasta. Data viitoare poate lovim satul Sirnea, care mi-a facut cu ochiul:) Pana atunci, cateva fotorgafii.

2008-07-28T14:11:00.007+03:00

1. cercei de argint cu turcoaz-dream catchers;
2. cercei de argint cu turcoaz-ce sa fac daca aveam si eu nevoie sa ma asortez cu un inel cu turcoaz:)
3. In pod la Jo s-a dansat pana la deshidratare. Cei doi faceau dansuri si aveau cu sa se dea mari.
4. O catelusa foarte draguta pe care eu am numit-o Tristete:)
5. Motocicleta sau ceva improvizata de un rocker. Trebuie sa ai ceva curaj sa te dai cu aia. Se vede ca a starnit controverse. Probabil ca sa nu mai fie nevoit sa dea explicatii a facut un desen pe rezervor care sa te lamureasca.
6. Nemultumita de pseudococktailul servit la Casa Cositorarului.